Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 201 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 alin. 1 si 4 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 31 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Iuliu Ovidiu Florea în Dosarul nr. 664/251/2009 al Judecãtoriei Luduş.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 664/251/2009, Judecãtoria Luduş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Iuliu Ovidiu Florea într-o cauzã civilã având ca obiect stabilire paternitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã este inadmisibilã instituirea, prin reglementarea criticatã, a posibilitãţii promovãrii acţiunii în stabilirea paternitãţii atât de copil, cât şi de cãtre mama acestuia, în condiţiile în care aceasta din urmã nu urmãreşte protejarea unui drept subiectiv propriu, ci acţioneazã numai ca reprezentantã legalã a copilului sãu minor.
Judecãtoria Luduş considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, reglementarea criticatã fiind în concordanţã cu normele constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã reglementarea unor situaţii privind termenul de prescripţie pentru formularea acţiunii în stabilirea paternitãţii copilului din afara cãsãtoriei este în acord cu principiul respectãrii şi promovãrii, cu prioritate, a interesului copilului, fiind totodatã, în concordanţã cu celelalte dispoziţii constituţionale invocate în susţinerea pretinsei neconstituţionalitãţi a art. 60 alin. 1 şi 4 din Codul familiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 60 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, modificate şi completate prin <>art. I pct. 4 şi 5 din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
Art. 60 din Codul familiei: "Acţiunea în stabilirea paternitãţii din afara cãsãtoriei poate fi pornitã de mamã într-un termen de un an de la naşterea copilului.[...]
Acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacrã accesul liber la justiţie, art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã reglementarea criticatã a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind <>Decizia nr. 880/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2010.
Referitor la critica de neconstituţionalitate formulatã, Curtea reţine cã, anterior modificãrii Codului familiei prin <>Legea nr. 288/2007, atât dreptul mamei la acţiunea în stabilirea paternitãţii copilului din afara cãsãtoriei, cât şi cel al copilului erau prescriptibile în termen de un an de la naşterea copilului. În prezent, ca urmare a modificãrii art. 60 din Codul familiei prin actul normativ mai sus menţionat, dreptul mamei la acţiunea în stabilirea paternitãţii copilului din afara cãsãtoriei este supus prescripţiei într-un termen de un an de la naşterea copilului, iar pentru copil acest drept a devenit imprescriptibil.
Curtea constatã cã, în temeiul art. 57 din Codul familiei, copilul conceput şi nãscut în afarã de cãsãtorie poate fi recunoscut de cãtre tatãl sãu fie prin declaraţie fãcutã la serviciul de stare civilã, fie odatã cu înregistrarea naşterii sau dupã aceastã datã, ori recunoaşterea poate fi fãcutã prin înscris autentic sau prin testament. Recunoaşterea, chiar fãcutã prin testament, nu se poate revoca.
Prin <>Decizia nr. 880/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2010, Curtea a reţinut cã art. 59 şi art. 60 din Codul familiei reglementeazã acţiunea în stabilirea paternitãţii din afara cãsãtoriei. Aceasta este o acţiune în reclamaţie de stare civilã ce are ca obiect determinarea legãturii de filiaţie dintre copilul din afara cãsãtoriei şi tatãl sãu. Potrivit reglementãrii criticate, acţiunea în stabilirea paternitãţii din afara cãsãtoriei aparţine copilului şi se poate porni în numele sãu de cãtre mamã, chiar dacã este minorã, ori de reprezentantul sãu legal. Acţiunea aparţine copilului, indiferent dacã este minor sau major, şi are caracter personal. Astfel, mama poate introduce acţiunea în stabilirea paternitãţii din afara cãsãtoriei în numele copilului, acţiunea introdusã de mamã în nume propriu fiind lipsitã de legitimare procesualã. Copilul cu capacitate de exerciţiu restrânsã şi copilul care are capacitate de exerciţiu deplinã pot introduce singuri acţiunea, deoarece aceasta are caracter personal.
Având în vedere toate acestea, Curtea a constatat cã prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu dispoziţiile din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la respectarea vieţii private şi de familie.
În ceea ce priveşte termenul de prescripţie stabilit prin prevederile art. 60 din Codul familiei, Curtea a reţinut cã acesta se fundamenteazã pe mai multe raţiuni, precum necesitatea de a nu lãsa prea mult timp în nesiguranţã starea civilã a copilului, grija de a nu lipsi minorul de întreţinerea la care este îndreptãţit din partea tatãlui, valorificarea probelor existente a cãror conservare ar fi afectatã de trecerea timpului sau evitarea eventualelor scandaluri şi şantaje ce ar putea fi provocate de stabilirea stãrii civile a copilului.
Curtea apreciazã, de altfel, cã prevederile de lege criticate reglementeazã preocuparea statului de a apãra interesele mamei şi ale copilului, care se realizeazã şi prin acţiunea de stabilire a paternitãţii copilului din afara cãsãtoriei. Instituţia ocrotirii copilului este reglementatã şi în acte internaţionale la care România este parte: Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificatã de România prin <>Legea nr. 18/1990, Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice etc. Aşa fiind, preocuparea statului de a ocroti copilul nu aduce atingere valorilor apãrate de Constituţie, ci, dimpotrivã, dã expresie respectãrii şi garantãrii drepturilor lui.
Curtea reţine cã textul de lege criticat nu încalcã nici dreptul la un proces echitabil, întrucât instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, asigurã stabilitatea raporturilor juridice civile. În acest context, nu se poate reţine nici contradicţia textului criticat cu dispoziţiile constituţionale ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi libertãţilor cu bunã-credinţã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Iuliu Ovidiu Florea în Dosarul nr. 664/251/2009 al Judecãtoriei Luduş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
