Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 216 din 11 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) si ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 710 din 30 septembrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) şi ale <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ceram Material Construct" - S.R.L. din Tandarei în Dosarul nr. 2.417/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã ca dispoziţiile de lege criticate nu incalca prevederile art. 16 şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.417/2001, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) şi ale <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , cu modificãrile ulterioare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Ceram Material Construct" - S.R.L. din Tandarei într-o cauza având ca obiect cererea formulatã de aceasta pentru obligarea Societãţii Comerciale "Soceram" - S.A., în temeiul <>Legii nr. 133/1999 , la transformarea unui contract de închiriere de mijloace fixe şi teren aferent în contract de leasing, cu clauza irevocabilã de vânzare.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , potrivit cãrora "în înţelesul prezentei legi se considera active disponibile activele care nu sunt utilizate", incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, "în mãsura în care, prin noţiunea - active care nu sunt utilizate - se înţelege numai activele care nu sunt utilizate de societãţile comerciale sau companiile naţionale cu capital majoritar de stat, în mod direct şi efectiv". Încãlcarea consta în aceea ca se "creeazã o inegalitate între cetãţeni în fata legii, întrucât locatarul bunului închiriat, cãruia legea îi conferã facilitãţi economice, este defavorizat fata de oricare alt solicitant care ar intentiona sa cumpere un pachet de acţiuni, inclusiv bunul respectiv". Art. 14 alin. (1) din lege, stabilind ca autoritãţile publice centrale şi locale dau mandat reprezentanţilor lor în adunãrile generale ale societãţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar sa determine vânzarea activelor aflate în situaţia prevãzutã la art. 12 alin. (1), este neconstitutional, întrucât "prin expresia - dau mandat - se înţelege o posibilitate opţionalã", ceea ce incalca, de asemenea, art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se mai arata ca textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, "deoarece prin astfel de exprimari echivoce se ingradeste libertatea comerţului, se blocheaza procedurile de privatizare şi nu se valorifica factorii de producţie".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã apreciazã ca prevederile art. 13 alin. (1) şi ale <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 nu incalca dispoziţiile constituţionale invocate de cãtre autorul exceptiei.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât prin reglementarea condiţiilor şi mãsurilor în care se pot aplica dispoziţiile de acordare a unor facilitãţi întreprinderilor mici şi mijlocii asupra activelor societãţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar nu se incalca prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În acest sens, se arata ca în cauza nu se pune problema egalitãţii de tratament între o persoana titulara a unui contract de locatie a unui activ şi vocaţia acesteia de a cumpara activul respectiv şi o persoana care prin cumpãrarea acţiunilor unei societãţi, devenind acţionar al acesteia, nu dobândeşte proprietatea cu privire la activele cuprinse în patrimoniul societãţii. De asemenea, se apreciazã ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Se mai arata ca, de altfel, din argumentele formulate reiese ca aspectele criticate privesc probleme de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor <>Legii nr. 133/1999 , situaţie în care excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi ale <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificãrile ulterioare, dispoziţii care prevãd:
- Art. 13 alin. (1): "În înţelesul prezentei legi, se considera active disponibile activele care nu sunt utilizate. Societãţile comerciale şi companiile naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi regiile autonome sunt obligate sa stabileascã şi sa întocmeascã listele cuprinzând activele disponibile, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. Listele vor fi transmise la birourile de asistenta pentru constituirea şi dezvoltarea societãţilor comerciale, organizate în cadrul camerelor de comerţ şi industrie judeţene şi a municipiului Bucureşti. Listele vor fi actualizate lunar. [...]";
- Art. 14 alin. (1): "Fondul Proprietãţii de Stat, ministerele sau autoritãţile publice locale dau mandat reprezentanţilor lor în adunãrile generale şi în consiliile de administraţie ale societãţilor comerciale, companiilor naţionale la care statul este acţionar majoritar, precum şi regiilor autonome sa determine vânzarea activelor aflate în situaţia prevãzutã la art. 12 alin. (1)."
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a), potrivit cãrora:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele: art. 13 alin. (1) şi <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , criticate ca fiind neconstituţionale, stabilesc mãsurile şi condiţiile pentru aplicarea dispoziţiilor art. 12 din aceeaşi lege, referitoare la cãile de sprijin şi accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la activele disponibile ale societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi regiilor autonome. Astfel, potrivit art. 12 din lege, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locatie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune pot fi vândute, iar contractul în cauza va inceta sau se va transforma, la cererea deţinãtorului, în contract de leasing, cu clauza irevocabilã de vânzare. În acest sens art. 13 alin. (1) precizeazã ce se considera active disponibile în înţelesul legii, iar art. 14 alin. (1) reglementeazã obligaţia autoritãţilor competente de a da mandat reprezentanţilor statului în adunãrile generale şi în consiliile de administraţie "sa determine vânzarea activelor aflate în situaţia prevãzutã de art. 12 alin. (1)". În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 12 sunt inaplicabile, în mãsura în care, în sensul <>art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , prin "active disponibile care nu se utilizeazã" se "înţeleg numai activele care nu sunt utilizate de societãţile comerciale sau companiile naţionale cu capital majoritar de stat, în mod direct şi efectiv". Se considera ca astfel este încãlcat art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "creeazã o inegalitate între cetãţeni în fata legii, întrucât locatarul bunului închiriat cãruia legea îi conferã facilitãţi economice este defavorizat fata de oricare alt solicitant care ar intentiona sa cumpere un pachet de acţiuni, inclusiv bunul închiriat".
Analizând aceste sustineri, Curtea urmeazã sa le respingã, întrucât titularul contractului de locatie de gestiune a unui activ, cu vocaţie legalã de a cumpara activul respectiv, nu se afla într-o situaţie de egalitate cu persoana care prin cumpãrarea de acţiuni la o societate comercialã devine acţionar al acesteia, astfel ca la situaţii diferite şi tratamentul juridic este diferit. Acesta este şi sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, asa cum rezulta, de exemplu, din Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000. De altfel, Curtea constata ca, în realitate, critica formulatã nici nu priveşte constituţionalitatea <>art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , ci interpretarea dispoziţiilor acestuia. Sub acest aspect, Curtea nu este competenta sa se pronunţe, întrucât <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, stabileşte ca aceasta "nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".
Pentru acelaşi considerent, Curtea nu poate retine nici critica potrivit cãreia <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 este neconstitutional "în sensul în care prin expresia <<dau mandat>> se înţelege o posibilitate opţionalã, textul fãcând loc unor inegalitati între cetãţeni, în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie".
În sfârşit, şi susţinerea referitoare la încãlcarea prin prevederile art. 13 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1) din lege a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie urmeazã a fi respinsã, deoarece chiar în sensul acestor dispoziţii constituţionale, prin stimularea vânzãrii activelor sale disponibile, statul ia mãsuri pentru a realiza privatizarea, formarea economiei de piata, ca premise ale asigurãrii libertãţii comerţului, protecţiei concurentei loiale şi creãrii cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) şi ale <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ceram Material Construct" - S.R.L. din Tandarei în Dosarul nr. 2.417/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 iulie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
