Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 202 din 26 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari prin Legea nr. 241/2001
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Gheorghe Zenik şi Ana Zenik în Dosarul nr. 5.392/2000 al Judecãtoriei Timişoara. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la prevederile legale criticate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 1 februarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 5.392/2000, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Gheorghe Zenik şi Ana Zenik. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie, deoarece Guvernul nu poate emite ordonanţe de urgenta în domenii care fac obiectul legilor organice, iar aceasta nu poate intra în vigoare decât dupã depunerea spre aprobare la Parlament. Judecãtoria Timişoara, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin normelor constituţionale. În concluzie, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, considera excepţia ca fiind neîntemeiatã. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale prin care s-a statornicit ca interdicţia reglementãrii prin ordonanta a domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabilã ordonanţelor de urgenta. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999. Autorii exceptiei de neconstituţionalitate susţin ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie, deoarece, pe de o parte, Guvernul nu poate sa emita ordonanţe de urgenta în domeniul legilor organice, iar pe de alta parte, ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu a fost depusa spre aprobare la Parlament. Examinând excepţia, Curtea constata ca art. 114 din Constituţie conţine cinci alineate în care se stabileşte un regim juridic diferenţiat al ordonanţelor emise de Guvern. Este, mai întâi, cazul ordonanţelor Guvernului emise în temeiul unei legi speciale de abilitare [alin. (1), (2) şi (3)] şi, apoi, cazul ordonanţelor de urgenta [alin. (4) şi (5)]. Aceste texte constituţionale prevãd: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. (2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pana la care se pot emite ordonanţe. (3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu. (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3)." O prima critica de neconstituţionalitate vizeazã posibilitatea Guvernului de a reglementa, prin ordonanţe de urgenta, în domeniul legii organice. În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a statuat ca interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevãzutã, însã, de alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenta, "deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacã nu ar putea fi adoptatã, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei" (Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceasta îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauza. Nici cea de-a doua critica de neconstituţionalitate nu poate fi primitã, având în vedere ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost depusa la Parlament la data de 8 aprilie 1999, fiind astfel îndeplinitã condiţia impusa de art. 114 alin. (4) teza a doua din Constituţie, referitoare la intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenta. De altfel, în prezent, aceasta ordonanta a fost aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 241 din 16 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Gheorghe Zenik şi Ana Zenik în Dosarul nr. 5.392/2000 al Judecãtoriei Timişoara. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
