Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Stangu - preşedinte
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 2 aprilie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 3.214/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã.
Din cuprinsul încheierii de sesizare rezulta ca excepţia a fost invocatã de Puiu Ursu Eleonora-Paula şi ca priveşte atât dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã, cat şi pe cele ale art. 31 din Legea nr. 56/1993.
În motivarea exceptiei se susţine ca, pe de o parte, prevederile art. 330 din Codul de procedura civilã contravin dispoziţiilor art. 131 din Constituţie, potrivit cãrora procurorii îşi desfãşoarã activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei, iar pe de alta parte, ca art. 31 din Legea nr. 56/1993 incalca prevederile art. 123 alin. (2) din Constituţie care garanteazã independenta totalã a judecãtorilor.
Exprimandu-şi opinia potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta suprema apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate privind art. 330 din Codul de procedura civilã este neîntemeiatã şi ca prevederile art. 31 din Legea nr. 56/1993 nu au nici o incidenta în cauza.
Fata de cele arãtate şi având în vedere ca instanta de judecata a considerat, în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 56/1993, urmeazã ca, prin decizia de fata, Curtea Constituţionalã sa se pronunţe numai cu privire la neconstituţionalitatea art. 330 din Codul de procedura civilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia invocatã, fiind legal sesizatã.
Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a constatat ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale.
Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, legea este cea care stabileşte cãile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecata, iar art. 128 din Constituţie prevede ca, impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii. Or, legea - art. 330 din Codul de procedura civilã - acorda procurorului general dreptul de a exercita, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, recursul în anulare. Nici procedura civilã, în textul menţionat, şi nici Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, în art. 31, nu conditioneaza exercitarea de cãtre Ministerul Public a cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti de avizul ministrului justiţiei. Este firesc sa fie asa, deoarece principiile legalitãţii şi imparţialitãţii, înscrise în art. 131 alin. (1) din Constituţie, care stau la baza activitãţii procurorilor, şi rolul Ministerului Public, al cãrui şef este procurorul general, de reprezentant al intereselor societãţii, apãrãtor al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, îi conferã acestuia independenta în exercitarea atribuţiilor şi în asigurarea respectãrii legii (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992).
În sensul dispoziţiilor constituţionale, în baza autoritãţii sale, ministrul justiţiei va putea cere Ministerului Public promovarea unor acţiuni corespunzãtoare interesului public, însã nu va putea sa dispunã ca acesta sa nu-şi exercite atribuţiile proprii prevãzute în lege.
Autoritatea ministrului justiţiei se exercita, potrivit art. 37 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, prin procurorul general, în condiţiile prevãzute la art. 38 din aceeaşi lege.
Prin urmare, dispoziţiile textului de lege atacat sunt constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, invocatã de Puiu Ursu Eleonora-Paula în Dosarul nr. 3.214/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 5 iunie 1997.
-----------------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 717 din 19 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 19 februarie 1998.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
