Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 208 din 28 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 552 din 4 septembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Emilian Urse în Dosarul nr. 8.304/1997 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde Anatol Goanta, lipsa fiind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent şef referã cu privire la cererile prealabile formulate în scris, pe de o parte, de cãtre autorul exceptiei, prin care solicita acordarea unui termen pentru lipsa de apãrare, iar pe de alta parte, de cãtre Dan Cristian Ionescu, avocatul autorului exceptiei, prin care solicita, de asemenea, amânarea cauzei la un alt termen de judecata şi citarea sa în calitate de coautor al exceptiei de neconstituţionalitate; chiar dacã s-ar aprecia ca este inadmisibila o astfel de cerere, totuşi insista sa fie citat, întrucât se impune ca aceasta sa fie pusã în discuţia pãrţilor.
Partea prezenta, considerând ca solicitarile formulate constituie un mod de tergiversare a soluţionãrii cauzei, se opune acordãrii unui nou termen de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererilor, întrucât solicitarea amânãrii este nefondata, deoarece autorul acesteia, deşi a prezentat o dovada ca a fost internat în spital, din aceeaşi dovada rezulta ca a fost externat la data de 24 aprilie anul curent, iar apãrãtorul sau a luat cunostinta de acest termen; în ceea ce priveşte cererea avocatului autorului exceptiei, formulatã în nume propriu, considera ca aceasta este, de asemenea, nefondata, întrucât avocatul nu are calitate procesuala.
Curtea, deliberând, respinge cererea autorului exceptiei, constatând ca aceasta nu este temeinic justificatã, asa cum prevãd dispoziţiile art. 156 din Codul de procedura civilã, deoarece apãrãtorul angajat la instanta de judecata are cunostinta de termen, asa cum rezulta din cererea formulatã în nume propriu de avocat. Respinge şi cererea avocatului autorului exceptiei, ca fiind nelegalã, deoarece acesta, neavând calitate de parte în proces, nu poate sa exercite un drept procesual în nume propriu. Capacitatea de a ridica excepţia de neconstituţionalitate este reglementatã prin prevederile <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicatã de pãrţi sau din oficiu de instanta de judecata; în practica jurisdicţionalã a Curţii s-a statuat ca excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicatã şi de reprezentantul Ministerului Public, în temeiul atribuţiilor ce decurg din dispoziţiile art. 130 alin. (1) din Constituţie.
Cauza fiind în stare de judecata, partea prezenta solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 8.304/1997, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de inculpatul Emilian Urse.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile art. 174 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale, întrucât incalca dreptul la apãrare prevãzut la art. 24 din Constituţie.
Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţia legalã criticata constituie o garanţie a dreptului fundamental la apãrare al persoanei implicate în calitate de inculpat într-un proces penal.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca dispoziţiile art. 174 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor constituţionale, întrucât acestea reprezintã o garanţie procesuala de care poate beneficia inculpatul. Se arata ca reprezentarea inculpatului în fata primei instanţe este permisã numai în cazul infracţiunilor mai puţin grave şi numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru sãvârşirea infracţiunii este amenda sau închisoarea de cel mult un an.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia ridicatã vizeazã dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, dispoziţii care nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Astfel, se arata ca "obligaţia inculpatului de a fi prezent la judecata constituie o garanţie şi nu o atingere a dreptului la apãrare, drept consacrat prin art. 24 din Constituţie", iar inculpatul putând fi reprezentat "numai în ipoteza în care pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta supusã judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an, deoarece aceste fapte prezintã un grad redus de pericol social şi determina, implicit, o complexitate redusã a cauzei, motiv pentru care lãmurirea cauzei sub toate aspectele şi aflarea adevãrului, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, se poate realiza şi în lipsa inculpatului". În acest sens sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 484 din 2 decembrie 1997 şi nr. 34 din 4 martie 1999.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Prin Încheierea din 5 octombrie 2000 a Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedura penalã. Analizând cererea privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca aceasta priveşte doar dispoziţiile alin. 1 lit. a) al art. 174 din Codul de procedura penalã. Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, Curtea a constatat ca este neconstitutionala dispoziţia "numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta supusã judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an", prevãzutã la art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca în procesul penal condiţionarea reprezentãrii inculpatului de gravitatea pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea sãvârşitã constituie, pe de o parte, o restrangere nejustificatã a dreptului la apãrare al celor în cauza, iar pe de alta parte, o încãlcare a principiului egalitãţii în drepturi, deoarece creeazã o discriminare între inculpati. De asemenea, limitarea posibilitatii inculpatului de a fi reprezentat "numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta supusã judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an" conduce la ideea ca se creeazã în plus o discriminare între inculpat şi ceilalţi participanţi la proces.
Curtea a mai constatat ca obstacolele impuse inculpatului prin art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, în sensul de a putea fi reprezentat numai în funcţie de gravitatea pedepsei, nu sunt în interesul acestuia de a-şi face o apãrare cat mai buna şi în modalitatea pe care o considera ca fiind mai avantajoasã pentru el.
În considerentele <>Deciziei nr. 145 din 14 iulie 2000 s-a arãtat, de asemenea, ca în cauza "Poitrimol contra Frantei", 1993, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul la apãrare, deşi nu este un drept absolut, constituie unul dintre elementele fundamentale ale unui proces echitabil. Acuzatului nu îi poate fi refuzat dreptul de a fi asistat de un apãrãtor numai pentru faptul ca absenteazã de la proces. Curtea Europeanã a mai statuat cu acel prilej ca o astfel de sancţiune ar aparea ca nejustificatã.
În consecinta, în speta ce face obiectul prezentei decizii, având în vedere prevederile <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii, rezulta ca, în temeiul alin. (6) din acelaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate a art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã a devenit inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Emilian Urse în Dosarul nr. 8.304/1997 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 iunie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
