Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 213 din 4 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950-1961
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 519 din 9 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepţie ridicatã de Ioan Bugnariu în Dosarul nr. 1.294/2003/CCA al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât legiuitorul are deplina competenţã de a stabili o serie de drepturi pentru categoria de beneficiari din care fac parte toate persoanele care îndeplinesc anumite condiţii obiective, respectiv au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncã din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.294/2003/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureş Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepţie ridicatã de Ioan Bugnariu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã, prin adoptarea textului de lege criticat, legiuitorul a creat o vãditã discriminare între cetãţenii care se gãsesc în situaţii identice, respectiv au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncã în perioada 1950-1961. Discriminarea constã în faptul cã au fost excluşi de la beneficiile legii cetãţenii români care, în perioada arãtatã, au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncã care nu au aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii. Sub acest aspect se apreciazã cã sfera de cuprindere a dispoziţiilor cu caracter reparatoriu pentru sacrificiile la care au fost supuşi foştii militari angajaţi în sectorul de construcţii trebuie sã ţinã seama de condiţiile concrete de muncã din perioada stagiului militar, iar nu de criterii formale, precum modul de organizare administrativã a fostelor detaşamente de muncã.
În considerarea principiului egalitãţii în drepturi şi a protecţiei egale în faţa legii, autorul excepţiei considerã cã toţi foştii militari care au efectuat stagiul militar în unitãţi de construcţii trebuie sã se bucure de acelaşi tratament, altfel legea este susceptibilã de a crea privilegii nepermise pentru o anumitã categorie de persoane. Prin urmare, se apreciazã cã <>art. 1 din Legea nr. 309/2002 este constituţional numai în mãsura în care se va elimina sintagma "din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii".
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 din Legea nr. 309/2002 este neîntemeiatã, legiuitorul fiind singurul competent a stabili categoria beneficiarilor mãsurilor reparatorii în funcţie de anumite criterii obiective.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca fiind neîntemeiate criticile invocate de autorul excepţiei, arãtând cã legiuitorul este suveran în ceea ce priveşte acordarea de despãgubiri anumitor categorii de persoane, stabilirea cuantumului despãgubirilor acordate, precum şi a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru acordarea acestor drepturi.
Principiul egalitãţii în faţa legii nu presupune uniformitate, ci faptul cã la situaţii diferite trebuie aplicat un tratament juridic diferenţiat. Astfel, activitatea persoanelor aflate sub incidenţa legii, care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, a avut un caracter discriminatoriu şi înjositor, putând fi încadratã în categoria de "muncã forţatã", aşa cum este aceasta definitã în Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţatã sau obligatorie: "orice muncã sau serviciu pretins unui individ sub ameninţarea unei pedepse oarecare şi pentru care numitul individ nu s-a oferit de bunã-voie".
Guvernul aratã cã prevederile <>Legii nr. 309/2002 vizeazã acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de mãsuri reparatorii, în exclusivitate acelei categorii de persoane care, în perioada 1950-1961, au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncã din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în condiţii discriminatorii şi umilitoare. Asemenea mãsuri izvorãsc din voinţa legiuitorului şi au întinderea pe care acesta o stabileşte prin lege, fãrã ca astfel sã se încalce vreo prevedere constituţionalã. De altfel, egalitatea nu înseamnã uniformitate, pentru anumite categorii sau grupuri de persoane putând fi instituite tratamente juridice distincte, dacã existã o justificare obiectivã şi rezonabilã.
Avocatul Poporului considerã cã limitarea acordãrii drepturilor stipulate de <>Legea nr. 309/2002 doar la persoanele care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncã din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii reprezintã o problemã de legiferare, şi nu de constituţionalitate. Aşa fiind, Curtea nu poate da o altã formulare textelor de lege, întrucât nu îşi poate asuma rolul de a crea, a abroga sau de a modifica o normã juridicã spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 6 iunie 2002. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut: "Beneficiazã de prevederile prezentei legi persoana, cetãţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncã din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 4 alin. (2): "România este patria comunã şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
Se apreciazã cã se încalcã şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care are urmãtorul cuprins: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţã la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie."
În acelaşi timp, autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat încalcã şi dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 2 alin. 1: "Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertãţile proclamate în prezenta Declaraţie, fãrã nici o deosebire, în special de rasã, de culoare, de sex, de limbã, de religie, de opinie politicã sau de orice altã opinie, de origine naţionalã sau socialã, de avere, de naştere sau decurgând din orice altã situaţie.";
- Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fãrã deosebire la o protecţie egalã a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar încãlca prezenta Declaraţie şi împotriva oricãrei provocãri la o astfel de discriminare."
Autorul excepţiei apreciazã ca fiind nesocotite şi dispoziţiile art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care prevãd cã "Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire egalã din partea legii.
În aceastã privinţã legea trebuie sã interzicã orice discriminare şi sã garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egalã şi eficace contra oricãrei discriminãri, în special de rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau orice altã opinie, origine naţionalã sau socialã, avere, naştere sau întemeiatã pe orice altã împrejurare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia republicatã vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, în considerarea unor situaţii speciale. În felul acesta se justificã nu numai aplicabilitatea unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.
Constatând cã elementele care diferenţiazã regimul juridic al persoanelor, cetãţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncã din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961, asigurã un tratament juridic specific acestei categorii, Curtea Constituţionalã reţine cã instituirea indemnizaţiei lunare, precum şi a celorlalte drepturi nu reprezintã un privilegiu, ci se justificã în mod obiectiv, constituind o compensaţie parţialã pentru privaţiunile suferite de persoanele obligate sã efectueze stagiul militar în condiţii deosebite.
De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la aplicarea principiului egalitãţii în faţa legii şi al nediscriminãrii a stabilit constant, în deplin acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cã principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea şi cã situaţiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferenţã.
Pe de altã parte, stabilirea categoriei de persoane care beneficiazã de prevederile legale, precum şi a drepturilor acordate acestora nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci o opţiune a legiuitorului, care este în concordanţã cu spiritul <>Legii nr. 309/2002 , şi anume cu caracterul reparator al acesteia. Aşa fiind, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu privire la încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţia republicatã, precum şi a dispoziţiilor cuprinse în instrumentele juridice internaţionale în domeniul drepturilor omului referitoare la egalitatea în drepturi nu este întemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1-3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepţie ridicatã de Ioan Bugnariu în Dosarul nr. 1.294/2003/CCA al Curţii de Apel Târgu Mureş Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
