Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 21 din 12 octombrie 2009 privind examinarea recursului in interesul legii, privind admisibilitatea caii ordinare de atac exercitate de procurorul din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism impotriva hotararii pronuntate de instanta de judecata intr-o cauza de competenta directiei, in conditiile in care, la judecarea cauzei a carei hotarare este atacata (apelata ori recurata), a participat un procuror de la parchetul ordinar
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 284 din 30 aprilie 2010
Dosar nr. 10/2009
Sub preşedinţia doamnei judecãtor Lidia Bãrbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind admisibilitatea cãii ordinare de atac exercitate de procurorul din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism împotriva hotãrârii pronunţate de instanţa de judecatã într-o cauzã de competenţa direcţiei, în condiţiile în care, la judecarea cauzei a cãrei hotãrâre este atacatã (apelatã ori recuratã), a participat un procuror de la parchetul ordinar.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicatã, fiind prezenţi 72 de judecãtori din 108 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã este admisibilã calea ordinarã de atac exercitatã de procurorul din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism într-o cauzã de competenţa direcţiei, în condiţiile în care la judecatã a participat un procuror de la parchetul ordinar.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a ivit o diversitate de soluţii în problema admisibilitãţii cãii de atac ordinare a apelului sau a recursului, exercitatã de procurorul din structura Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, împotriva hotãrârii pronunţate într-o cauzã de competenţa acelei direcţii, în condiţiile în care judecata a avut loc cu participarea procurorului de la parchetul corespunzãtor instanţei învestite sã soluţioneze procesul.
Astfel, unele instanţe au considerat cã, în asemenea situaţii, calea de atac exercitatã de procurorul din aceastã structurã specializatã este inadmisibilã cât timp activitatea procurorului la instanţa de judecatã nu poate avea decât caracter unitar, neputând fi divizatã într-o primã etapã de participare propriu-zisã la judecatã şi o altã etapã, ulterioarã, de examinare a hotãrârii sub aspectul legalitãţii şi temeiniciei, în vederea exercitãrii cãii de atac.
S-a argumentat cã acest punct de vedere ar fi impus şi de necesitatea ca procurorul care participã la şedinţa de judecatã sã aibã deplinã competenţã în realizarea atribuţiilor sale, invocându-se, ca temei juridic, reglementarea de la art. 63 lit. f) din Legea nr. 304/2004, potrivit cãreia îi revine şi îndatorirea de a exercita, în condiţiile prevãzute de lege, cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã apelul sau recursul declarat de procurorul din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism este admisibil şi în condiţiile în care la judecatã a participat un procuror de la parchetul de pe lângã instanţa competentã sã soluţioneze cauza.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Prin dispoziţiile cuprinse în titlul III din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Ministerul Public a fost structurat într-un sistem piramidal, având la bazã parchetele de pe lângã judecãtorii, iar la nivelul cel mai înalt Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cadrul acestui sistem, specific Ministerului Public, raporturile dintre procurori sunt guvernate de principiul subordonãrii ierarhice, instituit în temeiul art. 131 din Constituţie, în care se prevede cã procurorii îşi desfãşoarã activitatea în condiţiile "controlului ierarhic".
Ministerul Public îşi exercitã prin procurori - constituiţi în parchete pe lângã fiecare instanţã judecãtoreascã - atribuţiile prevãzute exemplificativ în dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, respectiv: a) efectueazã urmãrirea penalã în cazurile şi în condiţiile prevãzute de lege şi participã, potrivit legii, la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative; b) conduce şi supravegheazã activitatea de cercetare penalã a poliţiei judiciare, conduce şi controleazã activitatea altor organe de cercetare penalã; c) sesizeazã instanţele judecãtoreşti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii;d) exercitã acţiunea civilã, în cazurile prevãzute de lege; e) participã, în condiţiile legii, la şedinţele de judecatã; f) exercitã cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, în condiţiile prevãzute de lege; g) apãrã drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispãruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile legii; h) acţioneazã pentru prevenirea şi combaterea criminalitãţii, sub coordonarea ministrului justiţiei, pentru realizarea unitarã a politicii penale a statului; i) studiazã cauzele care genereazã sau favorizeazã criminalitatea, elaboreazã şi prezintã ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminãrii acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu; j) verificã respectarea legii la locurile de deţinere preventivã; k) exercitã orice alte atribuţii prevãzute de lege.
