Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 202 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 27 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Constantin Robu în Dosarul nr. 28/63/2003 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, considerând cã textele legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 28/63/2003, Tribunalul Dolj - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 , excepţie ridicatã de Constantin Robu în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii privind rãspunderea patrimonialã a autorului excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 44 alin. (1) şi (8), precum şi ale art. 45 din Constituţie, deoarece consacrã posibilitatea pentru lichidatorul judiciar de a declanşa rãspunderea patrimonialã a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvenţã. Se instituie astfel prezumţia de caracter ilicit aplicabilã manierei de dobândire a bunurilor proprietate privatã pentru aceste categorii de persoane. Se creeazã totodatã premisele apariţiei abuzului de drept, manifestat sub forma introducerii discreţionare a unor astfel de cereri în instanţã.
Tribunalul Dolj - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 138: "(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecãtorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoanã juridicã, ajuns în stare de insolvenţã, sã fie suportatã de membrii organelor de supraveghere din cadrul societãţii sau de conducere, precum şi de orice altã persoanã care a cauzat starea de insolvenţã a debitorului, prin una dintre urmãtoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au fãcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activitãţi care ducea, în mod vãdit, persoana juridicã la încetarea de plãţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivã, au fãcut sã disparã unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mãrit în mod fictiv pasivul acesteia.
f) au folosit mijloace ruinãtoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetãrii de plãţi;
g) în luna precedentã încetãrii plãţilor, au plãtit sau au dispus sã se plãteascã cu preferinţã unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlãturã aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.
(3) Comitetul creditorilor poate cere judecãtorului-sindic sã fie autorizat sã introducã acţiunea prevãzutã la alin. (1), dacã administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sã indice, în raportul sãu asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţã a patrimoniului debitorului persoanã juridicã ori dacã acesta a omis sã formuleze acţiunea prevãzutã la alin. (1) şi rãspunderea persoanelor la care se referã alin. (1) ameninţã sã se prescrie.
(4) În caz de pluralitate, rãspunderea persoanelor prevãzute la alin. (1) este solidarã, cu condiţia ca apariţia stãrii de insolvenţã sã fie contemporanã sau anterioarã perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţa. Persoanele în cauzã se pot apãra de solidaritate dacã, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvenţa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvenţa şi au fãcut sã se consemneze, ulterior luãrii deciziei, opoziţia lor la aceste decizii."
Autorul excepţiei susţine cã aceste prevederi legale încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (8) referitor la garantarea dreptului la proprietate şi ale art. 45 privind libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1), administratorul judiciar sau, dupã caz, lichidatorul are legitimare procesualã activã pentru a solicita angajarea rãspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţã a debitorului, inclusiv a membrilor organelor de supraveghere din cadrul societãţii sau de conducere. În condiţiile expres prevãzute de art. 138 alin. (3) din lege, şi anume dacã administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sã indice în raportul lui asupra cauzelor insolvenţei persoanele culpabile de starea de insolvenţã a patrimoniului debitorului persoanã juridicã ori dacã a omis sã formuleze acţiunea de stabilire a rãspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societãţii comerciale şi rãspunderea acestor persoane ameninţã sã se prescrie, calitatea procesualã activã este dobânditã şi de comitetul creditorilor.
Dispoziţiile legale criticate reglementeazã cazurile în care persoanele care au cauzat starea de insolvenţã a debitorului, inclusiv membrii organelor de conducere, suportã, în parte, pasivul acestuia. Rãspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvabilitate a debitorului are la bazã, în toate cazurile, culpa acestora în activitatea de gestionare a societãţii, fãrã sã existe vreo legãturã cu drepturile fundamentale prevãzute la art. 44 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie, presupuse a fi încãlcate.
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 82 din 8 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 138 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 85/2006 ca fiind neîntemeiatã. În cuprinsul acestei decizii, s-a reţinut cã dispoziţiile legale criticate "nu instituie prezumţia de culpã a persoanei a cãrei rãspundere se solicitã a fi stabilitã", ci "prevãd în concret natura faptelor pãgubitoare pentru societatea comercialã debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţã şi care pot antrena rãspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a mãsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvenţã a societãţii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile şi în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet şi pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cãrei responsabilitate se cere a fi stabilitã poate exercita fãrã nicio îngrãdire dreptul la apãrare, precum şi cãile legale de atac". S-a mai reţinut cã, deşi membrii organelor de supraveghere din cadrul societãţii sau de conducere, precum şi persoanele care au cauzat starea de insolvenţã a societãţii debitoare, suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate, având în vedere cã pe aceastã cale se asigurã acoperirea pasivului debitorului insolvent şi valorificarea drepturilor creditorilor şi întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legalã, în sine, nu relevã nicio contradicţie cu textele constituţionale de referinţã.
Soluţiile pronunţate de Curtea Constituţionalã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza ei îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi, de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Constantin Robu în Dosarul nr. 28/63/2003 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
