Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 203 din 29 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4) si (6), art. 18 si ale art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4) şi (6), art. 18 şi ale <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Nicolae Duvalmã în Dosarul nr. 4.408/2003 al Judecãtoriei Târgovişte. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei Nicolae Duvalmã, personal, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 şi 136 din Constituţia republicatã, referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, precum şi celor ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, depunând concluzii scrise în acest sens. De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile atacate încalcã şi prevederile art. 494 din Codul civil. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând, în ceea ce priveşte prevederile <>art. 16 şi 18 din Legea nr. 318/2003 , cã acestea sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa recentã a Curţii Constituţionale. Referitor la pretinsa încãlcare a art. 494 din Codul civil, aratã cã aceastã susţinere nu poate fi primitã, întrucât, potrivit <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor existente între actele normative.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.408/2003, Judecãtoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4) şi (6), art. 18 şi ale <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Nicolae Duvalmã într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea cererii acestuia de obligare a Societãţii Comerciale "Electrica Muntenia Nord" - S.A. de a-şi ridica postul de transformare aflat pe proprietatea autorului excepţiei. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate îi îngrãdesc accesul la justiţie pentru apãrarea dreptului sãu de proprietate, drept care îi este încãlcat prin amplasarea şi menţinerea pe terenul sãu de cãtre Societatea Comercialã "Electrica Muntenia Nord" - S.A. a unui post de transformare. De asemenea, aratã cã prevederile <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 reglementeazã exproprierea unor terenuri proprietate privatã, fãrã o justã şi prealabilã despãgubire, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecãtoria Târgovişte apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã, deoarece "Câtã vreme reclamantul este proprietar şi posedã titlul de proprietate asupra terenului, iar o parte din teren este folosit de pârâtã care nu îi acordã acestuia nici o despãgubire pentru folosinţa terenului, reclamantul este îngrãdit în exercitarea atributelor dreptului de proprietate". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã nici prevederile constituţionale şi nici reglementãrile internaţionale invocate. Aceste texte legale "nu conţin dispoziţii de naturã a interzice în vreun mod sesizarea instanţelor competente pentru soluţionarea eventualelor litigii privind terenurile afectate acestui serviciu public şi nu fac distincţie în raport cu titularul dreptului de proprietate privatã a terenului". Reglementarea este conformã şi prevederilor art. 44 alin. (7), potrivit cãrora "dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Proprietatea privatã nu este violatã, fiind vorba numai "de o indisponibilizare a terenurilor respective, care nu afecteazã în esenţã dreptul de proprietate al titularului". Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale şi reglementãrilor internaţionale invocate. În acest sens, aratã cã dispoziţiile <>Legii nr. 318/2003 nu îngrãdesc dreptul proprietarilor de terenuri de a se adresa justiţiei, ei putând solicita instanţei de judecatã stabilirea cuantumului despãgubirilor, în toate situaţiile în care li se aduc prejudicii. Dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale referitoare la garantarea, ocrotirea şi inviolabilitatea proprietãţii private, deoarece reglementarea datã de legiuitor exercitãrii dreptului de uz şi de servitute este conformã prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar inviolabilitatea se raporteazã la condiţiile prevãzute de legi organice. De asemenea, apreciazã cã sunt conforme prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, republicatã, şi dispoziţiile art. 37 alin. (7) din lege, privind suportarea de cãtre proprietarii terenurilor a cheltuielilor necesitate de eliberarea unor amplasamente, acestea ţinând de condiţiile de exercitare a dreptului de proprietate. Dispoziţiile legale criticate nu reglementeazã exproprierea, ci doar faptul cã terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie, existente la data intrãrii în vigoare a legii, sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului, reglementare în concordanţã cu prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, şi cu cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (4) şi (6), art. 18 şi ale <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, care au urmãtorul conţinut: - Art. 16 alin. (4) şi (6): "(4) Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile