Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, excepţie ridicatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.145/1998 al Judecãtoriei Orastie.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public considera excepţia ca fiind neîntemeiatã şi solicita respingerea acesteia, arãtând ca la art. 10 alin. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la libertatea de exprimare, se prevede ca exercitarea acestor libertãţi ce comporta îndatoriri şi responsabilitãţi poate fi supusã unor formalitãţi, condiţii, restrangeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare într-o societate democratica, între altele, pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altuia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 septembrie 1999 Judecãtoria Orastie, judeţul Hunedoara, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, ridicatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.145/1998 aflat pe rolul acelei instanţe.
Autorul exceptiei afirma ca dispoziţiile art. 205 din Codul penal privitoare la infracţiunea de insulta sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituţie, deoarece considera ca acestea au fost adoptate cu încãlcarea prevederilor art. 19 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Susţine, de asemenea, ca prevederile art. 205 din Codul penal sunt contrare şi dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Constituţie, privitoare la libertatea de exprimare.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei ridicate instanta apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece insulta este o fapta periculoasa, iar relaţiile sociale nu se pot desfasura normal fãrã apãrarea demnitãţii omului.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie trebuie sa fie interpretate în corelare cu prevederile art. 30 alin. (6), conform cãrora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine". De asemenea, aceste dispoziţii trebuie interpretate în corelare cu dispoziţiile art. 26 din Constituţie privind respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private. Dispoziţiile art. 205 din Codul penal nu incalca nici Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu care Constituţia României este în concordanta, având în vedere dispoziţiile art. 12 din declaraţie care prevãd ca "Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personalã, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoana are dreptul la protecţia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri". Exercitarea drepturilor şi libertãţilor constituţionale nu se poate realiza cu nerespectarea şi nesocotirea drepturilor celorlalţi, incalcand principiul egalitãţii între cetãţeni, principiu înscris în art. 4 alin. (2) din Constituţia României.
În punctul sau de vedere Guvernul considera ca "dispoziţiile art. 205 din Codul penal interzic, justificat, acele exprimari care aduc atingere onoarei, reputaţiei şi vieţii particulare a persoanei." În acelaşi punct de vedere se mai arata ca "autorul exceptiei s-a aflat în eroare atunci când a susţinut ca prin proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Codului penal s-a propus dezincriminarea infracţiunii de insulta. Întrucât aceasta fapta prezintã pericolul social caracteristic unei infracţiuni, se va menţine pe mai departe incriminarea ei, însã urmeazã a fi sancţionatã numai cu amenda, şi nu cu pedeapsa închisorii, ca pedeapsa alternativa". Rezulta asadar ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 205 din Codul penal nu contravin în nici un fel prevederilor art. 30 din Constituţie.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În conformitate cu prevederile <>art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei îl constituie art. 205 din Codul penal, cu denumirea marginala "Insulta", care are urmãtorul cuprins: "Atingerea adusã onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Aceeaşi pedeapsa se aplica şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate, care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã."
Aceste dispoziţii legale sunt considerate neconstituţionale de autorul exceptiei, care susţine ca ele contravin prevederilor art. 30 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora: "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile."
Autorul exceptiei considera totodatã ca aceleaşi dispoziţii legale contravin şi prevederilor art. 19 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, potrivit cãrora "Orice individ are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceea ce implica dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a cauta, de a primi şi de a rãspândi, fãrã consideratii de frontiera, informaţii şi idei prin orice mijloace de exprimare". În opinia autorului exceptiei insulta ar trebui scoasa din sfera ilicitului penal, referindu-se la o initiativa legislativã în acest sens.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a art. 205 din Codul penal Curtea Constituţionalã constata ca aceasta nu este intemeiata. Insulta este o infracţiune contra demnitãţii, iar în art. 1 alin. (3) din Constituţie demnitatea omului este inclusã printre valorile supreme garantate de legea fundamentalã. Potrivit prevederilor constituţionale "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate." Aceasta garantare a demnitãţii omului, în sens restrâns, se reliefeaza prin incriminarea şi sancţionarea penalã a faptelor contra demnitãţii, între care şi insulta.
Instituirea infracţiunii de insulta este expresia voinţei legiuitorului care, în concordanta cu prevederile Constituţiei, a evaluat gravitatea faptei şi a prevãzut pedeapsa consideratã necesarã pentru prevenirea şi combaterea acesteia, ultima evaluare având loc prin <>Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, când legiuitorul nu numai ca a menţinut incriminarea faptei de insulta, dar a procedat şi la ridicarea maximului pedepsei. Legiuitorul este deci singurul în mãsura sa decidã incriminarea sau dezincriminarea insultei şi, în caz de incriminare, nu se poate susţine ca textul incriminator este contrar Constituţiei.
Dispoziţiile art. 205 din Codul penal nu sunt contrare nici celor ale art. 30 alin. (1) din Constituţie, întrucât, potrivit alin. (6) din acelaşi articol, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine. Textul criticat nu este contrar nici dispoziţiilor art. 19 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, deoarece, potrivit art. 12 din declaraţie, nimeni nu poate face obiectul unor atingeri aduse onoarei sau reputaţiei sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.145/1998 al Judecãtoriei Orastie.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 noiembrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
