Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 201 din 25 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 7 ianuarie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, excepţie ridicatã de Costica Calarasu în Dosarul nr. 3.662/1999 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia penalã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece <>Legea nr. 140/1996 a fost adoptatã de Parlament în perioada mandatului de 4 ani.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea de Apel Pitesti - Secţia penalã, prin Încheierea din 16 septembrie 1999, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 140/1996 , ridicatã, prin apãrãtor, de inculpatul recurent Costica Calarasu în Dosarul nr. 3.662/1999 al acelei instanţe. Prin aceeaşi încheiere a dispus suspendarea judecãrii cauzei pana la soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate.
Autorul exceptiei considera ca <>Legea nr. 140/1996 a fost adoptatã cu încãlcarea prevederilor art. 60 alin. (4) din Constituţie, întrucât, deşi este o lege organicã în sensul prevederilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, totuşi a fost adoptatã în perioada de prelungire a mandatului Parlamentului. Potrivit susţinerilor autorului exceptiei, mandatul Parlamentului anterior a expirat la data de 3 noiembrie 1996, iar noul Parlament s-a întrunit legal la 23 decembrie 1996.
Exprimandu-şi opinia, instanta considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât mandatul Parlamentului a fost legal prelungit, acesta funcţionând în limitele legii la data adoptãrii actului normativ în discuţie.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a putea formula şi transmite punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia ridicatã este nefondata. Contrar susţinerilor autorului exceptiei, mandatul Parlamentului ales în 1992 a expirat la data de 16 octombrie 1996, iar noul Parlament a fost convocat de Preşedintele României pentru data de 22 noiembrie 1996, intervalul dintre aceste doua date reprezentând perioada de prelungire a mandatului Camerelor conform prevederilor <>art. 60 alin. (4) din Constituţie. Adoptarea Legii nr. 140/1996 , se arata în continuare, nu s-a fãcut în aceasta perioada de tranzitie, ci în zilele de 25 septembrie 1996 de cãtre Senat şi de 30 septembrie 1996 de cãtre Camera Deputaţilor.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, legea criticata, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , constata urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Autorul exceptiei critica <>Legea nr. 140/1996 în integralitatea ei, considerând ca este neconstitutionala datoritã nerespectãrii condiţiilor de adoptare prevãzute la art. 60 alin. (4) şi la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca referirea la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie nu este relevanta, întrucât, în condiţiile în care acest text constituţional prevede ca "infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora" pot fi reglementate numai prin lege organicã, <>Legea nr. 140/1996 a fost adoptatã cu votul majoritar prevãzut la art. 74 alin. (1) din Constituţie pentru legi organice, fapt necontestat de autorul exceptiei. Acesta susţine doar ca, la data adoptãrii legii, Parlamentul se afla în perioada de prelungire a mandatului sau.
Prin urmare, excepţia ridicatã urmeazã sa fie examinata prin raportare la prevederile art. 60 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora "Mandatul Camerelor se prelungeşte pana la întrunirea legalã a noului Parlament. În aceasta perioada nu poate fi revizuitã Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice".
Sub acest aspect Curtea constata ca autorul exceptiei confunda data adoptãrii legii cu cea a înregistrãrii şi numerotarii ei. De altfel, Curtea Constituţionalã a mai fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 140/1996 , dar a constatat ca excepţia era nefondata şi a respins-o ca atare. Astfel, prin Decizia nr. 120 din 23 septembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 3 noiembrie 1999, s-a reţinut ca perioada de prelungire a mandatului Parlamentului ales în 1992 s-a situat între 16 octombrie şi 22 noiembrie 1996, interval în care îi era interzis prin Constituţie sa adopte, sa modifice sau sa abroge legi organice. S-a mai arãtat cu acel prilej ca prevederile art. 60 alin. (4) din Constituţie se referã exclusiv la adoptarea, modificarea sau abrogarea unei legi organice, iar nu la promulgarea, înregistrarea, numerotarea sau publicarea <>legii respective. Or, Legea nr. 140/1996 a fost adoptatã de Senat la 25 septembrie 1996, iar de Camera Deputaţilor la 30 septembrie 1996, date anterioare perioadei de prelungire a mandatului Parlamentului care a adoptat legea. Dupã adoptarea acestei legi, respectiv la 5 octombrie 1996, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã în vederea exercitãrii controlului de constitutionalitate a legii înainte de promulgare, în condiţiile art. 144 lit. a) din Constituţie. Sesizarea a fost respinsã prin Decizia nr. 123 din 22 octombrie 1996, comunicatã Preşedintelui României la aceeaşi data. Astfel, legea a fost promulgatã prin Decretul nr. 544 din 1 noiembrie 1996 şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996 împreunã cu decizia menţionatã a Curţii Constituţionale. Aceste din urma date sunt de altfel nerelevante sub aspectul constituţionalitãţii legii, importanta fiind doar data adoptãrii ei de cãtre ambele Camere ale Parlamentului.
Considerentele deciziilor anterioare sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi, prin urmare, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 din Constituţie, precum şi al art. 1 şi 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, excepţie ridicatã de Costica Calarasu în Dosarul nr. 3.662/1999 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 noiembrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
