Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 214 din 3 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 552 din 4 septembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna. Excepţia a fost ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Moldova" - S.A. Bacau în Dosarul nr. 6.337/1999 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se invoca practica jurisdicţionalã în materie a Curţii Constituţionale, cu referire la Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 iulie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 6.337/1999, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a ansamblului dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Moldova" - S.A. Bacau.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 este neconstitutionala în totalitatea ei, incalcand prevederile art. 107 alin. (3) din Constituţia României, întrucât reglementeazã într-un domeniu ce nu se regaseste între domeniile expres prevãzute de <>Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999. Se arata în continuare ca aceasta ordonanta contravine art. 125 alin. (3) din Constituţie, "deoarece lasa la dispoziţia Guvernului posibilitatea de a modifica dupã bunul plac procedura de judecata şi competenta instanţelor judecãtoreşti". Un alt motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 îl constituie, în opinia autorului exceptiei, încãlcarea prevederilor art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, care stabilesc ca organizarea şi funcţionarea instanţelor judecãtoreşti sunt reglementate prin lege
organicã. Se invoca, de asemenea, faptul ca prin dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 sunt modificate art. 1391-1398 din Codul civil, fãrã sa existe o abilitare în acest sens. Tododata, se arata ca "se instituie o procedura specialã în domeniul executãrii silite mobiliare şi imobiliare, procedura care deroga de la dispoziţiile dreptului comun şi care este valabilã doar în ceea ce priveşte Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare şi debitorii acesteia" şi ca "prin aceasta maniera de reglementare se elimina unul din efectele cesiunii de creanta, debitorul cedat fiind astfel în imposibilitate juridicã de a mai invoca aceleaşi excepţii şi apãrãri pe care le putea invoca fata de cedent". Autorul exceptiei mai invoca, în motivarea acesteia, încãlcarea principiului liberului acces la justiţie, existenta unei "discriminãri între stat, atunci când acţioneazã ca persoana de drept privat, şi comerciantul persoana fizica şi/sau juridicã", încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) în ceea ce priveşte apãrarea în mod egal, indiferent de titular, a proprietãţii private, şi a celor ale art. 134 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului.
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei ridicate în Dosarul nr. 6.337/1999, considera ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 este constituţionalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. Prin prevederile sale <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 nu excede limitelor delegarii legislative, întrucât "mãsurile pe linia restructurãrii unor bãnci cu capital de stat" se încadreazã în domeniul stabilit prin <>art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi, ca urmare, corespund art. 107 alin. (3) din Constituţie. Pe de alta parte, <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 nu organizeazã instanţe judecãtoreşti, astfel cum prevede art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ci numai o procedura de executare silitã. Aceasta procedura de valorificare a unor creanţe neonorate la termen nu reprezintã o atingere a dreptului de proprietate al debitorului, astfel încât nu poate incalca art. 41 alin. (2) din Constituţie. În sfârşit, în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, statul este obligat sa asigure libertatea comerţului, dar nu şi libertatea agenţilor economici de a nu-şi plati datoriile.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999.
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile ordonanţei criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 107 alin. (3), art. 125 alin. (3), art. 72 alin. (3) lit. h), art. 21, art. 41 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular [...]";
- Art. 72 alin. (3) lit. h): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
h) organizarea şi funcţionarea [...] instanţelor judecãtoreşti [...].";
- Art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevãzute de aceasta.";
- Art. 125 alin. (3): "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, precum şi prin Decizia nr. 155 din 19 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 19 ianuarie 2001, Curtea Constituţionalã a statuat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii legale. Prin aceste decizii s-a reţinut, în esenta, ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 nu contravine dispoziţiilor constituţionale, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentalã, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", şi anume prin lege ordinarã, iar nu prin lege organicã, astfel ca în aceste materii se pot stabili norme juridice şi prin ordonanţe emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, asa cum în mod constant Curtea Constituţionalã a afirmat în jurisprudenta sa. Referindu-se la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea principiului accesului liber la justiţie, Curtea a reţinut ca "se face o confuzie între, pe de o parte, stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi prevãzute în ordonanta, care nu contravin acestui principiu, condiţii de natura sa împiedice abuzul de drept şi, în acelaşi timp, sa asigure celeritatea procedurii de realizare a creanţelor prevãzute de ordonanta şi, pe de alta parte, îngrãdirea accesului la justiţie". S-a precizat ca, în realitate, cele doua condiţii prevãzute în textele de lege criticate - prevederea ca hotãrârea pronunţatã de Curtea de apel poate fi atacatã numai cu recurs şi instituirea obligaţiei de plata a cauţiunii -, justificate în contextul mãsurilor derogatorii prevãzute de ordonanta, nu constituie îngrãdiri ale accesului liber la justiţie, asa cum, de altfel, s-a stabilit în jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale.
Referitor la critica de neconstituţionalitate intemeiata pe argumentul ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 ar deroga de la dispoziţiile Codului de procedura civilã, Curtea Constituţionalã a precizat ca nu se poate retine neconstituţionalitatea acestor prevederi de vreme ce prin ordonanta - emisã în baza delegarii legislative prin lege specialã de abilitare - se modifica normele de competenta şi de procedura, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile pronunţate anterior, cat şi considerentele care au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Curtea mai constata ca nu este întemeiat nici argumentul invocat de autorul exceptiei, potrivit cãruia Guvernul a depãşit limitele delegarii legislative, deoarece, în realitate, stabilirea unei proceduri privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna constituie una dintre "mãsurile pe linia restructurãrii unor bãnci cu capital de stat", şi, prin urmare, se încadreazã în domeniul stabilit prin <>art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, corespunzand art. 107 alin. (3) din Constituţie.
În sfârşit, Curtea constata ca nu poate fi reţinut ca argument valabil faptul ca procedura specialã de executare a creanţelor preluate la datoria publica contravine principiului ocrotirii în mod egal a proprietãţii private indiferent de titular şi obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului. Instituirea unei proceduri speciale de executare silitã privind creanţele bancare neperformante preluate la datoria publica este justificatã prin strânsã legatura dintre datoria publica interna şi bugetul de stat.
În legatura cu susţinerea ca prin dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 se modifica în mod implicit şi dispoziţiile art. 1391-1398 din Codul civil privind cesiunea de creanta, modificare pentru care Guvernul nu a avut abilitare, Curtea retine ca obiectul ordonanţei criticate este cel stabilit prin legea de abilitare, asa cum s-a arãtat mai sus, iar dacã prin dispoziţiile sale ordonanta ar modifica implicit şi anumite dispoziţii legale în vigoare nu înseamnã ca ar fi obligatoriu sa se prevadã în legea de abilitare şi acest aspect care, de altfel, reprezintã doar o consecinta posibila a reglementãrii cuprinse în ordonanta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Moldova" - S.A. Bacau în Dosarul nr. 6.337/1999 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iulie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
