Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 din Codul muncii, excepţii ridicate de Societatea Comercialã "Tepro" - S.A. din Iaşi în dosarele nr. 593/2001, 594/2001, 1.871/2001, 1.872/2001, 1.873/2001, 1.874/2001, 1.875/2001, 1.876/2001, 1.877/2001, 1.878/2001 şi 1.879/2001 ale Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 143C/2001, 144C/2001, 162C/2001, 163C/2001, 164C/2001, 201C/2001, 202C/2001, 203C/2001, 204C/2001, 205C/2001 şi 206C/2001, având în vedere ca în toate aceste cauze autorul exceptiei de neconstituţionalitate este acelaşi şi ca obiectul acestora este identic. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexarii, pentru aceleaşi considerente. Fata de acestea, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor indicate mai sus la Dosarul nr. 143C/2001.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibile, întrucât autorul acestora nu le-a motivat, incalcand astfel dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 februarie 2001, 26 martie 2001, 30 martie 2001 şi 19 aprilie 2001, pronunţate în dosarele nr. 593/2001, 594/2001, 1.871/2001, 1.872/2001, 1.873/2001, 1.874/2001, 1.875/2001, 1.876/2001, 1.877/2001, 1.878/2001 şi 1.879/2001, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 din Codul muncii, excepţii ridicate prin cereri de recurs de Societatea Comercialã "Tepro" - S.A. din Iaşi în cauze având ca obiect litigii de munca.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, se susţine ca art. 134 din Codul muncii contravine dispoziţiilor art. 150 din Constituţie, întrucât prevederile acestui articol guvernau relaţiile de munca bazate pe principiul socialist al muncii, potrivit cãruia fiecare persoana avea asigurat un loc de munca, iar în prezent reglementãrile legale au instituit, pentru persoanele disponibilizate, protecţia prin ajutorul de şomaj şi prin plati compensatorii. Cu referire la spete se arata ca în cadrul mãsurilor de restructurare s-a procedat la concedieri colective, iar personalului disponibilizat i s-au acordat salarii compensatorii şi i s-au întocmit actele necesare pentru a beneficia de ajutor de şomaj. Toţi salariaţii disponibilizaţi au luat cunostinta despre încetarea raporturilor de munca şi astfel nu mai era necesarã comunicarea în scris a dispoziţiei de desfacere a contractului de munca. Marea parte a salariaţilor disponibilizaţi au contestat în justiţie desfacerea contractului de munca, au câştigat procesele şi au fost reintegrati, iar alţii au depus contestaţii dupã expirarea termenului legal, sustinand ca nu li s-a comunicat dispoziţia de desfacere a contractului de munca.
Tribunalul Iaşi, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţiile ridicate nu sunt întemeiate, fiind eronatã susţinerea autorului acestora ca art. 134 din Codul muncii este abrogat prin efectul dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, "deoarece textul de lege, deşi este anterior Constituţiei, nu contravine dispoziţiilor şi principiilor acesteia".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a exprima punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţiile ridicate sunt nefondate. Se arata în acest sens ca reglementãrile art. 134 din Codul muncii, deşi sunt anterioare Constituţiei, nu contravin dispoziţiilor acesteia. Dimpotriva, se arata ca dispoziţiile legale criticate dau expresie principiului neingradirii dreptului la munca, prevãzut la art. 38 alin. (1) din Constituţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 134 din Codul muncii, care au urmãtorul conţinut:
"(1) Desfacerea contractului de munca, în toate situaţiile, se stabileşte prin dispoziţia scrisã a conducerii unitãţii, cu arãtarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiazã, a termenelor, precum şi a organelor la care mãsura luatã se poate ataca.
(2) Dispoziţia de desfacere a contractului de munca se comunica în scris în termen de 5 zile de cãtre unitate. Ea îşi produce efectele de la data comunicãrii."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 150 din Constituţie, dar din faptul ca invoca scoaterea din vigoare a art. 134 din Codul muncii rezulta ca a avut în vedere doar alin. (1) al art. 150 din Legea fundamentalã, care are urmãtorul cuprins: "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."
Examinând criticile formulate de autorul exceptiei, conţinutul dispoziţiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea observa ca nu se poate retine ca o dispoziţie legalã este contrarã art. 150 alin. (1) din Constituţie, ci, eventual, doar faptul ca o anumitã lege sau o dispoziţie a acesteia, anterioarã Constituţiei, nu mai este în vigoare (abrogatã implicit) prin efectul normei constituţionale menţionate.
Reglementarea legalã a raporturilor de munca, a naşterii a desfãşurãrii şi a încetãrii acestora, a drepturilor şi a obligaţiilor angajatorilor, pe de o parte, şi ale salariaţilor, pe de alta parte, este necesarã şi în condiţiile economiei de piata. Este adevãrat ca <>Legea nr. 10/1972 - Codul muncii este anterioarã Constituţiei din 1991, adoptatã în condiţiile unor relaţii economice şi de munca bazate pe alte principii. Nu mai puţin adevãrat este şi faptul ca pentru a putea considera abrogat un act normativ anterior Constituţiei trebuie constatat în prealabil ca prevederile sale contravin vreunei dispoziţii a actualei Constituţii.
Curtea retine ca majoritatea reglementãrilor din Codul muncii, chiar şi cu imperfectiunile unora dintre ele, nu incalca nici o dispoziţie constituţionalã. Astfel, nici art. 134 din Codul muncii nu incalca vreo norma constituţionalã, cum nici autorul exceptiei nu susţine contrariul, invocand doar abrogarea prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituţie, fãrã a indica o anume dispoziţie constituţionalã incalcata.
Art. 134 din Codul muncii prevede obligaţia angajatorului, în cazul desfacerii unilaterale a contractului de munca, sa dispunã aceasta mãsura în scris, cu arãtarea motivelor, a dispoziţiilor legale pe care se întemeiazã, a termenului în care şi a organului la care poate fi atacatã mãsura luatã. De asemenea, se prevede obligaţia comunicãrii în scris cãtre salariat a mãsurii luate, aceasta producandu-şi efectele de la data comunicãrii.
Toate aceste acte procedurale sunt necesare şi pentru aplicarea prevederilor art. 38 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la munca şi la protecţia socialã a muncii. Salariatul cãruia i se desface contractul de munca trebuie sa cunoascã exact mãsura luatã, motivele şi temeiurile de drept ale acesteia, pentru a-şi putea face apãrarea şi pentru a putea contesta dispoziţia consideratã nelegalã sau neîntemeiatã.
Examinarea faptului dacã actele întocmite de angajator îndeplinesc sau nu îndeplinesc condiţiile unei dispoziţii de desfacere a contractului de munca, scrisã şi motivatã, sau dacã s-a fãcut ori nu s-a fãcut o comunicare corespunzãtoare, cui îi revine vina pentru neinmanarea ori neprimirea comunicãrii nu ridica probleme de constitutionalitate a textelor de lege, ci doar probleme de aplicare a acestora, ceea ce intra în competenta exclusiva a instanţei judecãtoreşti.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 alin. (1), (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii, excepţii ridicate de Societatea Comercialã "Tepro" - S.A. din Iaşi în dosarele nr. 593/2001, 594/2001, 1871/2001, 1.872/2001, 1.873/2001, 1.874/2001, 1.875/2001, 1.876/2001, 1.877/2001, 1.878/2001 şi 1.879/2001 ale Tribunalului Iaşi.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 iunie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
