Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 212 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 14 iunie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Crengãnis în Dosarul nr. 3.959/2004 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin avocat Rãzvan Cristian Gaube, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, apreciind cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 20 si 21, precum si reglementãrilor internaţionale cuprinse în art. 6 si 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãţilor fundamentale. În acest sens aratã cã aplicarea imediatã a normei criticate dã nastere în practicã unor situaţii în care aceeasi instanţã, respectiv curtea de apel, urmeazã sã soluţioneze atât apelul, cât si recursul în aceeasi cauzã, ceea ce reprezintã o încãlcare a dreptului la un proces echitabil si a celui la un recurs efectiv, chiar dacã asemenea situaţii au caracter tranzitoriu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã susţinerea autorului excepţiei este lipsitã de temei, întrucât din examinarea argumentelor acestuia se constatã cã de fapt critica de neconstituţionalitate vizeazã o situaţie tranzitorie, reglementatã de <>art. II din Legea nr. 195/2004 , dispoziţii asupra cãrora Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, statuând cã acestea nu contravin Legii fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.959/2004, Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 , excepţie ridicatã de Ioan Crengãnis.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile art. 20 si 21 din Constituţie, coroborate cu art. 6 si 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãţilor fundamentale, întrucât "permite ca aceeasi instanţã sã soluţioneze atât apelul, cât si recursul, dar în compunere diferitã (de doi, respectiv trei judecãtori)".
În acest sens aratã cã legiuitorul a consacrat în Codul de procedurã civilã principiul triplului grad de jurisdicţie, principiu potrivit cãruia partea nemulţumitã de soluţia unei instanţe poate sã o atace cu apel la o instanţã superioarã, a cãrei soluţie este supusã recursului la instanţa superioarã acesteia. Asa fiind, autorul excepţiei considerã cã procesul este "echitabil", iar recursul este "efectiv" numai în situaţia în care soluţia pronunţatã de cãtre curtea de apel este supusã recursului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea opiniei sale aratã cã textul de lege criticat cuprinde dispoziţii procedurale de strictã si imediatã aplicare, astfel încât faptul cã <>Legea nr. 195/2004 a instituit posibilitatea judecãrii recursului tot de cãtre curtea de apel nu reprezintã o încãlcare a prevederilor Constituţiei, deoarece prin aceastã procedurã nu se limiteazã accesul la justiţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã presedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, apreciazã cã prin conţinutul sãu textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la soluţionarea echitabilã a cauzei într-un termen rezonabil ori dreptului la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, ci, dimpotrivã, reprezintã o expresie a aplicãrii principiilor invocate. De asemenea, aratã cã situaţia reglementatã de <>art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 reprezintã un caz de aplicare imediatã a noilor reguli de competenţã, o situaţie tranzitorie care nu impieteazã cu nimic asupra exercitãrii drepturilor procesuale ale pãrţilor, întrucât cãile de atac se soluţioneazã de complete diferite, într-o altã compunere a instanţei. În concluzie, Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate asigurã în fapt cadrul legal pentru desfãsurarea judecãţii cãilor de atac cu respectarea tuturor drepturilor si garanţiilor procesuale ale celor îndreptãţiţi sã participe la aceastã judecatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Aratã în acest sens cã dispoziţiile <>art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 nu încalcã principiul liberului acces la justiţie, respectiv dreptul pãrţilor la un proces echitabil si la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum si modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Totodatã, accesul la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoresti si la toate cãile de atac. Ca atare, instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu este contrarã art. 21 din Constituţie, atâta timp cât, potrivit <>art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 , pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a ataca atât în apel, cât si în recurs hotãrârile pronunţate de judecãtorii în primã instanţã în materia fondului funciar. În acest sens este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, si anume <>Decizia Plenului nr. 1/1994 .
Mai mult, Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedurã, în deplinã conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, astfel încât legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecatã si normele de procedurã judiciarã, cu condiţia implicitã de a nu contraveni altor norme si principii constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum si dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. III alin. (1): "Hotãrârile pronunţate de judecãtorii în primã instanţã în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal si recursului la curtea de apel."
