Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 207 din 15 mai 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 207 din 15 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 418 din 16 iunie 2003

Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GAMMA CHEMIE" GmbH din Munchen în Dosarul nr. 8.887/2002 al Judecãtoriei Arad.
La apelul nominal se prezintã autoarea exceptiei, prin mandatar, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autoarei criticii de neconstituţionalitate susţine admiterea exceptiei, arãtând ca textul de lege criticat afecteazã dreptul de proprietate al creditorului care nu îşi poate adjudeca bunurile oferite spre vânzare la licitaţie la un preţ mai mic de 75% din cel la care a fost evaluat imobilul - oferind, eventual, creanta pe care o are impotriva debitorului -, creandu-se o vãditã discriminare fata de terţii care ar putea participa la licitaţie şi ar putea dobândi bunul la un preţ inferior celui la care creditorul este obligat prin lege.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale privind protecţia proprietãţii private, întrucât stabilirea limitei inferioare a preţului de adjudecare a unui bun de cãtre un creditor are ca scop evitarea unei subevaluari excesive, sub preţul pieţei, a bunului scos la licitaţie, ce ar fi de natura sa conducã la fraudarea debitorului de cãtre creditor, prin imbogatirea acestuia fãrã justa cauza. Sub acest aspect situaţia creditorilor diferã de cea a terţilor participanţi la licitaţie, astfel încât tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 8.887/2002, Judecãtoria Arad a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GAMMA CHEMIE" GmbH din Munchen.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi protecţia proprietãţii private, întrucât creditorul care are o garanţie imobiliarã constituitã de comun acord cu debitorul nu îşi poate adjudeca la licitaţie imobilul pentru a-şi satisface creanta, la un preţ inferior a 75% din preţul la care a fost evaluat imobilul, plãtind, eventual, o suma cu mult mai mare decât valoarea creanţei, în vreme ce terţii participanţi la licitaţie pot sa îşi adjudece bunul la un preţ derizoriu, chiar inferior cuantumului creanţei, fiind astfel favorizati.
Judecãtoria Arad apreciazã ca excepţia este intemeiata, întrucât dispoziţiile art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civilã intra în contradictie cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) şi (3), terţii participanţi la licitaţie fiind favorizati la adjudecarea imobilelor scoase la licitaţie, întrucât au posibilitatea oferirii unui preţ inferior celui la care sunt obligaţi prin lege creditorii urmãritori sau intervenienţi.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul arata ca, deşi aplicarea prevederilor legale cuprinse în art. 509 şi 510 din Codul de procedura civilã poate antrena anumite consecinţe inechitabile pentru creditor în raport cu terţii participanţi la licitaţie, totuşi textul de lege criticat, întrucât urmãreşte împiedicarea fraudarii debitorului de cãtre creditor, nu ridica probleme de neconstituţionalitate. Prin prisma interpretãrii constante care s-a dat principiului egalitãţii, dat fiind ca situaţia juridicã a creditorilor diferã de cea a terţilor, simpli participanţi la licitaţie, tratamentul juridic aplicabil acestora nu poate fi decât diferit.
În ceea ce priveşte încãlcarea art. 41 alin. (1) şi (3) din Constituţie, se apreciazã ca dispoziţia legalã nu este de natura sa nesocoteasca dreptul de proprietate al creditorului, întrucât art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civilã, care îl impiedica pe creditor sa îşi adjudece bunul la un preţ mai mic de 75% din valoarea la care imobilul a fost evaluat, nu îl impiedica pe acesta sa îşi realizeze dreptul de creanta recunoscut prin titlul executoriu, ci doar îl obliga la acoperirea diferenţei de valoare, atunci când valoarea creanţei este mai mica de 75% din preţul de evaluare.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civilã. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 510 alin. 2: "În toate cazurile, creditorii urmãritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 41 alin. (1) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, în opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat incalca prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi art. 41 alin. (1) şi (3) din Constituţie, întrucât îl defavorizeaza pe creditor în raport cu terţii participanţi la licitaţie, prin aceea ca, spre deosebire de aceştia, nu îşi poate adjudeca imobilul, obiect al licitaţiei, la un preţ mai mic de 75% din cel la care acesta a fost evaluat.
