Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Daniel Urzicã în Dosarul nr. 9.372/2003 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 august 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 9.372/2003, Tribunalul Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Daniel Urzicã, trimis în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute de <>art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Suceava - Secţia penalã şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile art. 143 din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţie, raportate la art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât temeiurile de reţinere prevãzute de art. 143 din Codul de procedurã penalã constituie o garanţie a respectãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, prin indicarea exactã a cazurilor în care o persoanã poate fi lipsitã de libertatea sa, astfel încât prevederile acestui text de lege nu încalcã prevederile internaţionale, fiind în concordanţã cu acestea. Pe de altã parte, garanţiile procesuale pe care legea le oferã inculpatului şi, în special, dreptul acestuia de a se plânge împotriva mãsurii reţinerii atestã conformitatea dispoziţiilor legale criticate şi cu prevederile art. 23 din Constituţie, care impun ca mãsura reţinerii sã se ia numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece "textul legal criticat, stabilind condiţiile reţinerii învinuitului, nu contravine în nici un mod reglementãrilor art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, pentru ca aceste din urmã dispoziţii sã fie aplicate cu prioritate. Dimpotrivã, prin modificãrile aduse instituţiei mãsurii reţinerii din Codul de procedurã penalã, s-a realizat transpunerea în legislaţia naţionalã a prevederilor art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 143 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Mãsura reţinerii poate fi luatã de organul de cercetare penalã faţã de învinuit, dacã sunt probe sau indicii temeinice cã a sãvârşit o faptã prevãzutã de legea penalã.
Organul de cercetare penalã este obligat sã-l încunoştinţeze, de îndatã, pe procuror cu privire la luarea mãsurii reţinerii. Organul de cercetare penalã va aduce la cunoştinţã învinuitului cã are dreptul sã-şi angajeze apãrãtor. De asemenea, i se aduce la cunoştinţã cã are dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrãgându-i-se atenţia cã ceea ce declarã poate fi folosit şi împotriva sa.
Mãsura reţinerii poate fi luatã şi de procuror, în condiţiile alin. 1 şi 1^1, caz în care este încunoştinţat conducãtorul parchetului din care face parte.
Mãsura reţinerii se ia în cazurile prevãzute în art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoare prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã.
Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauzã rezultã presupunerea cã persoana faţã de care se efectueazã urmãrirea penalã a sãvârşit fapta."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 referitoare la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", precum şi celor ale art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, conform cãrora: "1. Orice persoanã are dreptul la libertate şi la siguranţã. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia urmãtoarelor cazuri şi potrivit cãilor legale: [...] c) dacã a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autoritãţii judiciare competente, atunci când existã motive verosimile de a bãnui cã a sãvârşit o infracţiune sau când existã motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sã sãvârşeascã o infracţiune sau sã fugã dupã sãvârşirea acesteia."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã şi raportând dispoziţiile legale criticate la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã, în mod contrar afirmaţiilor autorului excepţiei, prevederile art. 143 din Codul de procedurã penalã transpun întocmai în dreptul intern prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din aceastã convenţie, prin stabilirea ca temei al arestãrii preventive a existenţei unor "indicii temeinice cã învinuitul a sãvârşit o faptã prevãzutã de legea penalã". Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Brogan şi alţii contra Regatului Unit - 1988, Kurt contra Turciei - 1998, Lukanov contra Bulgariei - 1997), temeiul arestãrii preventive constã în existenţa unor "date" care sã obiectiveze "motivele" pentru care se bãnuieşte cã persoana faţã de care s-a dispus arestarea preventivã a sãvârşit o infracţiune, în acest sens organele judiciare având obligaţia sã deţinã şi sã învedereze "o explicaţie credibilã şi întemeiatã" pentru dispunerea mãsurii. Aceste date trebuie sã conducã la bãnuiala sau presupunerea cã învinuitul sau inculpatul a sãvârşit o infracţiune. Dacã organele judiciare ar deţine probe certe de vinovãţie, s-ar impune pronunţarea unei hotãrâri de condamnare la pedeapsa cu închisoarea, iar nu la luarea unei mãsuri privative de libertate cu caracter provizoriu. Aşa fiind, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare, prin textul de lege criticat, a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), respectiv în art. 20 alin. (2).
De altfel, în ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor art. 143 din Codul de procedurã penalã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, şi, recent, prin <>Decizia nr. 462 din 28 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 11 ianuarie 2005, constatând cã acestea "nu încalcã prevederile constituţionale privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor". Prin aceeaşi decizie s-a mai constatat cã dispoziţiile art. 143 din Codul de procedurã penalã "sunt în concordanţã cu prevederile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Daniel Urzicã în Dosarul nr. 9.372/2003 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
