Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 208 din 4 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 31 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Alexandru Gãinã în Dosarul nr. 738/2004 al Judecãtoriei Buftea.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, asistat de avocat Ion Ilie-Iordãchescu, lipsã fiind partea Tania Florentina Buicã, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã, susţinând cã dispoziţiile art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile <>art. 23 alin. (4^2) din Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 . Se aratã cã textele legale criticate, ce impun menţinerea stãrii de arest preventiv dacã subzistã temeiurile care au determinat luarea acestei mãsuri, nu au nimic comun cu prevederile constituţionale invocate, care se referã la obligaţia instanţei de a pune de îndatã în libertate inculpatul, dacã temeiurile care au determinat arestarea preventivã a acestuia au încetat. Totodatã se aratã cã modul de redactare a dispoziţiilor legale criticate face practic imposibilã punerea în libertate a inculpatului, câtã vreme pe parcursul procesului penal nu poate interveni niciodatã schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea inculpatului, pentru ca instanţa sã poatã proceda la punerea acestuia în libertate, arestarea transformându-se într-o veritabilã condamnare.
Autorul excepţiei, având cuvântul, aratã cã nu are în plus de adãugat faţã de cele susţinute de apãrãtorul sãu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu numai cã nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci constituie o garanţie a respectãrii libertãţii individuale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 738/2004, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Constantin Alexandru Gãinã, inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate, referitoare la situaţiile în care, la primirea dosarului de cãtre instanţã, aceasta menţine arestarea inculpatului, sunt contrare dispoziţiilor <>art. 23 alin. (4)^2 din Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 [devenit art. 23 alin. (6) dupã republicarea Constituţiei, cu actualizarea denumirilor şi renumerotarea articolelor], referitoare la obligaţia instanţei de verificare a legalitãţii şi temeiniciei arestãrii preventive a inculpatului şi de punere în libertate a acestuia atunci când temeiurile care au determinat arestarea preventivã au încetat sau nu existã temeiuri noi care sã justifice menţinerea privãrii de libertate. Se aratã, în acest sens, cã prevederile constituţionale se referã numai la verificarea legalitãţii mãsurii arestãrii preventive, iar nu la menţinerea stãrii de arest preventiv.
Judecãtoria Buftea considerã cã textele legale criticate sunt în deplin acord cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât acestea prevãd cã instanţa menţine arestarea preventivã numai atunci când constatã cã temeiurile care au determinat aceastã mãsurã impun în continuare privarea de libertate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã reglementarea cuprinsã în art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedurã penalã nu contravine prevederilor art. 23 alin. (6) din Constituţie, republicatã, deoarece instanţa este obligatã sã dispunã de îndatã punerea în libertate a inculpatului, dacã nu mai existã temeiurile care au determinat luarea mãsurii privative de libertate sau dacã nu existã temeiuri noi care sã permitã menţinerea mãsurii. Cum în speţa de faţã subzistã temeiurile care au stat la baza luãrii mãsurii, prevederile constituţionale nu au fost cu nimic încãlcate. În concluzie, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât nu existã contrarietate între dispoziţiile legale criticate şi prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În opinia Guvernului, faptul cã dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Constituţie, republicatã, nu reglementeazã în mod expres condiţiile în care instanţa poate dispune menţinerea stãrii de arest preventiv nu înseamnã cã acestea pot constitui temei doar pentru punerea în libertate a inculpatului.
Avocatul Poporului apreciazã cã nu poate fi reţinutã neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedurã penalã faţã de prevederile art. 23 alin. (6) din Constituţie, republicatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu încalcã principiul libertãţii individuale. Dimpotrivã, art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedurã penalã prevede obligaţia instanţei de a verifica din oficiu la primirea dosarului legalitatea şi temeinicia arestãrii preventive, aceastã mãsurã fiind menţinutã numai în cazul în care instanţa constatã cã temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau cã existã temeiuri noi care justificã privarea de libertate, aceste situaţii verificându-se tocmai în raport cu prevederile constituţionale. În concluzie, Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat reprezintã o garanţie a respectãrii principiului constituţional al libertãţii individuale.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Când instanţa constatã cã temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau cã existã temeiuri noi care justificã privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivatã, arestarea preventivã. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplicã în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile <>art. 23 alin. (4)^2 din Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 [devenit art. 23 alin. (6) dupã republicarea Constituţiei, cu actualizarea denumirilor şi renumerotarea articolelor], având urmãtorul conţinut: "În faza de judecatã instanţa este obligatã, în condiţiile legii, sã verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestãrii preventive şi sã dispunã, de îndatã, punerea în libertate a inculpatului, dacã temeiurile care au determinat arestarea preventivã au încetat sau dacã instanţa constatã cã nu existã temeiuri noi care sã justifice menţinerea privãrii de libertate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã o respingã.
Astfel, se constatã cã prevederile art. 23 alin. (6) din Constituţie, republicatã, nu stabilesc doar obligaţia verificãrii de cãtre instanţã a legalitãţii şi temeiniciei arestãrii preventive, cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Aceste prevederi constituţionale stabilesc, de asemenea, obligaţia instanţei ca, urmare verificãrii efectuate, sã dispunã punerea în libertate a inculpatului (textul constituţional reglementând expres situaţiile în care instanţa este obligatã sã procedeze în acest mod), mãsura corelativã fiind menţinerea mãsurii arestãrii preventive a inculpatului (atunci când nu subzistã situaţiile impuse de prevederile constituţionale). Faptul cã prevederile art. 23 alin. (6) din Constituţie, republicatã, nu se referã în mod expres la menţinerea arestãrii preventive nu înseamnã cã legiuitorul constituant nu a avut în vedere aceastã instituţie, aşa încât nu se poate susţine cã prevederile constituţionale invocate ar constitui temei doar pentru punerea în libertate a inculpatului.
Curtea mai reţine cã situaţiile în care este obligatorie, potrivit prevederilor art. 23 alin. (6) din Constituţie, republicatã, punerea în libertate a inculpatului sunt urmãtoarele: dacã temeiurile care au determinat arestarea preventivã au încetat, respectiv dacã instanţa constatã cã nu existã temeiuri noi care sã justifice menţinerea privãrii de libertate. Simetric, şi ca o consecinţã logicã a acestor prevederi constituţionale, preluate de altfel de dispoziţiile art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, dispoziţiile art. 300^1 alin. 3 din acelaşi cod stipuleazã cã instanţa menţine mãsura arestãrii preventive a inculpatului în douã situaţii: dacã temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau dacã existã temeiuri noi care justificã privarea de libertate. Se constatã aşadar cã prevederile criticate nu numai cã nu înfrâng dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (6), ci constituie o aplicare a acestora, aşa încât nu poate fi reţinutã critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate în sensul cã ar exista o contradicţie între cele douã categorii de norme. Reglementarea expresã, prin dispoziţiile art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, a situaţiilor în care instanţa dispune, în faza de judecatã, menţinerea arestãrii preventive a inculpatului reprezintã o garanţie în plus a respectãrii libertãţii individuale a persoanei, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Alexandru Gãinã în Dosarul nr. 738/2004 al Judecãtoriei Buftea.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
