Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 205 din 17 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile ulterioare
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula Pantea - procuror Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 2.971/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor (Ralu Traian Filip, ziarul "Curierul Naţional", Gheorghe Mocuta şi Ioan Doru Cristescu), fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, considerând ca prevederile <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi în art. 54, deoarece, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, are latitudinea de a stabili prin lege anumite categorii de persoane sau de litigii scutite de plata taxei judiciare de timbru, fãrã ca prin aceasta sa fie incalcate drepturile şi libertãţile cetatenesti.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.971/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ralu Traian Filip. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 54 din Constituţie. Autorul exceptiei considera ca regimul derogator al textului de lege invocat nu corespunde cerinţelor statului de drept şi garantarii dreptatii, întrucât se creeazã un regim de inegalitate între cei care pretind daune evaluabile în bani, ca urmare a unor prejudicii morale, în raport cu cei care au suferit prejudicii materiale. Se susţine ca astfel justiţia devine un instrument de presiune asupra libertãţii de exprimare, iar prerogativele legiuitorului de a stabili competenta materialã a instanţelor judecãtoreşti sunt transferate reclamantului care, prin simplul fapt al "autoevaluarii" morale, alege competenta de prima instanta. De asemenea, se susţine ca derogarea de la regimul general al acţiunilor în justiţie faciliteazã în mod direct arbitrariul şi abuzul de drept, transformand instituţia daunelor morale într-o sursa de venituri şi, mai grav, într-un instrument de presiune asupra libertãţii de exprimare şi dreptului de informare, ambele garantate de Constituţie. Se apreciazã ca aceasta anomalie a devenit posibila şi datoritã neconstitutionalitatii textului indicat, fapt rezultat şi din adoptarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 53 din 19 mai 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se considera ca "art. 1 alin. (3) din Constituţia României, denumit marginal statul roman, nu interzice nici prin litera şi nici prin spirit degrevarea unor categorii de cetãţeni de plata unor taxe, inclusiv a taxelor de timbru, iar scutirea introdusã la lit. f^1) se înscrie în ansamblul scutirilor de taxe judiciare de timbru, introduse prin <>art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 , modificatã prin <>Ordonanta de urgenta nr. 53 din 23 mai 2000 ". Se apreciazã ca "puterea judecãtoreascã nu se transforma într-un instrument de presiune asupra libertãţii de exprimare a judecãtorului, nestirbindu-i-se cu nimic din independenta, suveranitatea supunerii sale, exclusiv fata de lege, prevãzutã în art. 123 din Constituţie". Prin <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 - se arata în continuare - nu este interzisã libera exprimare a cetãţeanului şi nici nu este impus un comportament legal substanţial al instanţei, de favoare fata de cei ce ar pretinde daune morale. De asemenea, textul invocat nu introduce o noutate în materia evaluãrii obiectului pricinii, privind competenta materialã, întrucât dreptul comun în aceasta materie este art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedura civilã, care stabileşte ca evaluarea obiectului se va face dupã preţuirea reclamantului. Instanta considera ca nici abuzul de drept nu este incurajat, deoarece buna-credinţa este o atitudine prezumatã la orice justitiabil, iar art. 15 lit. f^1) nu conţine în substanta sa germenul abuzului de drept, fiind o norma de facilitare a accesului la justiţie, urmând ca reclamantul sa-şi desfãşoare intreaga activitate procedurala în limitele impuse de Codul de procedura civilã, orice abuz de drept fiind sancţionat conform aceluiaşi cod. În fine, instanta considera ca argumentul potrivit cãruia daunele morale ar echivala cu veniturile ilicite nu apare ca fiind convingator, deoarece obligarea la plata unor daune morale printr-o hotãrâre judecãtoreascã are ca izvor legea şi, pe cale de consecinta, aceste venituri nu pot fi decât legale. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin textul de lege criticat nu s-au încãlcat dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 54 din Constituţie. În acest sens se arata ca excepţiile de la regula timbrarii acţiunilor sunt cele stabilite de legiuitor, ratiunea fiind crearea unui regim egal pentru acces la justiţie al tuturor acelora care, în situaţiile prevãzute de textul invocat, îşi exercita cu bunacredinta dreptul de a pretinde daune morale. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. I. Prin Încheierea din 7 iunie 2000 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispoziţii introduse prin pct. 4 al <>art. I din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 şi modificate prin <>Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonanţe (lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziţii au urmãtoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cãilor de atac, referitoare la: [...] f^1) stabilirea şi acordarea de despãgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitãţii sau reputaţiei unei persoane fizice;" Curtea constata însã ca anterior sesizãrii sale acest text a fost modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, astfel încât în prezent textul de lege criticat are urmãtoarea redactare: "stabilirea şi acordarea de despãgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnitãţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;" În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca atunci când dispoziţia legalã invocatã a fost modificatã excepţia poate sa fie examinata, dacã textul legal în noua sa redactare conserva substanta din reglementarea iniţialã. II. Autorul exceptiei susţine ca textul legal criticat incalca dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate", precum şi dispoziţiile constituţionale ale art. 54, conform cãrora "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi". Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii privind încãlcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea constata ca instituirea unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) este o prerogativa exclusiva a legiuitorului. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Stabilirea unor excepţii de la plata taxelor de timbru trebuie corelata cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, text potrivit cãruia "Cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice", în mãsura în care, în situaţii diferite, aceasta obligaţie este prevãzutã prin lege. Întrucât legiuitorului îi aparţine prerogativa de a reglementa cu privire la taxe şi impozite, acesta are libertatea de a aprecia asupra unor scutiri de taxe în condiţii pe care le considera justificate, fãrã ca prin aceasta sa se aducã atingere prevederilor constituţionale privitoare la statul de drept. Curtea constata ca fiind neîntemeiat şi argumentul potrivit cãruia prin textul de lege criticat s-ar institui un instrument de presiune asupra libertãţii de exprimare şi s-ar aduce astfel atingere principiului exercitãrii cu buna-credinţa a drepturilor şi libertãţilor, prevãzut la art. 54 din Constituţie. Astfel, Curtea retine ca libertatea de exprimare nu este absolutã, întrucât, conform art. 30 alin. (6) din Legea fundamentalã, aceasta "nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 2.971/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 octombrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Cristina Radu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