Ca atare, prin parchete, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale [art. 131 alin. (2)] şi legea de organizare judiciarã (titlul III din Legea nr. 304/2004), se înţeleg verigile care constituie sistemul unitar al parchetelor, aşa cum sunt ele dispuse în piramidã de la vârf şi pânã la unitãţile de bazã. Ori de câte ori Codul de procedurã penalã foloseşte noţiunea de "parchet" are în vedere organul judiciar concret, constituit într-o compunere strict determinatã, dar variabilã dupã diverse ipoteze precis delimitate şi care este îndreptãţit sã exercite prin procurorii care îl compun atribuţiile prevãzute în art. 63 din Legea nr. 304/2004.
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism a fost înfiinţatã în cadrul Ministerului Public - prin Legea nr. 508/2004 - ca structurã specializatã în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizatã şi terorism a Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Secţiei de combatere a criminalitãţii organizate şi antidrog şi a structurilor sale teritoriale, exercitându-şi "atribuţiile pe întregul teritoriu al României" [conform art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004].
Pe de altã parte, în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism au fost înfiinţate servicii şi birouri teritoriale, conduse de procurori-şefi, în circumscripţiile teritoriale ale parchetelor de pe lângã curţile de apel, respectiv în circumscripţiile teritoriale ale parchetelor de pe lângã tribunale, fiind independente faţã de acestea [art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004, art. 11 pct. 3 lit. i) din Regulamentul de ordine interioarã şi art. 81 alin. (2) din Legea nr. 304/2004].
Deşi serviciile şi birourile teritoriale ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism constituie organe judiciare diferenţiate dupã o competenţã materialã proprie şi exclusivã, egale în grad cu parchetele de pe lângã curţile de apel, respectiv parchetele de pe lângã tribunale [art. 6 alin. (1) din Legea nr. 508/2004], alãturi de care funcţioneazã independent pe lângã aceleaşi instanţe de judecatã, legiuitorul nu a folosit pentru aceste structuri organizatorice terminologia de "parchete" numai pentru a evita confuzia cu celelalte, a cãror denumire a devenit deja "clasicã".
Denumirea de "Direcţie..." subliniazã însã terminologic încadrarea sa în competenţa parchetului de pe lângã instanţa supremã şi conferã dreptul numai procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a-i coordona activitatea [art. 1 alin. (3) din Legea nr. 508/2004].
Deşi, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 508/2004, "Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism exercitã drepturile şi îndeplineşte obligaţiile procedurale prevãzute de lege, în cauzele privind infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa sa", procurorii acestei structuri specializate sunt obligaţi sã exercite şi alte atribuţii prevãzute de Codul de procedurã penalã şi de legile speciale [conform art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 21 din Legea nr. 508/2004].
Înfiinţarea unei structuri specializate - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism - nu poate conduce la concluzia funcţionãrii acesteia în afara Ministerului Public.
Legea de înfiinţare a acestei structuri specializate trebuie interpretatã în sens firesc, raţional, respectiv cã ea conferã procurorilor din cadrul acestei structuri un plus de atribuţii generate de natura infracţiunilor pe care le cerceteazã, şi nu în sensul cã i-ar deroba pe aceşti procurori de la atribuţiile generale ale procurorilor prevãzute în art. 63 din Legea nr. 304/2004.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 131/2006, procurorii parchetelor de pe lângã instanţele competente participã la judecarea oricãrei cereri adresate instanţelor de judecatã în cauzele de competenţa direcţiei, precum şi la judecarea în fond şi în cãile de atac, în cauzele în care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism a sesizat instanţele de judecatã, punând concluzii şi exercitând cãile legale de atac, cu excepţia cazurilor în care procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism încunoştinţeazã parchetul de pe lângã instanţa competentã şi instanţa cã vor participa în mod direct.
