Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 207 din 28 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 657 din 19 octombrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Moldova - Bacau în Dosarul nr. 1.488/2000 al Tribunalului Brãila - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 203 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.488/2000, Tribunalul Brãila - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului, prin care terenurile agricole sau terenurile aflate sub luciu de apa sunt scoase din capitalul social, dupã ce prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 s-a prevãzut ca aceste terenuri vor intra în capitalul social şi dispoziţiile acestei hotãrâri şi-au produs efectele, contravin prevederilor art. 41 din Constituţie, provocand un prejudiciu prin diminuarea numãrului de acţiuni la societatea comercialã respectiva.
Tribunalul Brãila - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece terenurile agricole aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societãţilor comerciale prevãzute de <>art. 1 şi 2. Prin adoptarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 s-a urmãrit reglementarea situaţiei juridice a terenurilor aflate în administrarea societãţilor agricole care urmeazã sa se privatizeze. Actul normativ în discuţie stabileşte care terenuri intra în proprietatea societãţilor agricole, respectiv cele pentru care s-a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate şi care nu pot face parte din capitalul social al societãţilor agricole. Statul a fost, pana la apariţia <>Legii nr. 1/2000 , proprietarul terenurilor aflate în administrarea foştilor acţionari, efectuand în aceasta calitate acte de gestiune. <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 este un act normativ de gestiune prin care a fost reglementatã situaţia juridicã a terenurilor proprietate a statului aflate în administrarea societãţilor agricole care urmeazã sa fie privatizate. În consecinta, prevederile art. 3 alin. (4) din aceasta ordonanta nu incalca prevederile art. 41 din Constituţie şi nu aduc atingere dreptului de proprietate asupra acţiunilor aferente valorii terenului, iar actionarilor nu le cauzeazã nici un prejudiciu.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 , potrivit cãrora terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societãţilor comerciale, prevãzute la art. 1 şi 2 din aceasta ordonanta de urgenta, nu aduc atingere dreptului de proprietate privatã garantat de art. 41 din Legea fundamentalã, acestea concretizand opţiunea politicii statului în privinta reformei economice şi strategiei de privatizare. Textul criticat nu este neconstitutional nici din perspectiva aplicãrii acestor prevederi, prin care s-au putea ajunge la diminuarea capitalului social al societãţilor comerciale agricole ce au inclus în capitalul social valoarea terenurilor agricole aflate în administrare, deoarece nu exista nici un temei legal pentru majorarea capitalului social al societãţilor comerciale agricole cu valoarea acestor terenuri. Se mai arata ca <>Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicãrii <>art. 36 şi 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , invocatã în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, cuprinde dispoziţii privind majorarea capitalului social al societãţilor comerciale cu valoarea terenurilor aflate în proprietatea acestora. În consecinta, aceste dispoziţii nu pot constitui temeiul legal pentru majorarea capitalului social al societãţilor agricole cu valoarea terenurilor agricole aflate în exploatarea acestora, a cãror situaţie juridicã nu a fost clarificata. De asemenea, <>Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 stabileşte valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicãrii <>art. 36 şi 38 din Legea nr. 18/1991 şi reglementeazã dreptul persoanelor ale cãror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat şi se afla în administrarea unitãţilor agricole de stat, reorganizate în societãţi comerciale agricole, la un numãr de acţiuni determinat în funcţie de valoarea medie a unui hectar de teren echivalent. Cu privire la aceste terenuri, <>Legea privatizãrii nr. 58/1991 stabileşte, prin art. 75 ca din masa capitalului social al societãţii comerciale, supus distribuirii cãtre Fondul Proprietãţii Private şi Fondul Proprietãţii de Stat, se exclude capitalul aferent acţiunilor emise în condiţiile prevãzute la <>art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 . Deci nici valoarea terenurilor agricole aparţinând persoanelor fizice cãrora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul <>art. 36 şi 38 din Legea nr. 18/1991 nu a fost inclusã în capitalul supus distribuirii cãtre Fondul Proprietãţii de Stat şi Fondul Proprietãţii Private. Astfel dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 , potrivit cãrora terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societãţilor comerciale prevãzute la art. 1 şi 2 din acelaşi act normativ, nu aduc atingere dreptului de proprietate privatã garantat de art. 41 din Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societãţilor comerciale prevãzute la art. 1 şi 2."
Art. 1 din ordonanta prevede: "Prezenta ordonanta de urgenta stabileşte cadrul juridic privind privatizarea societãţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, precum şi regimul concesionarii terenurilor proprietate publica şi privatã a statului, aflate în exploatarea acestor societãţi." Totodatã art. 2 din aceeaşi ordonanta precizeazã: "Prevederile prezentei ordonanţe de urgenta se aplica şi societãţilor comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societãţilor comerciale menţionate la art. 1, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu o dreapta şi prealabilã despãgubire.
(4) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii de prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 , prin raportare la art. 41 alin. (2) din Constituţie, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, statuand în sensul constituţionalitãţii acestor dispoziţii legale. De asemenea, prin Decizia nr. 203 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001, respingând excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, Curtea a reţinut ca "textul de lege criticat nu afecteazã dreptul de proprietate al vreunui titular", deoarece un pachet de acţiuni "conferã un drept de creanta asupra patrimoniului societãţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia". Curtea nu poate primi nici susţinerea ca autorul exceptiei suferã o paguba materialã prin diminuarea valorii acţiunilor datoritã neincluderii în capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor <>Legii privatizãrii nr. 58/1991 , "acţiunile corespunzãtoare capitalului social al fiecãrei societãţi comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietãţii de Stat şi fostele Fonduri ale Proprietãţii Private, antecesorii Societãţilor de Investiţii Financiare. Repartizarea procentualã a acţiunilor societãţilor comerciale rãmâne identicã, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social".
Asa fiind şi întrucât nu au intervenit împrejurãri noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constituţionalã urmeazã sa respingã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, cu raportare la prevederile art. 41 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Moldova - Bacau în Dosarul nr. 1.488/2000 al Tribunalului Brãila - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
