Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 214 din 16 iunie 1997*) referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. 1 din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 234 din 8 septembrie 1997
*) Definitiva prin nerecurare.
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, ridicatã de reprezentantul Parchetului de pe lângã Tribunalul Ialomita, în Dosarul nr. 199/1997 al aceleiaşi instanţe.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 12 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituţionalã, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la data de 16 iunie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 1997, Tribunalul Ialomita a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, ridicatã de reprezentantul Parchetului de pe lângã Tribunalul Ialomita, cu motivarea ca prevederile menţionate sunt în vãditã contradictie cu dispoziţia din art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãreia "Legea dispune numai pentru viitor", deci nu retroactiveaza.
Din cuprinsul încheierii, rezulta ca, prin Sentinta penalã nr. 412 din 7 martie 1997 a Judecãtoriei Slobozia, a fost admisã propunerea de liberare condiţionatã, formulatã de Comisia pentru propuneri pentru liberare condiţionatã din cadrul Penitenciarului din Slobozia, dispunandu-se punerea în libertate a condamnatului Paun Marian, deţinut în acest penitenciar pentru o pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, aplicatã de Judecãtoria Fetesti pentru un concurs de infracţiuni. S-a reţinut ca cel condamnat a început executarea la 5 februarie 1996 şi a executat fracţiunea de pedeapsa prevãzutã în <>art. 59 din Codul penal anterior modificãrii aduse prin Legea nr. 140/1996 , retinand ca, în raport cu dispoziţiile art. 13 din Codul penal, propunerea comisiei este legalã, condamnatul fiind îndreptãţit sa i se aplice legea mai favorabilã în raport cu data sãvârşirii faptei.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângã Judecãtoria Slobozia, care o critica pentru nelegalitate, în sensul ca modificãrile aduse Codului penal prin <>Legea nr. 140/1996 prevãd în art. II ca noile prevederi ale art. 59 din Codul penal nu se aplica celor care au fost condamnaţi definitiv pana la data de 14 noiembrie 1996, deci pe cale de consecinta, trebuia sa se aplice funcţiunea de 2/3 din pedeapsa şi nu de 1/2.
În şedinţa publica, reprezentantul parchetului nu a mai susţinut acest motiv de apel, ridicand excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II din Legea nr. 140/1996 , pe considerentul ca acesta este vadit în contradictie cu art. 15 alin. (2) din Constituţia României, care prevede ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".
Avocatul intimatului-condamnat s-a declarat de acord cu excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, Tribunalul Ialomita o considera intemeiata, precizând ca <>art. II din Legea nr. 140/1996 ar fi trebuit sa se refere la acele fapte penale care au fost comise dupã data intrãrii în vigoare a acesteia şi nu la fapte pentru care s-a pronunţat o sentinta definitiva de condamnare.
Din cuprinsul încheierii rezulta însã ca excepţia se referã numai la alineatul 1 al <>art. II din Legea nr. 140/1996 , care conţine dispoziţii tranzitorii cu privire la liberarea condiţionatã.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost trimisa fiecãrei Camere a Parlamentului şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, dispoziţiile art. II alin. 1 din legea menţionatã fiind neconstituţionale, întrucât acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". În acest sens se arata ca din interpretarea art. II alin. 1 din legea menţionatã rezulta ca dispoziţiile sale, care constituie legea penalã noua şi care prevãd condiţii mai restrictive în cazul liberãrii condiţionate, se aplica şi persoanelor care au sãvârşit infracţiuni anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 140/1996 , deşi acest fapt este interzis de Constituţie.
