Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul penal, excepţie invocatã de Daniel Olariu în Dosarul nr. 866./99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicitã admiterea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 866./99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul penal, excepţie invocatã de Daniel Olariu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, prin aceea cã interzice dreptul la vot al persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Se face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Cauza Hrist contra Marii Britanii şi Cauza Calmanovici împotriva României, în care s-a statuat cã restricţiile totale ale dreptului de a vota pentru toţi condamnaţii, care se aplicã în mod automat acestora indiferent de durata pedepsei şi independent de natura sau gravitatea încãlcãrii pe care aceştia au sãvârşit-o, depãşeşte limitele unei aprecieri rezonabile, fiind incompatibilã cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 71 din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Pedeapsa accesorie constã în interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64.
Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã şi pânã la terminarea executãrii pedepsei, pânã la graţierea totalã sau a restului de pedeapsã ori pânã la împlinirea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei.
Interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. d) şi e) se aplicã ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii sãvârşite, de împrejurãrile cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelã sau curatelã.
Pe durata amânãrii sau a întreruperii executãrii pedepsei detenţiunii pe viaţã sau a închisorii, condamnatul poate sã îşi exercite drepturile pãrinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, în afarã de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotãrârea de condamnare.
Pe durata suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei închisorii sau a suspendãrii sub supraveghere a executãrii pedepsei închisorii, se suspendã şi executarea pedepselor accesorii."
Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 11 alin. (2) şi ale art. 20, cu raportare la art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la alegeri libere.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii aceloraşi dispoziţii legale, în raport cu critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 735 din 24 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, şi <>Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul penal. Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã anterior de Curte, precum şi considerentele care o fundamenteazã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De altfel, criticile autorilor excepţiei privitoare la dispoziţiile art. 71 din Codul penal vizeazã modalitatea de aplicare a acestora, fapt ce nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci un aspect asupra cãruia decide instanţa de judecatã învestitã cu soluţionarea litigiului. În plus, cu privire la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007, când, admiţând recursul în interesul legii, a statuat cã dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpreteazã în sensul cã interzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 lit. a) (teza l) -c) din Codul penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul penal, excepţie invocatã de Daniel Olariu în Dosarul nr. 866./99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
