Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 200 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Petricã Zamfir în Dosarul nr. 3.443/44/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã consilierul juridic al Societãţii Comerciale "Promoterm" - S.R.L. din Bucureşti, domnul Dragoş Pãnescu, lipsind autorul excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei, arãtând cã la dosarul Curţii Constituţionale autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui termen în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind cã, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale dateazã din 20 septembrie 2007, autorul excepţiei a avut suficient timp sã angajeze un apãrãtor pânã la termenul fixat de instanţã.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecãţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevãzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Pe fondul cauzei, partea prezentã susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile de lege criticate respectã prevederile constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.443/44/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Petricã Zamfir.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, întrucât el are calitatea de asociat al unei societãţi comerciale, poate dispune de capitalul şi acţiunile acesteia fãrã a fi sancţionat penal, dispoziţia legalã criticatã încãlcând dreptul sãu de proprietate garantat constituţional.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã, prin reglementarea <>art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 , legiuitorul a înţeles sã apere interesele societãţii comerciale de comportamentele neloiale, abuzive ale fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului sãu legal, exercitându-şi astfel obligaţia constituţionalã de a asigura şi proteja concurenţa loialã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate. Sancţiunea prevãzutã de <>art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 nu aduce atingere dreptului de proprietate al asociatului, întrucât acest drept nu se extinde, aşa cum susţine contestatorul, asupra bunurilor societãţii. Astfel, partea socialã nu dã dreptul asociatului de a folosi activele din patrimoniul societãţii în interes propriu, societatea comercialã fiind o persoanã juridicã distinctã, cu drepturi şi obligaţii proprii.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 , care au urmãtorul conţinut: "Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societãţii, care: [...] 2. foloseşte, cu rea-credinţã, bunuri sau creditul de care se bucurã societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altã societate în care are interese direct sau indirect."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 , Curtea constatã cã acestea instituie rãspunderea penalã a fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societãţii care foloseşte, cu rea-credinţã, bunuri sau creditul de care se bucurã societatea comercialã în alte scopuri decât cele care servesc intereselor societãţii, care reprezintã un subiect de drept de sine stãtãtor, cu personalitate juridicã, titular de drepturi şi obligaţii, cu patrimoniu propriu.
Reglementarea legalã dedusã controlului de constituţionalitate a fost astfel conceputã încât sã ofere cadrul juridic favorabil protejãrii acestor interese împotriva actelor frauduloase comise de persoanele care deţin funcţii administrative, decizionale în cadrul societãţii. În aceastã manierã, agentul economic este pus la adãpost de riscul suportãrii daunelor rezultate în urma folosirii cu rea-credinţã, în scop contrar intereselor sale sau în folosul propriu al subiecţilor de drept prevãzuţi în ipoteza normei, a bunurilor aflate în patrimoniul propriu al societãţii, care nu se confundã cu patrimoniul acţionarilor care deţin funcţiile sus-menţionate.
Aşa fiind, susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cãreia persoana care are calitatea de asociat al unei societãţi comerciale poate dispune de capitalul acesteia în virtutea dreptului sãu de proprietate asupra pãrţilor sociale sau a acţiunilor, dupã caz, apare ca neîntemeiatã. În argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".
Conform acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, cum este cazul societãţilor comerciale, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constatã cã, prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Petricã Zamfir în Dosarul nr. 3.443/44/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
