Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 200 din 4 iulie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea şi disciplina muncii în unitãţile socialiste de stat, excepţie ridicatã de Ştefan Zait în Dosarul nr. 6.446/1999 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 41C/2002 având în vedere ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate ridicate de Ioan Obada în Dosarul nr. 9.156/2001 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã este identic cu cauza menţionatã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã şi al art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 41 C/2002 la Dosarul nr. 39 C/2002, care este primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 354/2001.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 decembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 6.446/2001 al Curţii de Apel Timişoara Secţia civilã, respectiv prin Încheierea din 14 ianuarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 9.156/2001 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea şi disciplina muncii în unitãţile socialiste de stat, excepţii ridicate de Ştefan Zait şi, respectiv, de Ioan Obada. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate de Ştefan Zait se susţine ca prevederile de lege criticate incalca principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor prevãzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât "exista dispoziţii legale, prin care s-au instituit norme diferite de acelea ale <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 , norme prin care suspendarea din funcţie a unui salariat sau a unui funcţionar public se poate face numai în condiţii bine determinate, una dintre aceste condiţii fiind fie începerea urmãririi penale impotriva persoanei respective, fie punerea în mişcare a acţiunii penale, ceea ce creeazã o vãditã inegalitate între cetãţeni, intemeiata nu pe diferenţa de situaţie juridicã a acestora, ci pe funcţia detinuta". Totodatã, se arata ca prin suspendarea din funcţie a unei persoane, în baza <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 , se instituie o prezumţie de vinovãţie impotriva acelei persoane, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 23 alin. (8) din Legea fundamentalã. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate de Ioan Obada se arata ca prevederile <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 incalca dispoziţiile art. 23 alin. (8) şi ale art. 38 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece aduc atingere dreptului la munca şi prezumţiei de nevinovatie. Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (8) şi ale art. 38 alin. (1). Se arata în acest sens ca dispoziţiile <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 "nu numai ca incalca prezumţia de nevinovatie, instituitã prin art. 23 alin. (8) din Constituţie, dar aduc şi o grava ingradire a dreptului la munca, astfel cum este acesta garantat de art. 38 alin. (1) din Legea fundamentalã, cu atât mai mult cu cat, pe timpul suspendãrii din funcţie, contestatorului i s-a oferit un loc de munca inferior pregãtirii sale profesionale". De asemenea, se sutine ca prevederile <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 sunt discriminatorii, deoarece "suspendarea din funcţie a celor mai multe categorii socioprofesionale, a cãror activitate este reglementatã de acte normative adoptate dupã 1989 (de exemplu: <>art. 59 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi <>art. 79 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici), opereazã doar în condiţiile în care impotriva persoanelor ce fac parte din aceste categorii au fost declansate proceduri judiciare, respectiv fie începerea urmãririi penale, fie punerea în mişcare a acţiunii penale, nefiind suficienta existenta unei plângeri prealabile". Tribunalul Suceava - Secţia civilã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca situaţia reglementatã de <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 nu incalca prevederile art. 38 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora dreptul la munca nu poate fi îngrãdit, "deoarece salariatul are posibilitatea încadrãrii pe un alt post într-o alta unitate sau chiar în aceeaşi unitate". Totodatã se considera ca dispoziţiile art. 23 alin. (8), referitoare la prezumţia de nevinovatie, nu au incidenta în cauza. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca nu se poate retine neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate, deoarece acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii exceptiei. Guvernul apreciazã ca dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale şi propune respingerea exceptiei de neconstituţionalitate. Se arata ca <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 , care dispune suspendarea contractului de munca numai pana la finalizarea plângerii penale, nu incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (8) din Constituţie, "întrucât pe perioada suspendãrii contractului de munca, salariatul se poate angaja într-o alta funcţie, fie la o alta unitate, fie chiar în aceeaşi unitate, dar pe o funcţie care sa nu atragã incompatibilitatea în raport cu fapta penalã sãvârşitã". De asemenea, se considera ca "prin dispoziţia de lege criticata nu se aduce atingere prezumţiei de nevinovatie prevãzute la art. 23 alin. (8) din Constituţie, deoarece suspendarea din funcţie a salariatului nu are valoarea unei sancţiuni disciplinare, penale sau de alta natura, ci reprezintã o mãsura obligatorie, cu caracter preventiv, ce se impune a fi luatã de unitate impotriva salariatului în legatura cu care exista banuiala ca ar fi comis o fapta penalã incompatibilã cu funcţia detinuta". În opinia exprimatã "<>art. 16 din Legea nr. 1/1970 nu incalca nici principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, statuat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, mãsura suspendãrii contractului de munca fiind obligatorie pentru oricare salariat impotriva cãruia unitatea a formulat plângere penalã sau a fost trimis în judecata pentru fapte penale". Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea şi disciplina muncii în unitãţile socialiste de stat, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, text care are urmãtorul cuprins: "În cazul în care unitatea a fãcut plângere penalã impotriva unui salariat sau acesta a fost trimis în judecata pentru fapte penale, incompatibile cu funcţia detinuta, conducerea unitãţii îl va suspenda din funcţie. Pe timpul suspendãrii nu se plãtesc drepturile de salariu." Textele constituţionale invocate de autorii exceptiei sunt art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (8) şi art. 38 alin. (1), texte potrivit cãrora: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 23 alin. (8): "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã."; - Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea şi disciplina muncii în unitãţile socialiste de stat nu contravin normelor constituţionale invocate. Astfel, prevederile art. 16 din lege, în temeiul cãrora formularea plângerii penale impotriva unui salariat determina suspendarea acestuia din funcţie, nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece ele nu creeazã un regim privilegiat pentru salariaţi, ci instituie un tratament juridic diferit pentru cei care sunt trimişi în judecata pentru fapte penale sau impotriva cãrora s-a fãcut o plângere penalã. Suspendarea din funcţie a acestor salariaţi este o mãsura legalã care protejeaza unitatea (societate comercialã, regie autonomã etc.) fata de pericolul continuãrii activitãţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale unei fapte penale. De altfel, prin însãşi natura sa, mãsura suspendãrii din funcţie are un caracter provizoriu, ceea ce exclude încãlcarea prezumţiei de nevinovatie, consacratã la art. 23 alin. (8) din Constituţie. Totodatã, raportarea dispoziţiilor legale criticate la prevederile art. 38 alin. (1) din Constituţie nu poate fi primitã, deoarece suspendarea din funcţie a unei persoane impotriva cãreia s-a formulat o plângere penalã nu este de natura sa ingradeasca dreptul la munca, în condiţiile în care persoana în cauza poate sa îşi aleagã un alt loc de munca. Curtea a mai examinat constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 , prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale, şi, prin Decizia nr. 354 din 19 decembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 14 ianuarie 2002, a respins excepţia ca neîntemeiatã. Soluţia şi considerentele deciziei menţionate sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate intemeiata pe lipsa de corelare a dispoziţiei legale în discuţie cu alte norme legale care reglementeazã aceeaşi materie (<>art. 59 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi <>art. 79 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici), Curtea observa ca acestea nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea şi disciplina muncii în unitãţile socialiste de stat, excepţie ridicatã de Ştefan Zait în Dosarul nr. 6.446/1999 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã şi de Ioan Obada în Dosarul nr. 9.156/2001 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 iulie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
