Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 207 din 4 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^2 alin. 1 si 2 si ale art. 160^4 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 25 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 şi 2 şi ale art. 160^4 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Irimia Tãnase în Dosarul nr. 677/P/2003 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiatã, arãtând cã textele legale criticate au mai format anterior obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea statuând cã acestea sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 677/P/2003, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 şi urmãtoarele din Codul de procedurã penalã, "respectiv întreaga secţiune care se referã la liberarea sub control judiciar sau pe cauţiune", excepţie ridicatã de Irimia Tãnase, inculpat în dosarul menţionat.
Din motivarea excepţiei rezultã cã autorul acesteia se referã de fapt la dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 şi 2 şi ale art. 160^4 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, care prevãd condiţiile în care pot fi luate mãsurile procesuale liberãrii provizorii sub control judiciar şi, respectiv, liberãrii provizorii pe cauţiune. Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (10), potrivit cãrora "Persoana arestatã preventiv are dreptul sã cearã punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune". Se motiveazã cã, în timp ce prevederile constituţionale nu condiţioneazã dreptul arestatului preventiv de a cere liberarea, în cele douã forme menţionate, textele legale criticate pun condiţia ca infracţiunea sã fie sãvârşitã din culpã, iar dacã este sãvârşitã cu intenţie, pedeapsa prevãzutã de lege sã nu depãşeascã 12 ani, precum şi ca învinuitul sau inculpatul sã nu fie recidivist, aşa cum este cazul autorului excepţiei ridicate în cauzã.
Exprimându-şi opinia, Judecãtoria Galaţi apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile constituţionale prevãd dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, însã este atributul legiuitorului sã stabileascã condiţiile în care aceste mãsuri pot fi luate. Persoana arestatã poate sã cearã liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, însã luarea acestei mãsuri se face în cazurile prevãzute de lege, cu respectarea Codului de procedurã penalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Se aratã cã dreptul constituţional de a cere punerea în libertate nu poate fi exercitat decât în condiţiile legii, potrivit regulilor de procedurã penalã, iar legiuitorul are competenţa exclusivã a a stabili condiţiile în care persoana arestatã preventiv poate beneficia de liberare provizorie [art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã]. Pe de altã parte, prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, republicatã, stabilesc cã exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, printre altele, pentru desfãşurarea instrucţiei penale. Se citeazã din <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 340 din 16 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 10 octombrie 2003, în care se aratã cã "este atributul constituţional al legiuitorului ca, din raţiuni de politicã penalã, sã restrângã sfera de aplicare a mãsurii liberãrii provizorii [...], prin interzicerea acesteia în cazul sãvârşirii unor infracţiuni grave".
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât dreptul persoanei arestate de a cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune nu se realizeazã decât în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã penalã, care aratã în ce condiţii poate fi luatã aceastã mãsurã. Restrângerea exerciţiului acestui drept se face în baza prevederilor art. 53 din Constituţie, republicatã, care impun necesitatea asigurãrii instrucţiei penale. Prin urmare, interzicerea liberãrii provizorii sub control judiciar sau pe cauţiune a arestaţilor care au sãvârşit infracţiuni intenţionate sancţionate cu închisoare ce depãşeşte 12 ani sau care sunt recidivişti, se face în scopul bunei funcţionãri a procesului penal.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 şi 2 şi ale art. 160^4 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 160^2 alin. 1 şi 2: "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor sãvârşite din culpã, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depãşeşte 12 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordã în cazul în care învinuitul sau inculpatul este recidivist ori când existã date din care rezultã necesitatea de a-l împiedica sã sãvârşeascã alte infracţiuni sau cã acesta va încerca sã zãdãrniceascã aflarea adevãrului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probã sau prin alte asemenea fapte.";
- Art. 160^4 alin. 1: "Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de instanţa de judecatã, atât în cursul urmãririi penale, cât şi al judecãţii, la cerere, când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2."
Autorul excepţiei considerã aceste dispoziţii ca fiind contrare prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (10) referitoare la dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, fãrã sã prevadã vreo condiţie, în timp ce dispoziţiile legale criticate prevãd, între altele, ca arestatul sã nu fi sãvârşit o infracţiune intenţionatã sancţionatã cu pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani sau sã nu fie recidivist.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 şi art. 160^4 din Codul de procedurã penalã, prin raportare la prevederile art. 23 alin. (10) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora "Persoana arestatã preventiv are dreptul sã cearã punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune", Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Ridicarea excepţiei se bazeazã pe o greşitã înţelegere a prevederilor constituţionale invocate, deoarece dreptul constituţional al persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune nu se poate realiza decât în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã penalã, care aratã în ce situaţii poate funcţiona o mãsurã procesualã, oricare ar fi aceasta. Restrângerea exerciţiului dreptului constituţional menţionat se face pe baza prevederilor constituţionale ale art. 53, care impun necesitatea asigurãrii desfãşurãrii instrucţiei penale. Interzicerea liberãrii provizorii sub control judiciar sau pe cauţiune a arestaţilor preventiv care au sãvârşit infracţiuni sancţionate cu închisoare ce depãşeşte 12 ani sau care sunt recidivişti, ca în speţã, se face în scopul bunei desfãşurãri a procesului penal.
Curtea Constituţionalã a mai fost sesizatã şi s-a pronunţat prin numeroase decizii asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 şi art. 160^4 din Codul de procedurã penalã, în acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 92 din 11 mai 2000, nr. 15 din 18 ianuarie 2001, nr. 41 din 7 februarie 2002 şi, recent, nr. 36 din 29 ianuarie 2004, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 25 iulie 2000, nr. 167 din 2 aprilie 2001, nr. 144 din 25 februarie 2002 şi, respectiv, nr. 130 din 13 februarie 2004. Excepţiile au vizat, ca şi în prezenta cauzã, condiţiile în care pot fi acordate mãsuri procesuale privind liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, şi anume fie durata pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea sãvârşitã, fie calitatea de recidivist sau în genere periculozitatea infractorului. Temeiul constituţional al criticilor de neconstituţionalitate l-a reprezentat art. 23 alin. (7), devenit dupã republicare alin. (10), iar Curtea Constituţionalã a respins excepţiile cu aceeaşi motivare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã schimbe aceastã jurisprudenţã, Curtea constatã cã atât considerentele acestor decizii, cât şi soluţiile pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte aspectele învederate de autorul excepţiei, referitoare, în esenţã, la legalitatea mandatului de arestare, precum şi la respectarea normelor procesual penale privind audierea martorilor, Curtea reţine cã, potrivit competenţei sale, nu se poate pronunţa asupra acestor aspecte, ele fiind de resortul instanţei judecãtoreşti. Conform dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "în exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului sãu contrar Constituţiei".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 şi 2 şi ale art. 160^4 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Irimia Tãnase în Dosarul nr. 677/P/2003 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
