Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 21 din 9 februarie 1999 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (4) si (5) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 110 din 17 martie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (4) şi (5) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998 , ridicatã de Zamfirescu Mihaela în Dosarul nr. 7.330/1998 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 2 februarie 1999 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 9 februarie 1999, pana la care autoarea exceptiei, Zamfirescu Mihaela, urmeazã sa depunã concluzii scrise.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 octombrie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 7.330/1998, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (4) şi (5) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998 , ridicatã, prin avocat, de Zamfirescu Mihaela, contestatoare într-o cauza civilã ce are ca obiect soluţionarea contestaţiei la decizia de desfacere a contractului de munca a autoarei exceptiei, decizie emisã de Comisia Nationala pentru Statistica.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile <>art. 5 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 109/1998 , care au determinat desfacerea contractului de munca al contestatoarei în temeiul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 38 alin. (1) şi (2), referitoare la dreptul la munca, la dreptul de alegere a profesiei şi a locului de munca, respectiv la dreptul la protecţia socialã a muncii, precum şi prevederilor art. 49 privind condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi.
De asemenea, autoarea exceptiei considera ca prin dispoziţiile legale atacate "s-a creat un pretext de inlaturare a unor persoane, pentru a se putea crea fonduri pentru cei rãmaşi", iar într-o asemenea situaţie nu se mai poate vorbi de o reducere realã de posturi, care sa justifice aplicarea dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera ca, "în raport cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2) şi ale art. 49 din Constituţie, prevederile <>art. 5 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 109/1998 nu apar ca neconstituţionale".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere comunicat de preşedintele Camerei Deputaţilor se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât "ocuparea numãrului de posturi în limita maxima de posturi prevãzutã în anexa nu poate fi invocatã ca o ingradire a dreptului fundamental la munca".
Pe de alta parte, încetarea contractului de munca în temeiul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii nu-l impiedica pe angajat sa încheie un alt contract de munca la alt angajator.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera, de asemenea, excepţia neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile <>art. 5 alin. (4) din Legea nr. 109/1998 nu instituie o ingradire a dreptului la munca, a libertãţii de alegere a profesiei şi a locului de munca şi nici a dreptului la protecţia socialã a muncii. Din aceste dispoziţii legale rezulta "obligaţia ordonatorilor principali de credite de a lua mãsuri, începând cu 1 iulie 1998, de corelare a numãrului de posturi ocupate cu numãrul maxim de posturi prevãzut în anexa nr. 3 a acestei legi ..., având drept scop încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în anul 1998".
Referitor la <>art. 5 alin. (5) din Legea nr. 109/1998 se apreciazã ca aceste dispoziţii stabilesc doar "sursele de finanţare din care pot fi acordate personalului premii în cursul anului 1998", fãrã sa instituie vreo restrangere a exerciţiului unor drepturi şi libertãţi, care sa contravina prevederilor art. 38 alin. (1) şi (2) ori ale art. 49 din Constituţie.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile scrise, depuse de autoarea exceptiei, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Alin. (4) şi (5) ale <>art. 5 din Legea nr. 109/1998 au urmãtorul cuprins:
"(4) În vederea încadrãrii în cheltuielile de personal aprobate în anul 1998, ordonatorii principali de credite vor lua mãsuri ca, începând cu data de 1 iulie 1998, numãrul de posturi ocupate sa nu depãşeascã numãrul maxim de posturi prevãzut în anexa nr. 3 ..."
"(5) Economiile la cheltuielile cu salariile, rezultate ca urmare a neocuparii posturilor prevãzute în anexa nr. 3 şi a modificãrii structurii de personal, pot fi utilizate pentru acordarea de premii în cursul anului 1998 ..."
Examinând textul <>art. 5 alin. (4) din Legea nr. 109/1998 , Curtea constata ca acesta nu conţine nici o dispoziţie prin care sa fie restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi recunoscute cetãţenilor în Constituţie, deci nici al dreptului la munca, al libertãţii alegerii profesiei sau a locului de munca ori al dreptului la protecţia socialã a muncii.
În schimb, interzice autoritãţilor publice, instituţiilor şi unitãţilor titulare ale alocaţiilor bugetare ca, începând cu data de 1 iulie 1998, sa încadreze un numãr mai mare de personal decât cel maxim prevãzut în anexa nr. 3 a legii pentru fiecare în parte, iar în cazul în care, anterior, acest numãr a fost depãşit, le obliga sa ia asemenea mãsuri de reorganizare sau de restructurare încât sa se încadreze în numãrul maxim de posturi prevãzut, pentru a nu depãşi cheltuielile de personal aprobate.
Aprobarea bugetului de stat şi, în cadrul acesteia, stabilirea cuantumului şi a principalelor destinaţii ale alocaţiilor bugetare constituie atributul constituţional exclusiv al legiuitorului, iar exercitarea lui nu infrange nici o norma constituţionalã.
Dispoziţiile <>art. 5 alin. (5) din Legea nr. 109/1998 nu impun reducerea posturilor ocupate. Ele permit însã ca economiile realizate ca urmare a neocuparii numãrului maxim de posturi aprobat sa fie folosite la premierea personalului în cursul anului 1998.
Autoritãţile publice, instituţiile şi unitãţile au libertatea ca, în limita numãrului maxim de posturi aprobat prin lege, sa stabileascã numãrul optim de posturi pe care le ocupa, în vederea asigurãrii bunei funcţionari şi a eficientei activitãţii lor.
Faptul ca reducerea de personal a fost sau nu rezultatul unor mãsuri reale de reorganizare şi ca a vizat sau nu posturi de natura celui ocupat de angajata cãreia i s-a desfãcut contractul de munca în baza art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii constituie elemente a cãror stabilire cade în sarcina instanţei investite cu judecarea contestaţiei la decizia de desfacere a contractului de munca şi nu pot face obiect al contenciosului constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 2, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (4) şi (5) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998 , ridicatã de Zamfirescu Mihaela în Dosarul nr. 7.330/1998 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 februarie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
