Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 206 din 17 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 653 din 13 decembrie 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Koszokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Moldova Bacau în Dosarul nr. 817/2000 al Tribunalului Brãila - Secţia comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 10 octombrie 2000 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 17 octombrie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 817/2000, Tribunalul Brãila - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Moldova Bacau.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 incalca "dreptul de proprietate asupra acţiunilor, drept protejat de Constituţia României în art. 41", deoarece dispune scoaterea din capitalul social al societãţilor comerciale agricole a terenurilor deţinute de acestea. Se mai arata ca fostele întreprinderi agricole de stat au fost transformate în societãţi comerciale, în baza <>Legii nr. 15/1990 , intrand în patrimoniul lor toate mijloacele de producţie, inclusiv terenurile agricole, şi toate celelalte bunuri avute pana atunci în administrare. Prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole, iar valoarea acestora a fost inclusã în valoarea capitalului social, calculandu-se astfel numãrul acţiunilor societãţii, din care 70% au revenit Fondului Proprietãţii de Stat, iar 30% Fondurilor Proprietãţii Private, transformate ulterior în societãţi financiare de Investiţii. Prin scoaterea terenurilor agricole din capitalul social se diminueazã valoarea acestuia şi, în mod implicit, numãrul acţiunilor ce îi revin societãţii de investiţii financiare, fiind astfel lezat dreptul sau de proprietate.
Tribunalul Brãila - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, întrucât, prin scoaterea din capitalul social a terenurilor agricole, numãrul acţiunilor nu s-a redus, iar dreptul de proprietate al paratei nu a fost încãlcat, diminuându-se numai valoarea. Instanta considera ca prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 s-au înlãturat dispoziţiile luate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 , prin care a fost lezat dreptul de proprietate al statului, intrandu-se astfel în legalitate.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã este nefondata, întrucât dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 "nu aduc atingere dreptului de proprietate privatã, garantat de art. 41 din Legea fundamentalã, acestea concretizand opţiunea politicii statului în privinta reformei economice şi a strategiei de privatizare". Se mai arata ca <>Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 a prevãzut majorarea capitalului social doar cu valoarea acelor terenuri care constituiau proprietatea societãţilor comerciale, iar <>art. 75 din Legea privatizãrii societãţilor comerciale nr. 58/1991 a exclus în mod expres din capitalul social valoarea terenurilor aparţinând persoanelor fizice, acţionari în temeiul prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 .
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţilor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, care au urmãtorul cuprins: "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societãţii comerciale prevãzute la art. 1 şi 2."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 din Constituţie, în general, dar analizând conţinutul motivarii, Curtea constata ca în realitate s-a avut în vedere încãlcarea numai a prevederilor alin. (2) teza întâi din art. 41, potrivit cãrora: "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular."
Examinând textul de lege criticat, Curtea retine ca acesta nu dispune anumite mãsuri ce urmeazã a fi luate în viitor, ci face o simpla constatare în sensul ca "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social...". În alin. (2) al aceluiaşi articol se arata ca fac parte din capitalul social al societãţilor comerciale "Terenurile pentru care societãţile comerciale au obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de incinta, eliberat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei".
Textul de lege criticat nu afecteazã dreptul de proprietate al nici unui titular şi nu diminueazã proprietatea numanui. Autorul exceptiei nu a avut niciodatã drept de proprietate asupra terenurilor. El deţine un pachet de acţiuni care îi conferã un drept de creanta asupra patrimoniului societãţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia. Curtea nu poate primi nici susţinerea ca autorul exceptiei suferã o paguba materialã prin diminuarea valorii acţiunilor datoritã excluderii - şi nu scoaterii - din capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor <>Legii privatizãrii societãţilor comerciale nr. 58/1991 , acţiunile corespunzãtoare capitalului social al fiecãrei societãţi comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietãţii de Stat şi fostele fonduri ale proprietãţii private, antecesorii societãţilor de investiţii financiare. Repartizarea procentualã a acţiunilor societãţilor comerciale, rãmâne identicã, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social.
Curtea mai constata ca în mod legal terenurile agricole şi cele aflate permanent sub luciu de apa nu au fost niciodatã incluse în capitalul social al societãţilor comerciale agricole. Deşi prin <>Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, lege preconstitutionala, societãţile comerciale constituite prin transformarea unitãţilor economice de stat au preluat tot patrimoniul acestora, iar la art. 20 alin. 2 din acea lege s-a prevãzut ca "Bunurile din patrimoniul societãţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", totuşi terenurile agricole nu puteau intra în componeta patrimoniului societãţilor comerciale, întrucât situaţia juridicã a acestora, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra lor, urma sa fie reglementatã prin acte normative ulterioare. De altfel, Parlamentul adoptase anterior, la 31 iulie 1990, Legea nr. 9 privind interzicerea temporarã a înstrãinãrii terenurilor prin acte între vii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990.
Într-adevãr, pentru reglementarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, precum şi a situaţiei juridice a acestor terenuri au fost adoptate succesiv numeroase alte acte normative, cum sunt: <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998; <>Legea arendãrii nr. 16/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 58/1995 şi prin <>Legea nr. 65/1998 ; <>Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridicã a terenurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998; Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 , excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Moldova Bacau în Dosarul nr. 817/2000 al Tribunalului Brãila - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 octombrie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
