Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 200 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Florentina Baltã - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepţie ridicatã de Maria Mitroi în Dosarul nr. 1.506/2004 al Tribunalului Prahova - Secţia civilã. La apelul nominal este prezentã Societatea Naţionalã de Transport Gaze Naturale "Transgaz" - S.A. Mediaş, prin consilier juridic. Reprezentantul Societãţii Naţionale de Transport Gaze Naturale "Transgaz" - S.A. Mediaş solicitã respingerea excepţiei, precizând cã achieseazã la punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã autorul excepţiei porneşte de la o premisã greşitã, constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, şi face abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.506/2004, Tribunalul Prahova - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepţie ridicatã de Maria Mitroi. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã <>art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (5) din Constituţie, cu motivarea cã "proprietarul este în drept a se folosi şi dispune de proprietatea lui în mod exclusiv, absolut şi dupã cum interesele sale o cer, în limitele determinate de lege, drept consfinţit şi garantat atât de Constituţie, cât şi de practica şi legislaţia Curţii Europene a Drepturilor Omului". Autorul excepţiei mai susţine cã servitutea legalã constituitã, fiind o servitute negativã, îi îngrãdeşte dreptul de a folosi terenul pe toatã durata existenţei conductei de gaze ce subtraverseazã terenul, dupã cum interesele i-o cer. În concluzie, aratã cã o lege organicã nu poate stabili prin conţinutul sãu dispoziţii contrare Constituţiei. Instanţa de judecatã apreciazã cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât contravine dispoziţiilor art. 21 şi art. 46 alin. (5) din Constituţie, fãrã a motiva în ce constã aceastã încãlcare. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul aratã cã reglementãrile criticate nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece, potrivit alin. (7) al acestui articol, "Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Mai mult decât atât, aceste prevederi legale sunt conforme cu art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie privind obligaţia statului de a asigura "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". În susţinerea acestei opinii este invocatã <>Decizia nr. 72/2004 , prin care Curtea Constituţionalã s-a pronunţat cu privire la exercitarea cu titlu gratuit a drepturilor de uz şi servitute asupra terenurilor afectate de capacitãţi energetice. În concluzie considerã excepţia neîntemeiatã. Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 sunt constituţionale. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la exercitarea dreptului de uz şi servitute asupra terenurilor afectate de capacitãţi energetice, precizeazã cã autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã, constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, şi face abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", şi de dispoziţiile art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii "în condiţiile legii organice". În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de art. 21 din Constituţie, aratã cã normele criticate nu conţin nici o prevedere de naturã sã împiedice liberul acces la justiţie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile <>art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004. Aceste prevederi legale au urmãtorul conţinut: "Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile din domeniul gazelor naturale se realizeazã cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestora. Dacã, cu ocazia intervenţiilor pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinãtatea capacitãţilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligaţia sã plãteascã despãgubiri în condiţiile legii." Textul constituţional invocat de autorul excepţiei ca fiind încãlcat este cel al art. 44 alin. (5) din Constituţie, a cãrui redactare este urmãtoarea: "Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii." Autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã <>art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 contravine acestui text constituţional, întrucât "proprietarul este în drept a se folosi şi dispune de proprietatea lui în mod exclusiv, absolut şi dupã cum interesele sale o cer, în limitele determinate de lege, drept consfinţit şi garantat atât de Constituţie, cât şi de practica şi legislaţia Curţii Europene a Drepturilor Omului". Analizând excepţia de neconstituţionalitate, precum şi criticile de neconstituţionalitate formulate în argumentarea acesteia, Curtea constatã cã sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmeazã: Prevederile <>art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 instituie o sarcinã gratuitã care greveazã proprietãţile afectate de capacitãţi din domeniul gazelor naturale pe toatã durata existenţei acestora. Dreptul de uz şi dreptul de servitute asupra acestor terenuri, stabilite potrivit alin. (1) al acestui articol, privesc utilitatea publicã, au caracter legal şi se exercitã pe toatã durata de existenţã a capacitãţii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizãrii unei capacitãţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrãrilor de intervenţie în caz de avarie. Rezultã deci cã exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacitãţi din domeniul gazelor naturale este determinatã de un interes general şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sã stabileascã limitele dreptului de proprietate în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale. Cu privire la exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra unor terenuri afectate de capacitãţi care au ca obiect utilitãţi publice, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, şi <>Decizia nr. 167 din 1 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 17 mai 2004, prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 . În aceste decizii Curtea a reţinut cã, în argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã, constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãruia "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, "în condiţiile legii organice". Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Analizând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţionalã a reţinut cã, potrivit acesteia, legiuitorul poate aprecia în funcţie de nevoia realã a comunitãţii mãsurile de limitare a exerciţiului dreptului de proprietate. În cauza "James şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei", 1986, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã nu poate fi vorba despre o încãlcare a dispoziţiilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale dacã privarea de proprietate a fost fãcutã într-un anumit context politic, economic sau social, dacã rãspunde unei "utilitãţi publice", aşa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, aparţinând chiar şi unei categorii mai restrânse de persoane, deci şi în situaţia în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizeazã sau nu profitã ea însãşi de bun. În vederea realizãrii scopului ei legitim, mãsura privativã de proprietate trebuie însã sã pãstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunitãţii şi apãrarea drepturilor fundamentale ale individului. Or, în aceastã materie, legea românã respectã exigenţele impuse de prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Curtea a mai reţinut cã art. 44 alin. (5) din Constituţie prevede expres dreptul autoritãţilor de a folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare pentru lucrãri de interes general, în condiţiile acordãrii de despãgubiri proprietarului pentru "daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii". Pe de altã parte, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, "dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie, atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţã. În fine, Curtea reţine cã nimic nu împiedicã persoana care a suferit un prejudiciu în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacitãţilor din domeniul gazelor naturale care se executã pe terenurile proprietate privatã sã solicite statului sau societãţilor comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun. Acest lucru rezultã, de altfel, chiar din cuprinsul prevederilor <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 .
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepţie ridicatã de Maria Mitroi în Dosarul nr. 1.506/2004 al Tribunalului Prahova - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
