Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 209 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 528 din 22 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cocor" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 10.753/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se apreciazã cã prevederile legale criticate cuprind o normã de procedurã a cãrei instituire este un atribut al legiuitorului, iar scopul acesteia este de a descuraja exercitarea cu rea-credinţã a drepturilor procesuale de cãtre pãrţi. În consecinţã, nu existã o încãlcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 10.753/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cocor" - S.A. Bucureşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de ordonanţã preşedinţialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 132 din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi. În argumentarea acestei critici se aratã cã prin "prevederea posibilitãţii ca instanţele de judecatã sã dispunã suspendarea executãrii hotãrârilor adunãrilor generale ale acţionarilor, fãrã a fi obligatoriu pentru reclamant sã depunã o cauţiune, se creeazã posibilitatea ca sã se suspende hotãrârile adunãrilor generale ale acţionarilor în mod şicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, deoarece un ciclu procesual dureazã minimum un an, fapt de naturã a aduce o gravã atingere dreptului de proprietate, în sensul cã dreptul de vot al majoritãţii [...] este lipsit de eficienţa sa fireascã".
De asemenea, autorul excepţiei mai apreciazã cã, "prin faptul cã nu s-a stabilit de cãtre legiuitor obligativitatea cauţiunii, acţionarii majoritari pot fi şicanaţi dupã bunul plac al acţionarilor minoritari", fãrã ca aceştia sã poatã fi "ţinuţi rãspunzãtori pentru prejudiciul ce îl creeazã".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã "în condiţiile în care o suspendare a executãrii hotãrârilor acţionarilor se poate dispune numai de o instanţã judecãtoreascã, astfel încât este exclusã consacrarea printr-o hotãrâre judecãtoreascã a unui abuz de drept".
Totodatã instanţa apreciazã cã "legiuitorul a înţeles sã lase la aprecierea judecãtorului situaţiile în care dispune consemnarea unei cauţiuni, fapt ce nu afecteazã echilibrul procesual şi nu poate echivala cu încãlcarea dreptului de proprietate al acţionarilor". Se mai aratã, de asemenea, cã "judecãtorul stabileşte sau nu cauţiunea în funcţie de împrejurãrile cauzei, raportul juridic dedus analizei, temeinicia motivelor invocate, fiind exclusã suspendarea unei hotãrâri AGA atunci când nu existã legalitate şi temeinicie".
În opinia instanţei "raţionamentul pârâtei este greşit, deoarece pleacã de la prezumţia cã neobligativitatea cauţiunii permite promovarea şi admiterea cererilor de ordonanţã în mod şicanatoriu, când, în fapt, prin admiterea unei asemenea cereri de suspendare se împiedicã un posibil abuz". Mai mult, se apreciazã cã "obligativitatea cauţiunii în asemenea cauze ar echivala cu încãlcarea accesului la justiţie".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În punctul de vedere prezentat Guvernul observã cã în urma republicãrii <>Legii nr. 31/1990 , art. 132 a devenit art. 133 şi apreciazã cã prevederile criticate nu încalcã art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, ci, dimpotrivã, "prin dreptul acţionarilor de a ataca hotãrârile nelegale sau contrare actului constitutiv ale adunãrii generale se previn abuzurile acţionarilor majoritari şi se pun în valoare principiile constituţionale care consacrã drepturile fundamentale ale omului, precum liberul acces la justiţie (art. 21), garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã (art. 44) şi egalitatea în drepturi (art. 16)".
Totodatã Guvernul considerã cã dispoziţiile art. 133 protejeazã dreptul de proprietate al acţionarilor care se considerã vãtãmaţi, "iar posibilitatea instanţei judecãtoreşti de a suspenda hotãrârea adunãrii generale nu este destinatã a proteja numai interesele reclamanţilor, ci şi ale celorlalţi acţionari, ale societãţii comerciale şi ale terţilor".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În punctul de vedere prezentat se aratã cã "mãsurile stabilite prin textul de lege criticat reprezintã cadrul legal al funcţionãrii în bune condiţii a societãţilor comerciale şi vin sã ocroteascã dreptul de proprietate al acţionarilor, prin faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta orice hotãrâre a adunãrii generale contrarã legii sau actului constitutiv şi de a solicita suspendarea acesteia". De asemenea, se mai apreciazã cã, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecatã este stabilitã exclusiv de legiuitor, [iar] instituirea de cauţiuni în legãturã cu procedurile judiciare reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta şi-l exercitã, printre altele, din raţiuni legate de descurajarea exercitãrii cu rea-credinţã a drepturilor procesuale".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din motivarea formulatã, îl constituie dispoziţiile <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi nu cele ale art. 132, cum greşit au fost indicate de autorul excepţiei. Aşadar, prin prezenta decizie, Curtea urmeazã a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea prevederilor <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 , al cãror cuprins este urmãtorul:
"(1) O datã cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţã preşedinţialã, suspendarea executãrii hotãrârii atacate:
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile de lege criticate care prevãd posibilitatea, iar nu obligaţia, stabilirii de cãtre instanţa de judecatã a unei cauţiuni în cazul încuviinţãrii cererii de suspendare a executãrii hotãrârii atacate, încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi.
Cu privire la aceste susţineri, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedurã a cãror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autoritãţii legiuitoare.
Curtea constatã, de asemenea, cã art. 133 alin. (1) şi (2) din legea criticatã permite instanţei de judecatã ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, sã aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotãrârii adunãrii generale a acţionarilor contestate şi sã stabileascã o cauţiune de naturã sã descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţã a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea mai reţine cã depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul cã, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotãrârilor luate de adunarea generalã a acţionarilor, partea interesatã va putea cere şi obţine despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã întârzierii executãrii hotãrârii respective. În consecinţã, Curtea constatã cã prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cocor" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 10.753/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
