Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 215 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 315 din 11 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocatã de Elena Dornean în Dosarul nr. 11.299/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.317D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.318D/2011, nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 şi nr. 1.411D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocatã de Georgeta Bondor, de Victoria Hojbotã, Maria Cîmpan şi Elena Onioi, de Maria Crãiuţ şi de Sevastian Ioneac în dosarele nr. 11.295/86/2011, nr. 11.294/86/2011, nr. 11.292/86/2011 şi nr. 11.340/86/2011 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.317D/2011, nr. 1.318D/2011, nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 şi nr. 1.411D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.318D/2011, nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 şi nr. 1.411D/2011 la Dosarul nr. 1.317D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 2 noiembrie 2011, 3 noiembrie 2011 şi 18 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 11.299/86/2011, nr. 11.295/86/2011, nr. 11.294/86/2011, nr. 11.292/86/2011 şi nr. 11.340/86/2011, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocatã de Elena Dornean, de Georgeta Bondor, de Victoria Hojbotã, Maria Cîmpan şi Elena Onioi, de Maria Crãiuţ şi de Sevastian Ioneac în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva unor decizii de recalculare a pensiilor de serviciu, în temeiul actului normativ criticat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã actul normativ criticat, prevãzând revizuirea tuturor pensiilor speciale care au fãcut obiectul recalculãrii conform prevederilor Legii nr. 119/2010, a avut drept consecinţã stabilirea unui cuantum al pensiei diferit de cel din momentul pensionãrii, cuantum ce, în speţã, a fost confirmat prin hotãrâre judecãtoreascã, anterior intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenţã criticate.
Prin emiterea acestui act normativ sunt încãlcate principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, precum şi principiul potrivit cãruia România este stat de drept, democratic şi social, deoarece legiuitorul delegat a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, dat fiind faptul cã deciziile de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, nu pot fi executate din cauza intervenţiei actului normativ criticat care dispune revizuirea tuturor pensiilor de serviciu.
În acest mod este încãlcat şi principiul egalitãţii de arme, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotãrârile din 23 octombrie 1996, 18 februarie 1997 şi 27 aprilie 2004, pronunţate în cauzele Ankerl împotriva Elveţiei, Niderţst-Huber împotriva Elveţiei şi, respectiv, Gorraiz Lizarraga şi alţii împotriva Spaniei), în sensul cã însuşi Guvernul reglementeazã situaţia juridicã ce a dat naştere litigiului între stat şi pensionar, realizându-se astfel o încãlcare a justului echilibru ce trebuie sã existe între pãrţile din proces.
Se mai aratã cã executarea unei hotãrâri judecãtoreşti face parte din procesul civil, iar Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 a lipsit de efecte executarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, ceea ce echivaleazã cu încãlcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie. În acelaşi mod este încãlcat şi dreptul de acces la o instanţã, în sensul jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg (hotãrârile din 9 decembrie 1994 şi 15 iunie 2006, pronunţate în cauzele Rafinãriile greceşti Stran şi Stratis Andreadis împotriva Greciei şi, respectiv, Abãluţã împotriva României).
Se susţine cã diminuarea cuantumului pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti, astfel cum au fost stabilite iniţial în baza legislaţiei speciale, le afecteazã autorilor excepţiei un drept de proprietate şi le impune o sarcinã excesivã şi disproporţionatã, fãrã a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului. Mai mult, pensia, ca drept în sine şi ca element al proprietãţii private, reprezintã o creanţã asupra statului pe care acesta este obligat sã o plãteascã şi sã o ocroteascã. Invocã hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2007 şi din 18 februarie 2009, pronunţate în cauzele Beian împotriva României şi Andrejeva împotriva Letoniei.
Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 contravine şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece recalcularea pensiilor speciale este o mãsurã cu caracter definitiv, şi nu temporar, iar în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de esenţa constituţionalitãţii mãsurii de restrângere a exerciţiului unui drept sau al unei libertãţi este caracterul excepţional şi temporar al acesteia. Mai mult, aşa cum a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în hotãrârea din 16 decembrie 1974, pronunţatã în Cauza Muller împotriva Austriei, o reducere substanţialã a cuantumului pensiei ar putea fi consideratã ca afectând substanţa dreptului de proprietate.
