Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 203 din 15 mai 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicata    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 203 din 15 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicata

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 550 din 31 iulie 2003

Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele mãsuri premergãtoare privatizãrii bãncilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Titco" - S.A. în Dosarul nr. 2.546/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
La apelul nominal sunt prezente, prin avocaţi, Societatea Comercialã "Titco" - S.A. şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "Titco" - S.A. solicita admiterea exceptiei, precizând ca excepţia are ca obiect dispoziţiile <>art. 25 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , republicatã, şi nu din Legea nr. 490/2001. În susţinerea exceptiei arata ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, întrucât conferã Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare un tratament juridic diferit fata de celelalte pãrţi, iar prin instituirea obligativitatii dovezii de plata a cauţiunii, fãrã de care contestaţia debitorului la executare nu va putea fi înregistratã, este îngrãdit accesul la justiţie şi totodatã încãlcat dreptul la apãrare. Arata ca, deşi Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra textelor legale criticate prin deciziile nr. 126/2000 şi nr. 231/2002, respingând excepţia, aceste soluţii au avut în vedere alte motive de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, precizând ca excepţia priveşte <>art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 care, în urma modificãrilor aduse de <>Legea nr. 409/2001 , a fost republicatã, dându-se textelor o noua numerotare. Arata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. În sustinere depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.546/2001, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele mãsuri premergãtoare privatizãrii bãncilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Titco" - S.A.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine ca aceste prevederi îi ingradesc liberul acces la justiţie, fãcându-l practic imposibil. Totodatã se mai susţine ca se incalca principiul egalitãţii pãrţilor (într-un proces), cu toate ca, potrivit art. 16 alin. (2) din Constituţie, "Nimeni nu este mai presus de lege".
Se arata, de asemenea, ca, deşi, potrivit art. 48 din Constituţie, condiţiile şi limitele exercitãrii drepturilor persoanei vãtãmate de o autoritate publica se stabilesc prin lege organicã, <>Legea nr. 409/2001 nu a fost adoptatã ca o lege organicã.
Instanta de judecata apreciazã ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale, invocand ca sunt pe deplin valabile şi pentru cauza de fata considerentele cuprinse în deciziile Curţii Constituţionale nr. 231/2002 şi nr. 285/2002.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2000.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecatorulraportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele mãsuri premergãtoare privatizãrii bãncilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, schimbandu-se numerotarea articolelor, astfel încât dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi (2) au fost cuprinse în art. 83, cu urmãtoarea redactare: "(1) Debitorii pot contesta în justiţie mãsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonanţe de urgenta şi pot face contestaţie la executare numai dupã depunerea unei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificãrii.
(2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului fãrã care aceasta nu va putea fi înregistratã."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul exceptiei invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 48: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã.
(3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale."
Cu ocazia dezbaterilor în fata Curţii Constituţionale, reprezentantul autorului exceptiei a mai invocat şi încãlcarea prevederilor art. 24 din Constituţie potrivit cãrora:
"(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cuprinsul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Aceasta sustinere nu respecta însã dispoziţiile <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit corora "Sesizãrile trebuie fãcute în forma scrisã şi motivate". Conform dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". Rezulta chiar din norma constituţionalã ca motivarea exceptiei cu indicarea prevederilor constituţionale incalcate prin textul de lege criticat trebuie facuta anterior sesizãrii Curţii, şi anume în momentul ridicãrii exceptiei de neconstituţionalitate în fata instanţei de judecata. Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe numai în limitele sesizãrii.
Asadar Curtea va analiza criticile de neconstituţionalitate în raport cu textele constituţionale invocate în fata instanţei de judecata.
Examinând excepţia, Curtea constata ca instituirea obligaţiei de plata a unei cauţiuni nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei, dat fiind ca debitorului nu i se închide accesul la justiţie pentru apãrarea unui drept subiectiv.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 Curtea s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 231 din 10 septembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 25 noiembrie 2002, şi prin Decizia nr. 285 din 30 octombrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 18 februarie 2003.
Respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã a constatat ca dispoziţiile <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 sunt constituţionale, retinand ca, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, "se face o confuzie între, pe de o parte, stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi prevãzute în ordonanta, care nu contravin principiului accesului liber la justiţie, [...] şi, pe de alta parte, îngrãdirea accesului la justiţie". În ceea ce priveşte obligarea la cauţiune, prin aceeaşi decizie s-a reţinut ca o asemenea mãsura este prevãzutã şi în materia contestaţiei la executare, deci în cadrul procedurii obişnuite, în acest sens fiind prevederile art. 401 din Codul de procedura civilã.
Considerentele şi soluţiile adoptate prin deciziile citate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
În legatura cu argumentul potrivit cãruia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, Curtea constata ca aceste prevederi constituţionale nu sunt aplicabile prevederilor normei legale a carei neconstituţionalitate se susţine.
Potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 409/2001 , AVAB este o instituţie a autoritãţii publice centrale, având calitatea de creditor privilegiat, deţinãtor al unei creanţe a statului care se executa înaintea tuturor celorlalte drepturi, cu excepţia salariilor sau a altor creanţe privilegiate potrivit legii. Privilegiul acordat de lege creanţei AVAB este în strânsã legatura cu datoria publica interna şi cu obligaţia statului, prin instituţiile sale, de a asigura protejarea interesului naţional în activitatea economico-financiarã.
Şi, în sfârşit, cu privire la încãlcarea prevederilor art. 48 din Legea fundamentalã, privitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica, Curtea constata ca reglementarea cuprinsã în <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 nu are în vedere contenciosul administrativ, la care se referã textul constituţional invocat, astfel încât invocarea acestui text nu are nici un temei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Titco"-S.A. în Dosarul nr. 2.546/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 15 mai 2003.

PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,
Maria Bratu



────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016