Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 205 din 9 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cartile funciare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare, excepţie ridicatã de Viorica Barko în Dosarul nr. 1.727/R/2001 al Curţii de Apel Braşov. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, arãtând ca dispoziţiile atacate nu contravin prevederilor constituţionale, întrucât în istoria statului roman au mai existat norme legale aplicabile pe o anumitã parte a teritoriului naţional, fãrã ca prin aceasta sa fie afectat caracterul unitar al statului.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 decembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.727/R/2001, Curtea de Apel Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare, excepţie ridicatã de Viorica Barko într-un proces civil având ca obiect constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat nu se mai aplica, având în vedere adoptarea legii cadastrului şi a publicitãţii imobiliare. În opinia sa posibilitatea existenţei în România, ca stat unitar, a unor dispoziţii legale aplicabile exclusiv în anumite zone teritoriale, în timp ce în celelalte zone se aplica, în aceeaşi materie, alte prevederi legale, contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie. Curtea de Apel Braşov apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, arãtând ca dispoziţia legalã atacatã este constituţionalã, fiind consecinta perpetuarii temporare a sistemului anterior de publicitate imobiliarã bazat pe cãrţile funciare. Se arata ca <>Legea nr. 7/1996 conditioneaza abrogarea <>Decretului-lege nr. 115/1938 de finalizarea lucrãrilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întregul teritoriu administrativ al unui judeţ. Or, în judeţul Braşov lucrãrile cadastrale încã nu s-au finalizat. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiatã, precizând ca în România au existat şi mai exista norme legale aplicabile doar pe o anumitã parte a teritoriului naţional, ca de exemplu Legea LX/1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã în Transilvania, <>Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, <>Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România, iar aceasta situaţie nu afecteazã caracterul unitar al statului. Se arata în continuare ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituie acelaşi tratament juridic pentru anumite categorii de cetãţeni aflaţi în situaţii identice. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Textul <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare, care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, este urmãtorul: "Cel ce a posedat un bun nemişcãtor în condiţiunile legii, timp de 20 de ani, dupã moartea proprietarului înscris în cartea funciarã, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului sau, cel ce a posedat un bun nemişcãtor în condiţiunile legii, timp de 20 de ani, socotiţi de la înscrierea în cartea funciarã." Autorul exceptiei susţine ca posibilitatea existenţei în România, ca stat unitar, a unor dispoziţii legale aplicabile exclusiv în anumite zone teritoriale, în timp ce în celelalte zone se aplica, în aceeaşi materie, alte prevederi legale, contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil", şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca sunt neintemeiate pentru considerentele ce urmeazã. În istoria statului unitar roman au existat şi mai exista norme legale aplicabile doar pe o anumitã parte a teritoriului naţional. Existenta unor acte normative aplicabile numai în anumite zone ale tarii nu este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicãrii în spaţiu a respectivelor acte. Unificarea legislaţiei, realizatã prin extinderea legilor din Vechiul Regat pe întregul cuprins al tarii, a înlãturat conflictele interprovinciale de legi. <>Legea nr. 7/1996 pune capãt unei asemenea situaţii, şi anume aplicãrii unor reglementãri legale diferite, pe de o parte, în Transilvania, iar pe de alta parte, în Vechiul Regat, în ceea ce priveşte publicitatea imobiliarã, realizatã prin sistemul de carte funciarã şi, respectiv, prin registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni. Ca efect al aplicãrii <>Legii nr. 7/1996 este în curs de realizare unificarea legislativã a regimului de publicitate imobiliarã; acest regim urmeazã sa se aplice pe întregul teritoriu, dar, datoritã complexitatii condiţiilor tehnice, nu dintr-o data, ci treptat. Esenţial în aceasta materie este faptul ca, în ceea ce priveşte coexistenta în spaţiu a doua ori chiar a mai multe reglementãri legale, exista o singura autoritate legiuitoare de la care emana acestea, nefiind vorba despre un conflict de suveranitate - care priveşte dreptul internaţional public - şi nici despre existenta unor reglementãri multiple într-un stat federal. <>Decretul-lege nr. 115/1938 , care consacra principiul efectului constitutiv de drept real al înscrierii în cartea funciarã, se mai aplica temporar, urmând sa îşi înceteze aplicabilitatea, potrivit dispoziţiilor <>art. 72 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , dupã definitivarea lucrãrilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliarã la nivelul întregii tari. De altfel, cu privire la problemele de principiu ridicate de excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentului dosar Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în acelaşi sens prin Decizia nr. 176 din 16 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 16 din Constituţie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primitã. Aplicarea concomitenta a celor doua reglementãri, cãrţile funciare şi registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni, nu demonstreaza existenta unei discriminãri între cetãţeni. Aceasta întrucât coexistenta temporarã a unor reglementãri ce reflecta rezultatul unei evolutii istorice se aplica în mod egal tuturor cetãţenilor, iar nu în funcţie de persoana uneia sau a celeilalte pãrţi într-un act juridic prin care se transmit drepturi reale imobiliare, determinant fiind doar locul situarii imobilului. De altfel, chiar dacã s-ar fi aplicat criteriul domiciliului dobânditorului, tot n-ar fi putut fi vorba despre o discriminare, dat fiind ca acest criteriu i-ar fi avut în vedere în mod egal pe toţi cei care dobândesc drepturi reale imobiliare. Or, Curtea Constituţionalã a stabilit, cu titlu de principiu, ca egalitatea în drepturi a cetãţenilor nu este cu nimic afectatã atunci când legea se aplica diferit unor subiecte de drepturi şi obligaţii aflate în situaţii diferite.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare, excepţie ridicatã de Viorica Barko în Dosarul nr. 1.727/R/2001 al Curţii de Apel Braşov. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 iulie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