În opinia autorilor excepţiei, situaţia extraordinarã ce a justificat emiterea ordonanţei de urgenţã criticate nu se poate fundamenta pe "exigenţele subliniate de puterea judecãtoreascã în cadrul controlului jurisdicţional exercitat cu ocazia aplicãrii Legii nr. 119/2010", aşa cum susţine Guvernul, dat fiind faptul cã reglementarea adoptatã este contrarã jurisprudenţei la care se face referire. Mai mult, se susţine cã procedura de revizuire a pensiilor speciale este identicã cu cea cuprinsã în Hotãrârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, astfel încât scopul actului normativ criticat nu poate fi altul decât reinstituirea unor reglementãri legale a cãror aplicabilitate a fost anulatã prin hotãrâri judecãtoreşti.
De asemenea, adoptarea actului criticat a afectat drepturile la pensie ale contestatorilor, care au obţinut hotãrâri judecãtoreşti prin care au fost anulate mãsurile de recalculare a pensiilor de serviciu, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia ordonanţele de urgenţã nu pot afecta drepturi prevãzute de Constituţie.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 1.317D/2011 şi nr. 1.318D/2011, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În dosarele nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 şi nr. 1.411D/2011 considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Astfel, în aceste din urmã dosare se aratã cã, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, drepturile care decurg din contribuţiile în cadrul regimurilor de securitate socialã sunt drepturi patrimoniale, ce intrã în sfera de protecţie a art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel încât diminuarea pensiilor de serviciu, ca urmare a recalculãrii dispuse de ordonanţa de urgenţã criticatã, impune persoanelor cãrora le este aplicatã o sarcinã excesivã şi disproporţionatã, fãrã a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei. De asemenea, aceastã mãsurã contravine exigenţelor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, cuprinse în art. 53, deoarece reducerea substanţialã a cuantumului pensiilor de serviciu afecteazã substanţa dreptului de proprietate. În acest mod sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Legea fundamentalã, deoarece necesitatea stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie pe care persoanele vizate de actul normativ criticat sunt îndreptãţite sã le primeascã, cu respectarea principiului contributivitãţii şi al egalitãţii, nu constituie o situaţie extraordinarã, a cãrei reglementare nu poate fi amânatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Guvernul, în punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 1.333D/2011 şi nr. 1.411D/2011, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, în privinţa invocãrii motivelor de neconstituţionalitate extrinsecã, aratã cã, pe de o parte, lipsa identificãrii elementelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor, în cadrul procesului de recalculare a pensiilor speciale, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificãrii dreptului la pensie al beneficiarilor Legii nr. 119/2010, necesitatea stabilirii unei etapizãri a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, precum şi scopul de a nu sancţiona persoanele care, fãrã a fi în culpã, nu au reuşit în intervalul iniţial pus la dispoziţie de Legea nr. 119/2010 sã identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate din muncã, s-au constituit în elementele unei situaţii extraordinare, a cãrei reglementare rapidã impunea emiterea unei ordonanţe de urgenţã. Actul normativ criticat nu afecteazã niciun drept constituţional, ci, dimpotrivã, mãsurile dispuse sunt de naturã sã ocroteascã drepturile fundamentale ale destinatarilor. În ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate intrinsecã, se aratã cã nu poate fi reţinutã o încãlcare a principiului separaţiei puterilor în stat, dat fiind faptul cã Guvernul, reglementând mãsuri legislative pe baza cãrora instituţiile implicate sã poatã realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv şi justificat, a realizat în fapt o aplicare a principiului constituţional enunţat, în sensul menţinerii unui echilibru şi a unei colaborãri a puterilor statului. Mai mult, actul normativ criticat nu reglementeazã imposibilitatea punerii în executare a hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile, aşa cum în mod nejustificat susţine autorul excepţiei. Pentru aceleaşi motive nu este întemeiatã nici susţinerea privind încãlcarea liberului acces la justiţie. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea principiului egalitãţii de arme, astfel cum a fost relevat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, având în vedere cã intervenţia legislativã a Guvernului a vizat reglementarea aceloraşi reguli obiective pentru toţi destinatarii Legii nr. 119/2010, în vederea stabilirii unui cuantum just al pensiei cuvenite. Se apreciazã cã nu este încãlcat dreptul de proprietate, pentru argumentele relevate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale asupra Legii nr. 119/2010. Considerã cã dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã, nefiind vorba de o lege în sensul sãu restrâns, de act juridic al Parlamentului.