Din examinarea notelor scrise depuse în motivarea excepţiei reiese cã în opinia autorului acesteia textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât "permite ca aceeasi instanţã sã soluţioneze atât apelul, cât si recursul [...]". Curtea constatã cã, în condiţiile în care reglementarea legalã în cauzã prevede in terminis cã "hotãrârile pronunţate de judecãtorii în primã instanţã în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal si recursului la curtea de apel", formulare transantã care nu permite ca aceeasi instanţã sã poatã soluţiona ambele cãi de atac, critica apare, de plano, lipsitã de temei.
În realitate aceasta i-a fost prilejuitã autorului excepţiei de o situaţie cu caracter tranzitoriu, reglementatã în <>art. II din Legea nr. 195/2004 , astfel încât, în aceste condiţii, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra acestor din urmã dispoziţii, care au urmãtoarea redactare:
- Art. II: "(1) Recursurile împotriva hotãrârilor date fãrã drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţãrii lor si aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie se trimit spre judecatã instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotãrârea în primã instanţã.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie si care au ca obiect hotãrâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecatã curţilor de apel.
(3) Recursurile prevãzute la alin. (1) si (2), a cãror admisibilitate în principiu nu a fost examinatã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol si se trimit, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinatã, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilã, datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate sunt invocate prevederile art. 20 si 21 din Constituţie, coroborate cu dispoziţiile art. 6 si 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãţilor fundamentale.
Prevederile constituţionale invocate au urmãtorul conţinut:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile si libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil si la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative si gratuite."
Dispoziţiile cuprinse în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãţilor fundamentale au urmãtoarea redactare:
- Art. 6: "1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã si imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor si obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de sedinţe poate fi interzis presei si publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoanã acuzatã de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãţia va fi legal stabilitã.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sã fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înţelege si în mod amãnunţit, asupra naturii si cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) sã dispunã de timpul si de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sã se apere el însusi sau sã fie asistat de un apãrãtor ales de el si, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plãti un apãrãtor, sã poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) sã întrebe sau sã solicite audierea martorilor acuzãrii si sã obţinã citarea si audierea martorilor apãrãrii în aceleasi condiţii ca si martorii acuzãrii;
e) sã fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeste limba folositã la audiere.";
- Art. 13: "Orice persoanã, ale cãrei drepturi si libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar si atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 195/2004 sunt adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum rezultã din prevederile art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "competenţa instanţelor judecãtoresti si procedura de judecatã sunt stabilite prin lege". Aceste norme legale reglementeazã o situaţie cu caracter tranzitoriu constând în aceea cã, urmare a modificãrilor de competenţã a instanţelor, potrivit cãrora recursul a încetat sã constituie apanajul exclusiv al Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, modificãri de imediatã aplicare, aceeasi instanţã, respectiv Curtea de apel, care, potrivit reglementãrii anterioare, soluţionase apelul împotriva hotãrârii judecãtoriei, urma, în temeiul noii reglementãri, sã soluţioneze si recursul (într-o compunere diferitã a completului) trimis de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie pe al cãrei rol se afla, fie pe cale administrativã, fie prin declinare de competenţã.
Curtea apreciazã cã într-o asemenea împrejurare legiuitorul nu a fãcut decât sã aplice si în aceastã materie regula de drept comun consacratã de art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respectiv aplicarea imediatã a legii procesuale noi. Chiar dacã prevederea în cauzã derogã de la norma instituitã prin art. 725 alin. 2 care, în materie de competenţã, consacrã principiul ultrctivitãţii legii vechi, o asemenea derogare este de competenţa legiuitorului si nu contravine nici unei prevederi constituţionale.
În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 523 din 25 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, si prin <>Decizia nr. 46 din 27 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 martie 2005.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi pãstreazã valabilitatea si în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Crengãnis în Dosarul nr. 3.959/2004 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
Definitivã si general obligatorie.
Pronunţatã în sedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
