Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 205 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 si art. 181 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 255 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 489 din 9 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 şi art. 181 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 255 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vergil Catanã în Dosarul nr. 746/P/2004 al Tribunalului Cãlãraşi.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale cenzurarea eventualelor neregularitãţi referitoare la încadrarea juridicã a faptelor prevãzute de legea penalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 746/P/2004, Tribunalul Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 şi art. 181 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 255 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Vergil Catanã în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile criticate din Codul penal nu au putere de lege, ceea ce este în contradicţie cu prevederile constituţionale care consacrã obligaţia respectãrii legilor şi principiul înfãptuirii justiţiei în numele legii. Aratã în acest sens cã, deşi a prezentat Parchetului de pe lângã Judecãtoria Cãlãraşi acte medicale care atestã cã a necesitat un numãr de 22-23 de zile de îngrijiri medicale urmare agresiunii suferite, parchetul a apreciat cã fapta inculpaţilor se încadreazã în art. 180 alin. 2 din Codul penal şi, de asemenea, nu a reţinut circumstanţa agravantã prevãzutã de art. 75 alin. 1 lit. a) din Codul penal, cu toate cã fapta a fost sãvârşitã de trei persoane. Aceleaşi texte de lege încalcã, în opinia autorului excepţiei, principiul egalitãţii în drepturi, întrucât sunt aplicate "selectiv" de cãtre organele de urmãrire penalã. Astfel, în situaţia în care o altã parte vãtãmatã ar fi prezentat aceleaşi acte medicale, aceasta ar fi beneficiat de o altã încadrare juridicã a faptei.
În ceea ce priveşte art. 255 din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei nu indicã prevederile constituţionale pretins încãlcate, referindu-se numai la procedura care, în opinia sa, trebuie urmatã în cauzã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Cãlãraşi.
Tribunalul Cãlãraşi considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât "contestatorul nu a motivat în ce mod aceste texte de lege sunt contrare Constituţiei [...]". Se aratã cã, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de modul în care Parchetul de pe lângã Judecãtoria Cãlãraşi a instrumentat cauza supusã judecãţii. Or, împotriva actelor procurorului se poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. Se aratã cã eventualele neregularitãţi referitoare la încadrarea juridicã a faptei nu constituie o chestiune de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 şi art. 181 din Codul penal, respectiv a dispoziţiilor art. 255 din Codul de procedurã penalã, ci o problemã de aplicare a legii, care nu este de competenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin nici unui text din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 şi art. 181 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 255 din Codul de procedurã penalã.
Prevederile din Codul penal criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 75 alin. 1 lit. a): "Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstanţe agravante:
a) sãvârşirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreunã;";
- Art. 180 alin. 2: "Lovirea sau actele de violenţã care au pricinuit o vãtãmare ce necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.";
- Art. 181: "Fapta prin care s-a pricinuit integritãţii corporale sau sãnãtãţii o vãtãmare care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevãzutã la alin. 1 sãvârşitã asupra membrilor familiei se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. În cazul faptelor prevãzute la alin. 1^1 acţiunea penalã se pune în mişcare şi din oficiu.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penalã a fost pusã în mişcare din oficiu."
Textul din Codul de procedurã penalã criticat ca neconstituţional are urmãtorul cuprins:
- Art. 255: "În cauzele în care nu a fost pusã în mişcare acţiunea penalã, organul de cercetare, dupã efectuarea actelor de cercetare penalã potrivit art. 232, dacã existã învinuit în cauzã şi constatã cã împotriva acestuia sunt suficiente probe, procedeazã la o nouã ascultare a învinuitului, aducându-i la cunoştinţã învinuirea şi întrebându-l dacã are noi mijloace de apãrare.
Dacã învinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost gãsitã temeinicã ori dacã cercetarea a fost completatã potrivit propunerilor fãcute, cercetarea se considerã terminatã."
Prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia sunt urmãtoarele:
- Art. 1 alin. (5): "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 124 alin. (1): "Justiţia se înfãptuieşte în numele legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei nu privesc, în realitate, constituţionalitatea prevederilor criticate, ci modul de aplicare a acestora de cãtre organele de urmãrire penalã, în speţã Parchetul de pe lângã Judecãtoria Cãlãraşi. Autorul excepţiei nu face decât sã expunã pe larg situaţia de fapt şi propunerile sale privind instrumentarea cauzei, pretinsa încãlcare a obligaţiei constituţionale de respectare a legilor şi a principiului egalitãţii în drepturi fiind expresia suspiciunilor sale cu privire la modul de aplicare a legii de cãtre organele de urmãrire penalã, în cauza în care are calitatea de parte vãtãmatã.
Curtea reţine cã aspectele relevate în motivarea excepţiei sunt de competenţa instanţei de judecatã, întrucât nu intrã în atribuţiile Curţii Constituţionale cenzurarea aplicãrii legii de cãtre organele de urmãrire penalã. Controlul judecãtoresc sub acest aspect se realizeazã în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege, care, de altfel, au şi fost promovate în cauzã. O asemenea ingerinţã a Curţii în activitatea de judecatã ar fi neconstituţionalã, contravenind prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cãrora justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a), art. 180 alin. 2 şi art. 181 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 255 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vergil Catanã în Dosarul nr. 746/P/2004 al Tribunalului Cãlãraşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
