Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 203 din 7 martie 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 353^1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 203 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 353^1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 267 din 24 martie 2006


Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 353^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Naţionalã a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 462/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 462/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 353^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Naţionalã a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã textul de lege criticat împiedicã accesul liber la justiţie, în mãsura în care prin regulamentele instituţiilor permanente ce organizeazã arbitrajul se permite soluţionarea cererii de recuzare chiar de cãtre persoana a cãrei recuzare s-a solicitat. Autorul susţine cã nu este posibil controlul judecãtoresc cu privire la soluţia astfel pronunţatã, nici în cursul procedurii arbitrale, nici cu ocazia exercitãrii acţiunii în anulare a sentinţei arbitrale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã instituţia de arbitraj înfãptuieşte o activitate de "administrare a arbitrajului", oferind un complex de servicii arbitrale potrivit regulamentului propriu de organizare şi funcţionare. Aşa fiind, acordul pãrţilor în sensul desemnãrii unei instituţii de arbitraj conferã regulamentului caracter contractual, astfel încât acesta se va impune pãrţilor sub aspectul exercitãrii atribuţiilor ce revin instituţiei potrivit art. 353^1 din Codul de procedurã civilã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 353^1 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 353^1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentã, toate atribuţiile ce revin instanţei judecãtoreşti în temeiul dispoziţiilor din prezentul capitol se exercitã de acea instituţie, conform regulamentului sãu, afarã numai dacã acel regulament prevede altfel."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile art. 353^1 din Codul de procedurã civilã încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2), referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã arbitrajul constituie o excepţie de la principiul potrivit cãruia înfãptuirea justiţiei se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti şi reprezintã acel mecanism juridic eficient, menit sã asigure o judecatã imparţialã, mai rapidã şi mai puţin formalã, confidenţialã, finalizatã prin hotãrâri susceptibile de executare silitã.
Arbitrajul se organizeazã şi se desfãşoarã potrivit convenţiei arbitrale încheiate între pãrţi, cu respectarea principiului libertãţii de voinţã a acestora, sub rezerva respectãrii ordinii publice, a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, aşa cum prevede art. 341 din Codul de procedurã civilã. Prin urmare, pãrţile pot stabili, prin convenţia arbitralã sau printr-un act adiţional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedurã pe care tribunalul arbitral trebuie sã le urmeze în judecarea litigiului şi, în general, orice alte norme privind buna desfãşurare a arbitrajului. În cazul în care pãrţile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura ce urmeazã a fi aplicatã.
Cu privire la recuzarea arbitrilor, art. 351^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã prevede cauzele care pun la îndoialã independenţa şi imparţialitatea acestora, respectiv cele prevãzute pentru recuzarea judecãtorilor, precum şi anumite cauze speciale, ca neîndeplinirea condiţiilor de calificare profesionalã ori a altor condiţii privitoare la arbitri, prevãzute în convenţia arbitralã.
Potrivit art. 351^2 din Codul de procedurã civilã, "Cererea de recuzare se soluţioneazã de instanţa judecãtoreascã, prevãzutã de art. 342, cu citarea pãrţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Încheierea nu este supusã cãilor de atac". Prin derogare de la aceastã regulã, art. 353^1 din Codul de procedurã civilã prevede cã, în situaţiile în care arbitrajul este organizat de o instituţie permanentã, toate atribuţiile ce revin instanţei judecãtoreşti în temeiul dispoziţiilor capitolului privitor la constituirea tribunalului arbitral se exercitã de aceastã instituţie, conform regulamentului sãu.
Aşa fiind, Curtea observã cã incidenţa reglementãrii criticate este subsecventã acordului de voinţã intervenit între pãrţile care au încheiat convenţia arbitralã şi care au optat pentru soluţionarea litigiului de cãtre o instituţie permanentã. Aşadar, în urma acordului prin care a fost aleasã calea arbitrajului instituţional, dispoziţiile regulamentului acelei instituţii se impun pãrţilor, tribunalul arbitral urmând a le aplica întocmai. Împrejurarea cã partea care solicitã recuzarea unui arbitru a achiesat la soluţionarea litigiului de cãtre o instituţie permanentã de arbitraj, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã dispoziţiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituţie, ca şi consecinţele juridice ale aplicãrii lor, nu o îndreptãţeşte sã se prevaleze de necunoaşterea legii şi deci lipseşte de temei critica reglementãrii în cauzã.
Faţã de cele arãtate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 353^1 din Codul de procedurã civilã sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 353^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Naţionalã a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 462/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

------------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016