Avocatul Poporului apreciazã cã actul normativ criticat este constituţional. În acest sens, aratã cã mãsura recalculãrii pensiilor, inclusiv a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, a fost adoptatã de cãtre legiuitor ca urmare fireascã a necesitãţii reformãrii sistemului de pensii în scopul eliminãrii inechitãţilor existente în sistem şi nu are semnificaţia încãlcãrii principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Actul normativ criticat este în acord cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 115, având în vedere cã scopul actului normativ criticat este acela de a se stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate sunt îndreptãţite sã le primeascã. Invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la Legea nr. 119/2010.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.
În opinia autorilor excepţiei, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) potrivit cãruia România este stat de drept, democratic şi social şi alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 115 alin. (4) privind adoptarea ordonanţelor de urgenţã în situaţii extraordinare, a cãror reglementare nu poate fi amânatã şi alin. (6) referitor la interdicţia afectãrii, printr-o ordonanţã de urgenţã, a regimului instituţiilor fundamentale ale statului, a drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor prevãzute de Constituţie sau a drepturilor electorale.
Sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate extrinsecã, autorii excepţiei susţin cã actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4) şi (6), deoarece, pe de o parte, situaţia extraordinarã ce a stat la baza emiterii ordonanţei de urgenţã criticate nu poate fi justificatã de "exigenţele subliniate de puterea judecãtoreascã în cadrul controlului jurisdicţional exercitat cu ocazia aplicãrii Legii nr. 119/2010", iar, pe de altã parte, adoptarea actului criticat a afectat drepturile la pensie ale contestatorilor care au obţinut hotãrâri judecãtoreşti prin care au fost anulate mãsurile de recalculare a pensiilor de serviciu.
Referitor la exigenţele constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4), privind existenţa unei situaţii extraordinare, care sã justifice urgenţa adoptãrii unei ordonanţe de urgenţã şi a cãrei reglementare nu poate fi amânatã, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat cã situaţiile extraordinare exprimã un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întãrit şi prin adãugarea, cu prilejul revizuirii Constituţiei, în anul 2003, a sintagmei "a cãror reglementare nu poate fi amânatã".
De asemenea, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a mai statuat cã, pentru îndeplinirea cerinţelor prevãzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesarã existenţa unei stãri de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.
Raportând aceste criterii de analizã la cauza prezentã, Curtea constatã cã, în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011, existenţa unei situaţii extraordinare este motivatã de Guvern prin 3 elemente interdependente, consecinţe ale intrãrii în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, şi anume: lipsa identificãrii documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificãrii dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizãri a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivitãţii şi egalitãţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptãţite sã aibã posibilitatea sã identifice şi sã depunã la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activitãţi profesionale.
Prin urmare, având în vedere împrejurarea cã, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, instituitã prin Hotãrârea Guvernului nr. 737/2010, emisã în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practicã, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situaţia veniturilor realizate pe parcursul vieţii profesionale a destinatarilor mãsurilor de recalculare, precum şi faptul cã era necesarã remedierea acestei situaţii într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea, în mod just şi în conformitate cu principiul contributivitãţii, a drepturilor de pensie ale unor largi categorii socio-profesionale, Curtea constatã cã aceastã împrejurare avea natura unei situaţii extraordinare.
Însã, pentru a fi pe deplin respectate exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul trebuia sã demonstreze şi faptul cã mãsurile în cauzã nu sufereau amânare, practic, cã nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în vederea evitãrii rapide a consecinţelor negative arãtate. În speţã, având în vedere iminenţa încãlcãrii dreptului la pensie în lipsa unor mãsuri adecvate, Curtea constatã cã adoptarea mãsurilor în cauzã printr-o ordonanţã de urgenţã a fost modalitatea cea mai rapidã şi eficientã pentru a pune la adãpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încãlcarea lor. (În acelaşi sens este şi Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, nr. 504 din 15 iulie 2011.)
II. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinsecã, Curtea reţine cã autorii excepţiei considerã cã este încãlcat principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, precum şi principiul potrivit cãruia România este stat de drept, democratic şi social, deoarece mãsura revizuirii pensiilor, în temeiul actului normativ criticat, reprezintã o intervenţie a legiuitorului delegat în procesul de realizare a justiţiei, dat fiind faptul cã hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, nu pot fi executate. Astfel, în opinia autorilor excepţiei, prin lipsirea de efecte a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, este încãlcat şi principiul constituţional al liberului acces la justiţie, precum şi cel al dreptului de acces la o instanţã, în sensul jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg.
