Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 210 din 28 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ovidiu Razvan Savaliuc, Alexandru Mircea Cotarta, Dragos Iordache, Gabriel Bengea, Carmen Burtucala şi Raluca Tica în Dosarul nr. 5.095/2000 al Judecãtoriei Targoviste. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 din Constituţie, deoarece nu sunt incalcate nici principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice şi nici dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã. Se mai arata ca textul de lege criticat nu conţine dispoziţii care ingradesc libertatea de exprimare, garantatã în art. 30 din Constituţie, sau de natura sa impieteze asupra prezumţiei de nevinovatie. Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã prin mai multe decizii şi a respins-o de fiecare data, constatând ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 2 februarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 5.095/2000, Judecãtoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ovidiu Razvan Savaliuc, Alexandru Mircea Cotarta, Dragos Iordache, Gabriel Bengea, Carmen Burtucala şi Raluca Tica, chemaţi în judecata pentru sãvârşirea infracţiunilor de insulta şi calomnie prin presa, la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, Teodor Vasiliu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, art. 22, referitoare la dreptul la integritate psihicã al persoanei, art. 23 alin. (8), referitoare la prezumţia de nevinovatie, precum şi ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare. Se arata ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã este neconstitutional, deoarece da posibilitatea promovãrii unor acţiuni penale sicanatorii şi permit unui cetãţean de a face ca un altul sa devinã parte în procesul penal, dobândind calitatea de inculpat prin simpla introducere a unei plângeri prealabile. În felul acesta drepturile procesuale ale partii vãtãmate sunt mult mai largi decât cele ale presupusului fãptuitor. Se arata de cãtre autorii exceptiei ca în astfel de cazuri de sesizare a instanţei prin plângere directa instanta este cea care pune în mişcare acţiunea penalã şi tot ea se pronunţa asupra vinovatiei fãptuitorului, ceea ce pune în discuţie obiectivitatea sa. Dispoziţiile criticate aduc atingere dreptului la libera exprimare şi la informaţie, principii care stau la baza profesiei de jurnalist într-un stat de drept (art. 30 şi 31 din Constituţie). Partea vãtãmatã poate determina gazetarul sa nu publice despre aceasta, ingradindu-i astfel dreptul la libera exprimare. Se arata ca prin punerea în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate este afectatã prezumţia de nevinovatie, în condiţiile în care plângerea nu poate fi respinsã, chiar dacã nu exista temeiuri sau probe de vinovãţie. Astfel, este lezata inclusiv activitatea ulterioara a jurnalistului, deoarece în cazierul judiciar se înscriu date sau notari provizorii ce se fac şi pe baza comunicãrilor despre punerea în mişcare a acţiunii penale. Judecãtoria Targoviste, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã, deoarece aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale menţionate de autorii exceptiei în motivarea acesteia. Se arata ca existenta plângerii prealabile este o condiţie esenţialã, potrivit prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã o astfel de plângere. Totodatã instanta considera ca punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate reprezintã o excepţie de la regula generalã a oficialitatii procesului penal. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale şi ca se impune respingerea exceptiei de neconstituţionalitate. În acest sens se arata ca legea nu poate îngrãdi dreptul persoanei de a se adresa autoritãţilor publice prin petiţii, iar plângerea prealabilã constituie, din punct de vedere al dreptului procesual penal, un mod special de sesizare a organelor judiciare. Totodatã calitatea procesuala de inculpat, definitã la art. 23 din Codul de procedura penalã, "nu reprezintã o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevãzutã la art. 23 alin. (8) din Constituţie", întrucât nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate, care îşi poate exercita dreptul la apãrare şi poate solicita administrarea oricãror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în actul de acuzare. