Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 215 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum si ale art. 72 lit. a) si ale art. 73 alin. (2) si (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 293 din 31 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale <>art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Liviu Filipescu în Dosarul nr. 6.513/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 147D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 7.106/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal efectuat în dosarul de mai sus se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.012D/2005 şi nr. 147D/2006, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 147D/2006 la Dosarul nr. 1.012D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 12 decembrie 2005 şi 6 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 6.513/2005 şi nr. 7.106/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale <>art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Liviu Filipescu în cauze având ca obiect soluţionarea recursului formulat de autorul excepţiei, funcţionar public, împotriva unor sentinţe prin care contestaţiile sale împotriva unor decizii de imputare au fost respinse ca fiind prematur formulate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 21, 24 şi 124. În argumentarea excepţiei se apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin "egalitãţii în drepturi a funcţionarului public faţã de instituţia publicã", iar instituirea unei proceduri speciale în favoarea acesteia constituie o inechitate, ceea ce încalcã art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Constituţionalã prin mai multe decizii.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 , instanţa apreciazã cã acestea nu îngrãdesc în nici un fel accesul la justiţie al funcţionarului public.
Totodatã, cu privire la dispoziţiile legale ce urmeazã a fi aplicate în condiţiile <>art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 , instanţa apreciazã cã aceastã chestiune nu este una de constituţionalitate, ci priveşte o problemã de interpretare şi aplicare a legii.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se considerã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã art. 21 din Constituţie, întrucât accesul la justiţie poate fi supus unor condiţionãri.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale <>art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004. Curtea observã cã, deşi autorul excepţiei, în mod formal, contestã constituţionalitatea întregului <>art. 7 din Legea nr. 554/2004 , în realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, criticile privesc doar art. 7 alin. (1) din lege.
În consecinţã, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa numai asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , ale art. 72 lit. a) şi ale <>art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 , care au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 : "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egalã mãsurã organului ierarhic superior, dacã acesta existã.";
- <>Art. 72 lit. a) din Legea nr. 188/1999 : "Rãspunderea civilã a funcţionarului public se angajeazã:
a) pentru pagubele produse cu vinovãţie patrimoniului autoritãţii sau instituţiei publice în care funcţioneazã; [...]";
- <>Art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 : "(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauzã se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
(3) Dreptul conducãtorului autoritãţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei.
Totodatã, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã egalitatea în drepturi a funcţionarului public în raport cu instituţia publicã, împiedicã accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare şi nu asigurã o justiţie unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 72 lit. a) din Legea nr. 188/1999 , Curtea reţine cã textul în cauzã se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestuia, fãrã excepţii sau discriminãri, neîngrãdind accesul liber la justiţie sau dreptul la apãrare al acestora.
Curtea constatã cã <>art. 73 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 nu numai cã nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, ci, în mod expres, prevede dreptul persoanei de a se adresa justiţiei, în speţã instanţelor de contencios administrativ, împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare. Totodatã, Curtea reţine cã nu existã vreo încãlcare a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului de apãrare atât timp cât textul criticat nu exclude controlul judiciar şi nu cuprinde mãsuri de naturã a înlãtura garanţiile privitoare la desfãşurarea procesului. De asemenea, textul în cauzã se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza prevãzutã de normã, fãrã excepţii sau discriminãri.
În ceea ce priveşte critica prevederilor <>art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , Curtea s-a mai pronunţat. Prin <>Decizia nr. 252 din 10 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 23 iunie 2005, şi <>Decizia nr. 700 din 20 decembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2006, respingând o excepţie de neconstituţionalitate identicã, Curtea a reţinut, în esenţã, cã textul constituţional care se referã la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor legale criticate care instituie obligaţia persoanei vãtãmate de a se adresa organului administrativ emitent, pe calea recursului graţios, sau organului ierarhic superior, pe calea recursului ierarhic, mai înainte de sesizarea instanţei de judecatã cu cererea de anulare a actului considerat ilegal. De asemenea, Curtea a mai statuat cã nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice ca prin lege sã se instituie o procedurã administrativã prealabilã, fãrã caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic.
Neexistând elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestuia, fãrã excepţii sau discriminãri. Totodatã, Curtea reţine cã textul constituţional al art. 16 nu are în vedere egalitatea în drepturi a funcţionarului în raport cu instituţia publicã, astfel cum susţine autorul excepţiei, ci a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice.
În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea <>art. 73 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 , în sensul cã acest text se referã doar la instanţa competentã sã soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de imputare sau cã se referã şi la procedura prealabilã prevãzutã de <>art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , Curtea observã cã aceasta nu este o problemã de constituţionalitate de competenţa sa, ci priveşte exclusiv interpretarea şi aplicarea legii de cãtre instanţa judecãtoreascã învestitã cu soluţionarea cauzei. Curtea Constituţionalã, conform <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, iar nu şi cu privire la aplicarea sau neaplicarea unui text de lege la o speţã aflatã pe rolul instanţei de judecatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale <>art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Liviu Filipescu în dosarele nr. 6.513/2005 şi nr. 7.106/2005 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