Curtea constatã însã cã scopul ordonanţei de urgenţã criticate a fost, aşa cum reiese din coroborarea motivelor expuse de Guvern în preambulul acestui act normativ, reglementarea unor proceduri tehnice de naturã a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivitãţii, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activitãţi profesionale, sub imperiul procedurii reglementate prin Legea nr. 119/2010, sã depunã aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. Prin urmare, actul normativ criticat nu conţine prevederi legale al cãror conţinut normativ explicit sau implicit sã determine suspendarea cursului judecãţii sau executarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile, în privinţa anumitor cauze determinate, aşa cum susţin autorii excepţiei.
De altfel, Curtea constatã cã astfel de hotãrâri judecãtoreşti se bucurã de autoritatea de lucru judecat şi determinã obligarea autoritãţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de cãtre instanţele de judecatã, însã aceastã obligaţie subzistã atâta timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza cãruia au fost pronunţate hotãrârile judecãtoreşti definitive şi irevocabile. În acest sens Curtea s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, statuând cã autoritatea de lucru judecat de care se bucurã o hotãrâre judecãtoreascã este una absolutã pe toatã durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunţãrii hotãrârii.
În speţã, Curtea constatã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouã procedurã de recalculare a pensiilor, distinctã şi ulterioarã celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fãrã a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculãrii în baza metodologiei reglementate prin Hotãrârea Guvernului nr. 737/2010. În acest sens sunt dispoziţiile art. 3 din ordonanţa de urgenţã criticatã, potrivit cãrora: "Plata drepturilor restante, constând în diferenţa dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculãrii şi cel obţinut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 şi pânã la data revizuirii potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã, se va realiza în termenele prevãzute la art. 1 alin. (1), (4) şi (5), dupã caz."
Dacã Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substanţial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 reprezintã prevederea legalã de naturã proceduralã prin care statul reglementeazã procedura recalculãrii pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socio-profesionale în cauzã.
În consecinţã, având în vedere cele de mai sus, precum şi faptul cã reglementarea criticatã constituie o aplicare particularã a prevederilor legale ce vizeazã pensia de drept, precum Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, sau Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, Curtea nu poate reţine susţinerea conform cãreia materia reflectatã în actul normativ criticat ar ţine de domeniul legislaţiei secundare. De altfel, şi aceste legi conţin prevederi tehnice care pun în aplicare principiile care stau la baza modului de calcul al pensiilor.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nici susţinerea privind încãlcarea principiul egalitãţii de arme, element component al noţiunii de proces echitabil, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dat fiind faptul cã emiterea ordonanţei de urgenţã criticate nu constituie o ingerinţã a Guvernului în administrarea justiţiei, în scopul influenţãrii soluţiilor pronunţate în cazul unor litigii.
În ceea ce priveşte susţinerile privind încãlcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1), precum şi a prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin raportare la art. 11 din Constituţie, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cãrei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauzã, Curtea a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, cã acestea sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã. Partea contributivã a pensiei de serviciu se suportã din bugetul asigurãrilor sociale de stat, pe când partea care depãşeşte acest cuantum se suportã din bugetul de stat. S-a arãtat, de asemenea, cã acordarea acestui supliment a urmãrit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special. Aceastã compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã, totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii art. 53 din Legea fundamentalã, prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat cã invocarea acestor dispoziţii constituţionale este lipsitã de relevanţã, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specialã, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
De asemenea, în prezenta cauzã, Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi susţinerea autorului excepţiei referitoare la faptul cã dreptul la pensie are natura unei creanţe asupra statului, garantatã de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Dimpotrivã, contrar acestor susţineri, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, ale cãrei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauzã, sumele plãtite cu titlu de contribuţie la asigurãrile sociale nu reprezintã un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţã asupra statului sau a fondurilor de asigurãri sociale.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalitãţii mãsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţatã în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timâr, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat cã mãsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformã prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacã acest lucru a însemnat o scãdere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionatã, Curtea de la Strasbourg a preluat astfel raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând cã mãsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevãzutã de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).
Totodatã, având în vedere cã decizia Curţii Constituţionale este general obligatorie, Curtea constatã cã aceasta urmeazã a se aplica în consecinţã atât cu privire la constituţionalitatea, cât şi cu privire la convenţionalitatea dispoziţiilor legale supuse controlului sãu.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii:
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocatã de Elena Dornean, de Georgeta Bondor, de Victoria Hojbotã, Maria Cîmpan şi Elena Onioi, de Maria Crãiuţ şi de Sevastian Ioneac în dosarele nr. 11.299/86/2011, nr. 11.295/86/2011, nr. 11.294/86/2011, nr. 11.292/86/2011 şi nr. 11.340/86/2011 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