energetice se realizeazã cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestora. Dacã cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii, avarii se produc pagube proprietarilor din vecinãtatea capacitãţilor energetice, titularii de licenţã au obligaţia sã plãteascã despãgubiri în condiţiile prezentei legi. [...] (6) Dreptul de uz şi de servitute asupra terenurilor proprietate privatã, restrângerea sau încetarea unor activitãţi prevãzute la alin. (2) se stabilesc şi se exercitã cu respectarea principiului echitãţii, a dreptului de proprietate şi a legislaţiei în vigoare."; - Art. 18: "(1) Dreptul de uz asupra terenului pentru executarea lucrãrilor necesare realizãrii sau retehnologizãrii de capacitãţi energetice se întinde pe durata necesarã executãrii lucrãrilor. În exercitarea acestui drept de uz, titularul autorizaţiei de înfiinţare, cu respectarea prevederilor legale, poate: a) sã depoziteze pe terenurile proprietate privatã materiale, echipamente, utilaje, instalaţii; b) sã desfiinţeze culturi sau plantaţii, construcţii sau alte amenajãri existente ori numai sã le restrângã, în mãsura strict necesarã executãrii lucrãrilor pentru capacitatea autorizatã, în condiţiile legii; c) sã îndepãrteze materiale, sã capteze apa, în condiţiile prevãzute de legislaţia în vigoare; d) sã instaleze utilaje şi sã lucreze cu acestea, sã amplaseze birouri şi locuinţe de şantier; e) sã opreascã ori sã restrângã activitãţi ale proprietarului, în mãsura strict necesarã executãrii lucrãrilor pentru capacitatea autorizatã. (2) Dreptul de uz prevãzut la alin. (1) înceteazã înaintea expirãrii duratei stabilite pentru executarea lucrãrilor sau înaintea acestui termen, la data terminãrii anticipate a lucrãrilor sau la data sistãrii acestora şi renunţãrii la autorizaţii. Oricare dintre aceste situaţii trebuie notificatã de îndatã proprietarului. (3) Dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii energetice se întinde pe toatã durata funcţionãrii capacitãţii, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii. În exercitarea acestui drept, titularul licenţei poate: a) sã depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalaţii pentru întreţinere, revizii, reparaţii şi intervenţii necesare pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii; b) sã instaleze utilaje şi sã lucreze cu acestea; c) sã desfiinţeze sau sã reducã culturi, plantaţii sau alte amenajãri existente şi sã restrângã activitãţi ale proprietarului, în mãsura şi pe durata strict necesare executãrii operaţiilor de întreţinere, reparaţii, revizii sau intervenţii pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii. (4) Titularul licenţei este obligat sã înştiinţeze în scris proprietarul bunurilor, terenurilor sau activitãţilor care vor fi afectate ca urmare a lucrãrilor la capacitãţile energetice, cu excepţia cazurilor de avarii, situaţie în care proprietarii sunt înştiinţaţi în termenul cel mai scurt. (5) Titularul licenţei este obligat sã plãteascã proprietarilor despãgubirea cuvenitã pentru pagubele produse, sã degajeze terenul şi sã-l repunã în situaţia anterioarã, în cel mai scurt timp posibil. (6) Servitutea de trecere subteranã, de suprafaţã sau aerianã cuprinde dreptul de acces şi de executare a lucrãrilor la locul de amplasare a capacitãţilor energetice cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii şi avarii. (7) Pentru a evita punerea în pericol a persoanelor, a bunurilor sau a unor activitãţi desfãşurate în zona de executare a lucrãrilor de realizare sau retehnologizare de capacitãţi energetice, precum şi a operaţiilor de revizie sau reparaţie la capacitatea în funcţiune, titularul autorizaţiei sau al licenţei are dreptul de a obţine restrângerea sau sistarea, pe toatã durata lucrãrilor, a activitãţilor desfãşurate în vecinãtate de alte persoane. În acest caz persoanele afectate vor fi înştiinţate, în scris, despre data începerii, respectiv finalizãrii lucrãrilor. (8) La încetarea exercitãrii drepturilor prevãzute la art. 16 alin. (2), titularul autorizaţiei de înfiinţare, respectiv titularul licenţei, este obligat sã asigure degajarea terenului şi repunerea lui în situaţia iniţialã. (9) Dreptul de acces la utilitãţile publice, prevãzut la art. 16 alin. (2) lit. e), trebuie exercitat de titularul autorizaţiei sau al licenţei cu bunã-credinţã şi în mod rezonabil, fãrã a prejudicia accesul altor persoane la respectivele utilitãţi publice."; - Art. 37 alin. (4) şi (7): "(4) Terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului. [...] (7) Cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, ca urmare a racordãrii de noi utilizatori sau a schimbãrii caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate integral de cel care a generat modificarea." În susţinerea excepţiei, autorul acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1)-(3), art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţia republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederi care au urmãtorul conţinut: - Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãrţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; - Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]"; - Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice." De asemenea, autorul excepţiei apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul conţinut: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: <>Art. 16 şi 18 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 reglementeazã exclusiv drepturile de uz şi de servitute asupra proprietãţilor - bunuri imobile afectate de capacitãţile energetice, drepturi care privesc unul dintre atributele dreptului de proprietate. Aceastã reglementare este în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora conţinutul şi limitele exercitãrii dreptului de proprietate se stabilesc de lege, precum şi prevederile art. 1 paragraful 2 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care recunosc dreptul statelor de a reglementa, prin lege, "folosinţa bunurilor conform interesului general". Or, înfiinţarea instalaţiilor şi executarea lucrãrilor la capacitãţile energetice pentru buna funcţionare a acestora reprezintã, fãrã putinţã de tãgadã, un interes general major şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sã stabileascã condiţiile exercitãrii dreptului de proprietate. Chiar şi în aceste condiţii, alin. (5) al <>art. 18 din Legea nr. 318/2003 prevede, în mod expres, obligaţia titularului licenţei "sã plãteascã proprietarilor despãgubirea cuvenitã pentru pagubele produse, sã degajeze terenul şi sã-l repunã în situaţia anterioarã, în cel mai scurt timp posibil". Referitor la situaţia în care terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacitãţii energetice este proprietatea privatã a unui terţ, Curtea reţine cã, potrivit art. 20 alin. (2) din lege, solicitantul autorizaţiei de înfiinţare poate sã iniţieze procedura legalã de expropriere a terenului, dacã se invocã o cauzã de utilitate publicã, şi sã obţinã concesiunea acestuia în condiţiile legii, pe durata existenţei capacitãţii energetice. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 , Curtea constatã cã acestea nu dispun exproprierea şi nici transferul dreptului de proprietate în vreun alt mod, ci doar constatã cã "Terenurile pe care se situeazã reţelele electrice existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului". Aceastã prevedere se justificã prin dispoziţiile art. 136 alin. (3) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice "[...] şi alte bunuri stabilite de legea organicã". De asemenea, dispoziţiile criticate dau expresie şi prevederilor constituţionale cuprinse în alin. (2) şi (4) ale art. 136, potrivit cãrora proprietatea publicã aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale şi este inalienabilã. Obligaţia suportãrii cheltuielilor prevãzute în art. 37 alin. (7) din lege se referã la cheltuielile necesare pentru "modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, ca urmare a racordãrii de noi utilizatori sau a schimbãrii caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente" şi este stabilitã în sarcina celui care a generat modificarea. Este firesc ca asemenea cheltuieli sã fie suportate de cel în al cãrui interes se fac. De altfel, art. 18 alin. (8) din lege prevede cã "La încetarea exercitãrii drepturilor prevãzute la art. 16 alin. (2), titularul autorizaţiei de înfiinţare, respectiv titularul licenţei, este obligat sã asigure degajarea terenului şi repunerea lui în situaţia iniţialã". Totodatã, Curtea reţine cã textele de lege criticate nu conţin nici o dispoziţie de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, republicatã, oricine are interes putând adresa cereri instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei conform cãreia dispoziţiile legale criticate ar contraveni şi prevederilor art. 494 din Codul civil, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, întrucât, potrivit prevederilor <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, eventuala contradicţie existentã între dispoziţiile unor legi în vigoare nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate. Pe de altã parte, dispoziţiile legale criticate în prezenta cauzã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin <>Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, prin care Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat cã aceste dispoziţii legale sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale, cu reglementãrile internaţionale, precum şi cu practica în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Întrucât nu existã elemente noi, de naturã a determina modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate sunt valabile şi în aceastã cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4) şi (6), art. 18 şi ale <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Nicolae Duvalmã în Dosarul nr. 4.408/2003 al Judecãtoriei Târgovişte. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 aprilie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