Întrucât prin "art. II alin. 1 se precizeazã ca de la aplicarea legii penale noi sunt excluşi numai cei condamnaţi definitiv, pe cale de consecinta, se impune concluzia ca noile prevederi se aplica persoanelor aflate în curs de urmãrire penalã sau de judecata, cu toate ca acestea au comis infracţiuni tot înainte ca <>Legea nr. 140/1996 sa fie publicatã în Monitorul Oficial al României". Aceasta împãrţire artificiala între cele doua categorii de persoane, care au sãvârşit infracţiuni înaintea intrãrii în vigoare a noii legi penale, a creat impactul între dispoziţiile art. II alin. 1 şi prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Se precizeazã, de asemenea, ca neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. II alin. 1 din Legea nr. 140/1996 consta şi în eroarea pe care a comis-o legiuitorul atunci când a prevãzut expres ca legea noua, care conţine dispoziţii mai severe, se aplica şi celor condamnaţi definitiv, care s-au sustras de la executarea pedepsei. O dispoziţie legalã specialã nu poate infrange principiul de drept, instituit ca atare şi prin prevederile Constituţiei, şi anume cel al aplicãrii legii penale mai favorabile.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile <>art. II alin. 1 din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 23 şi al art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Textul <>art. II alin. 1 din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, a cãrui neconstituţionalitate a fost ridicatã în fata Tribunalului Ialomita, ca instanta de apel, este urmãtorul:
"Dispoziţiile prezentei legi privitoare la liberarea condiţionatã nu se aplica celor condamnaţi definitiv înainte de intrarea în vigoare a legii, cu excepţia celor care s-au sustras de la executare".
Din examinarea dispoziţiilor privitoare la liberarea condiţionatã, introduse prin <>Legea nr. 140/1996 , rezulta ca au fost inasprite condiţiile de acordare a liberãrii condiţionate condamnaţilor pentru infracţiuni intenţionate, deoarece s-au mãrit fracţiunile de pedeapsa ce trebuie sa fie executate pentru acordarea liberãrii condiţionate.
Pe de alta parte, potrivit dispoziţiilor alin. 1 al art. II din lege, aceste prevederi nu se aplica celor condamnaţi definitiv înainte de intrarea în vigoare a legii, cu excepţia celor care s-au sustras de la executare. Per a contrario, dispoziţiile legii noi, privitoare la eliberarea condiţionatã, urmeazã sa se aplice celor condamnaţi definitiv dupã intrarea ei în vigoare, dar pentru infracţiuni sãvârşite anterior acestei date, precum şi celor condamnaţi anterior, care s-au sustras de la executare.
Aceste prevederi referitoare la incidenta legii penale în raport cu faptele sãvârşite anterior intrãrii în vigoare sunt însã în vãditã contradictie cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi cu prevederile art. 13 din Codul penal, care consacra principiul legii mai favorabile în cazul situaţiilor tranzitorii în succesiunea legilor penale. Incidenta dispoziţiilor <>Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, în raport cu faptele şi cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care, consfintind regula ca legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepţie legea penalã mai favorabilã. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cat şi fiecare dintre normele şi instituţiile sale în parte, cum este cazul liberãrii condiţionate.
Situaţia tranzitorie în succesiunea legilor penale se iveşte, dacã de la data sãvârşirii infracţiunii, când ia naştere raportul juridic penal de conflict, şi pana la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executatã a pedepsei aplicate, iar uneori pana la înlãturarea consecinţelor condamnãrii prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilã este totdeauna legea cea mai favorabilã. În cazul instituţiei liberãrii condiţionate, situaţia tranzitorie se creeazã, de asemenea, la data sãvârşirii infracţiunii şi dureazã pana la executarea sau considerarea ca executatã a pedepsei detenţiunii pe viata sau a pedepsei închisorii. Intervenţia, în acest interval, a unei legi penale care modifica instituţia liberãrii condiţionate, cum este cazul <>Legii nr. 140/1996 , face ca determinarea legii aplicabile sa se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 13 alin. 1 din Codul penal, independent de data la care sentinta de condamnare a rãmas definitiva.
Asa fiind, dispoziţia din alin. 1 al <>art. II al Legii nr. 140/1996 , care se referã la incidenta legii în raport cu fapte sãvârşite înainte de intrarea ei în vigoare, contravine dispoziţiei art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Ialomita în Dosarul penal nr. 199/1997 al Tribunalului Ialomita şi constata ca dispoziţiile <>art. II alin. 1 din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea completarea Codului penal sunt neconstituţionale.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 16 iunie 1997.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Nicolae Popa
Magistrat-asistent,
Claudia Miu
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