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã. Dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri şi totodatã nu incalca nici unul dintre criteriile egalitãţii în drepturi, enumerate la art. 4 din Constituţie. Nu este intemeiata susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile criticate incalca prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la integritate psihicã al persoanei, argumentandu-se ca prin procedura plângerii prealabile o persoana devine direct inculpat, fãrã existenta unei verificãri prealabile. Guvernul arata ca aceasta sustinere este nefondata, deoarece activitatea procesuala care se desfãşoarã dupã punerea în mişcare a acţiunii penale este cea de drept comun. În cursul judecaţii are loc o cercetare judecãtoreascã în cadrul cãreia inculpatului îi sunt asigurate garanţiile pentru a-şi exercita dreptul la apãrare şi pentru a combate acuzatiile ce i se aduc, inclusiv prin exercitarea cãilor de atac şi bucurandu-se de prezumţia de nevinovatie. În opinia Guvernului, nu se poate susţine ca se incalca dreptul la integritate psihicã atâta timp cat inculpatul beneficiazã de toate garanţiile unui proces echitabil. Pentru aceleaşi considerente nu se poate susţine nici ca art. 279 din Codul de procedura penalã contravine libertãţii de exprimare prevãzute la art. 30 din Constituţie. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã astfel de plângere". Autorii exceptiei considera, în esenta, ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (8) şi art. 30 alin. (1) din Constituţie, texte care au urmãtorul conţinut: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 22 alin. (1): "Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate."; - Art. 23 alin. (8): "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã."; - Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã. Faptul ca pentru anumite infracţiuni riguros selecţionate legiuitorul a fãcut excepţie de la principiul oficialitatii procesului penal şi a lãsat la aprecierea persoanei vãtãmate prin infracţiune necesitatea intervenţiei organelor judiciare pentru soluţionarea conflictului nu poate fi contrar drepturilor şi intereselor pãrţilor, ci, dimpotriva, le este favorabil. Sub aspectul politicii penale s-a apreciat ca lãsarea la vointa persoanei vãtãmate a punerii în mişcare a acţiunii penale şi posibilitatea inlaturarii rãspunderii penale prin retragerea plângerii sau prin împãcarea pãrţilor constituie calea cea mai sigura şi eficienta de aplanare a conflictului de drept penal, fapt confirmat de altfel şi în practica. Nici în cazul infracţiunilor enumerate la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã, între care infracţiunile de insulta şi calomnie, care fac obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, pentru care plângerea prealabilã se adreseazã direct instanţei de judecata, nu sunt incalcate drepturile inculpatului. Pe baza acestei plângeri şi verificand temeiurile pe care aceasta le cuprinde, instanta stabileşte termen de judecata, punând astfel în mişcare acţiunea penalã impotriva persoanei reclamate ca fãptuitor, pe care o citeaza în calitate de inculpat. Or, aceasta modalitate de sesizare nu creeazã pentru inculpat o situaţie de inferioritate sau dezavantajoasa fata de persoana vãtãmatã atâta timp cat el se bucura de toate drepturile procesuale, precum şi de dreptul de a se adresa organelor de urmãrire penalã pentru sãvârşirea de cãtre reclamant a infracţiunii de denunţare calomnioasã. Având în vedere şi specificul infracţiunilor pentru care sesizarea instanţei se face prin plângere prealabilã adresatã direct instanţei de judecata, nu se poate susţine cu argumente juridice puternice, asa cum pretind autorii exceptiei, ca inculpatul ar fi dezavantajat în comparatie cu situaţia în care plângerea prealabilã a fost adresatã organelor de urmãrire penalã şi sesizarea instanţei s-a fãcut prin rechizitoriul procurorului. Asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin decizii anterioare, de exemplu prin Decizia nr. 162 din 21 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, precum şi prin Decizia nr. 193 din 12 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000. Prin aceste decizii Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã şi a reţinut ca nu este încãlcat nici unul dintre textele constituţionale invocate de autorii exceptiei. Soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ovidiu Razvan Savaliuc, Alexandru Mircea Cotarta, Dragos Iordache, Gabriel Bengea, Carmen Burtucala şi Raluca Tica în Dosarul nr. 5.095/2000 al Judecãtoriei Targoviste. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
