Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 212 din 17 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 149 din 10 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al Lahham în Dosarul nr. 641/46/2008 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare în cauzã a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 55/R/MF din 8 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 641/46/2008, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al Lahham.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece reglementeazã obligaţia procurorului ca, în situaţia în care în aceeaşi cauzã se gãsesc mai mulţi inculpaţi, pentru care durata arestãrii preventive expirã la date diferite, sã sesizeze instanţa cu privire la ceilalţi inculpaţi, ori de câte ori expirã durata arestãrii pentru unul dintre inculpaţi. Se încalcã astfel, în opinia autorului excepţiei, dreptul la un proces echitabil, deoarece prelungirea mãsurii arestãrii se face, atât pentru majori, cât şi pentru minori, de un numãr de ori mult mai mare decât în situaţiile obişnuite, având loc "o comprimare a timpului, cele 180 de zile fiind acoperite în douã luni". "Se creeazã astfel premisele unui abuz şi unei grave ilegalitãţi, cu încãlcarea dreptului la libertatea individualã....în sensul cã mãsura preventivã, ce ar trebui prelungitã din 30 în 30 de zile în cursul urmãririi penale şi numai motivat, se transformã într-o adevãratã pedeapsã stabilitã la începutul celor 180 de zile pentru întreaga perioadã de 6 luni, practic o executare anticipatã a pedepsei". Se mai aratã cã procurorul este în imposibilitatea efectuãrii actelor de urmãrire penalã, fiind ocupat cu formalitãţile înaintãrii dosarului la instanţã. De asemenea, inculpatul nu poate beneficia de o apãrare efectivã şi eficientã, dosarul fiind permanent la instanţa de judecatã, şi se încalcã şi dispoziţiile constituţionale privind libertatea individualã, deoarece "prelungirea arestãrii preventive dupã scurgerea primei luni se va face de douã ori în intervalul legal de 20, respectiv de 30 de zile; astfel pentru inculpaţi se discutã în aproximativ primele douã luni propunerea de prelungire a mãsurii arestãrii preventive pentru toate cele 180 de zile permise de lege, faţã de situaţia normalã în care mãsura ar trebui discutatã la expirarea fiecãrei prelungiri de 30 de zile în decurs de 6 luni".
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã "toate aspectele privind neconstituţionalitatea art. 156 alin. 5 din Codul de procedurã penalã sunt de naturã proceduralã şi nu constituţionalã şi, prin urmare, ar putea forma obiectul unei viitoare reglementãri procedurale în materie, pe care sã o realizeze legiuitorul ordinar".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile alin. (5) al art. 156 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã "Propunerea pentru prelungirea arestãrii dispuse în cursul urmãririi penale", potrivit cãrora "Când în aceeaşi cauzã se gãsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestãrii preventive expirã la date diferite, procurorul care sesizeazã instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza, totodatã, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi".
În susţinerea excepţiei se invocã art. 21, 23 şi 24 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, libertatea individualã şi, respectiv, dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, textul de lege criticat dã expresie dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (5) potrivit cãrora, "În cursul urmãririi penale, arestarea preventivã se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fãrã ca durata totalã sã depãşeascã un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile". Prin reglementarea obligaţiei procurorului ca, atunci când în aceeaşi cauzã se gãsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestãrii preventive expirã la date diferite, sesizând instanţa pentru unul dintre inculpaţi sã sesizeze, totodatã, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi, legiuitorul a fost preocupat de asigurarea pentru aceştia a tuturor garanţiilor pe care le presupune accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare.
Pretinsele dificultãţi procedurale la care face referire autorul excepţiei vizeazã modul de interpretare şi aplicare a normelor criticate în cauza dedusã judecãţii, excedând, prin urmare, competenţei Curţii Constituţionale, care se pronunţã numai cu privire la constituţionalitatea actelor cu privire la care a fost sesizatã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al Lahham în Dosarul nr. 641/46/2008 al Curţii de Apel Piteşti -- Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