Legiuitorul nu a înţeles sã atribuie dreptul de exercitare a cãii de atac exclusiv procurorului care a participat la judecarea cauzei, ci parchetului ca instituţie ce apãrã drepturile fundamentale ale cetãţenilor.
Norma procesual penalã în discuţie trebuie interpretatã în sensul cã stabileşte, ca regulã, cã şi în cauzele în care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism - ca structurã specializatã - a sesizat instanţa de judecatã procurorii din parchetele de pe lângã instanţele competente au competenţa materialã de a participa la judecarea cauzelor în fond şi în cãile de atac, de a pune concluzii şi de a exercita cãile de atac, deci de a efectua oricare dintre atribuţiile prevãzute în art. 63 din Legea nr. 304/2004.
Cu titlu de excepţie, procurorul de drept comun nu are aceastã competenţã, dacã procurorul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, în cauzele pe care le-a instrumentat, a încunoştinţat parchetul de pe lângã instanţa competentã şi instanţa cã va participa în mod direct.
Rezultã cã intenţia legiuitorului nu a fost de a restrânge competenţele procurorului Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, ci, dimpotrivã, de a-i întãri poziţia, prin excepţia introdusã, în sensul cã, atunci când interesele structurii specializate o cer, el este cel îndrituit sã exercite exclusiv declanşarea cãii de atac.
Interpretarea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 131/2006, în sensul cã în acest text legiuitorul explicã noţiunea de "participare a procurorului" şi cã prin aceasta s-ar înţelege îndeplinirea condiţiei cumulative a participãrii la judecatã - prin punerea de concluzii - şi exercitarea cãii legale de atac, respectiv cã aceastã noţiune consacrã unitatea de competenţã a procurorului în punerea de concluzii şi exercitarea cãilor de atac, este greşitã şi contravine textului general al art. 63 din Legea nr. 304/2004, în care cele douã activitãţi nu sunt prevãzute cumulativ, ci distinct, printre celelalte atribuţii conferite de lege procurorului în general.
O astfel de interpretare este nu numai excesivã, dar şi lipsitã de sens, de raţiune, eludând practic voinţa legiuitorului.
Excepţia instituitã prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 este de strictã interpretare şi aplicare şi de aceea nu poate fi extinsã şi pentru situaţia inversã, când procurorul de drept comun a participat la judecatã şi nu a considerat necesar sã exercite calea de atac, pentru cã instrumentarea cauzei a fost fãcutã de procurorul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism care, în mod evident, cunoaşte mai bine probatoriul administrat în cauzã şi poate sesiza mai uşor eventualele deficienţe ale hotãrârii, fiind un procuror specializat în materie de criminalitate organizatã.
Aşadar, textul alin. 3 al art. (2) din Legea nr. 508/2004 trebuie interpretat în sensul cã, atunci când procurorul specializat a încunoştinţat parchetul de pe lângã instanţa competentã sau instanţa, opereazã o restrângere a atribuţiilor procurorului de drept comun, în sensul cã acesta din urmã nu mai poate intra în cauzã. Pe cale de consecinţã, lipsa acestei încunoştinţãri menţine drepturi egale pentru procurorii din ambele structuri, de drept comun şi ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism.
În consecinţã, instanţa poate doar sã aprecieze ca necompetent procurorul de drept comun care, încunoştinţat fiind de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, continuã sã facã prestaţii în dosar şi nicidecum cã lipsa încunoştinţãrii ar exclude procurorul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism de la urmãrirea finalitãţii soluţionãrii unei cauze instrumentate de el, dar în care nu a participat, în mod direct, la judecatã, prin punerea de concluzii.
În raport cu cele menţionate, este admisibilã calea ordinarã de atac exercitatã de procurorul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism împotriva hotãrârii pronunţate de cãtre instanţa de judecatã într-o cauzã de competenţa direcţiei, în condiţiile în care la judecatã a participat un procuror de la parchetul de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Se stabileşte cã procurorul din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism poate exercita calea ordinarã de atac împotriva hotãrârii pronunţate de instanţa de judecatã într-o cauzã de competenţa direcţiei, în condiţiile în care, la judecatã, a participat un procuror de la parchetul de pe lângã instanţa competentã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 12 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