Norma dedusã controlului îşi gãseşte aplicare în ipoteza prevãzutã de art. 509 alin. 5 din Codul de procedura civilã, şi anume, atunci când imobilul, nefiind adjudecat la prima licitaţie fie pentru ca nu s-a prezentat nici un cumpãrãtor, fie pentru ca nu s-a oferit preţul la care a fost evaluat, se organizeazã o a doua licitaţie, care începe de la un preţ de 75% din preţul de evaluare. Dacã la aceasta licitaţie participa mai mulţi terţi, în calitate de ofertanţi, adjudecarea se poate face la cel mai mare preţ obţinut, care, teoretic, poate fi chiar inferior preţului de pornire a licitaţiei; dacã însã la respectiva licitaţie participa un singur ofertant, în persoana unui terţ, acesta nu îşi poate adjudeca imobilul la un preţ inferior celui de începere a licitaţiei; în schimb, dacã ofertant este chiar creditorul, indiferent dacã participa singur sau în concurs cu alţi ofertanţi, el nu îşi poate adjudeca imobilul, potrivit art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civilã, la un preţ inferior celui de pornire a licitaţiei, respectiv 75% din preţul de evaluare.
Ratiunea pentru care legiuitorul nu a considerat necesar, în cazul mai multor ofertanţi, sa instituie o limita inferioarã a preţului de adjudecare a constituit-o convingerea ca, cel puţin în principiu, concursul dintre aceştia este de natura sa asigure creşterea respectivului preţ, fãcând astfel puţin probabila ipoteza în care preţul cel mai mare oferit sa fie inferior preţului de începere a licitaţiei.
Dimpotriva, în situaţia unui singur participant, în persoana unui terţ, stabilirea unei limite inferioare a preţului de adjudecare a fost determinata de necesitatea evitãrii unei reduceri prea mari a acestuia, pe care respectivul ofertant, în absenta unor contraofertanti, ar putea sa o impunã în mod univoc, de natura sa îl prejudicieze atât pe creditor, cat şi pe debitorul proprietar.
În sfârşit, în cazul ofertantului creditor, instituirea unei limite inferioare a preţului de adjudecare, indiferent dacã acesta participa singur sau în concurs cu alţi ofertanţi, a fost determinata de preocuparea de a evita imbogatirea sa fãrã justa cauza, în dãuna debitorului proprietar, prin adjudecarea, în contul creanţei sale, a unui imobil cu o valoare mai mare decât valoarea respectivei creanţe.
Asa fiind, dacã identitatea de ratiuni impune identitate de soluţii, ceea ce, în esenta, consacra art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi, per a contrario, ratiunile diferite impun, în mod necesar, soluţii diferite, regimul juridic diferenţiat instituit de legiuitor prin reglementarea criticata nu este arbitrar şi deci discriminatoriu, ci, dimpotriva, pentru consideratiile înfãţişate, nu face decât sa dea expresie principiului constituţional pretins a fi încãlcat.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 21 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinutã atât pentru ca norma criticata nu conţine nici o prevedere de natura sa antreneze o restrangere a accesului liber la justiţie, cat şi pentru ca nu rezulta din cuprinsul aceleiaşi norme care ar putea fi dreptul sau interesul legitim a cãrui apãrare sa impunã sesizarea instanţei.
În sfârşit, referitor la încãlcarea art. 41 alin. (1) şi (3) din Constituţie, Curtea constata ca invocarea acesteia nu este intemeiata, limitarea posibilitatii creditorului de a dobândi un imobil cu o valoare mai mare decât aceea a creanţei sale, prin reglementarea dedusã controlului, urmãrind, asa cum s-a arãtat, împiedicarea imbogatirii sale fãrã justa cauza în dãuna debitorului proprietar, al cãrui drept îl protejeaza astfel, fãrã sa aducã vreo atingere dreptului de proprietate al creditorului. În consecinta, art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civilã nu numai ca nu contravine prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotriva, le da expresie într-o maniera specifica, dar indubitabila.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GAMMA CHEMIE" GmbH din Munchen în Dosarul nr. 8.887/2002 al Judecãtoriei Arad.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 15 mai 2003.

PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu



──────────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016