Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 200 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 218 din 30 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de George Romulus de Pratto şi Ana Maria Adela Ştefãnescu în Dosarul nr. 41.374/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei George Romulus de Pratto, personal şi asistat de avocatul Augustin Zãbrãuţan, cu delegaţie depusã la dosar, autorul excepţiei Ana Maria Adela Ştefãnescu, reprezentatã de acelaşi avocat, precum şi partea Maria Leah (Iordãnescu), reprezentatã prin mandatarul Mihail Iordãnescu, cu procurã depusã la dosar.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia.
În acest sens, considerã cã se impune o revizuire a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, întrucât textul de lege criticat contravine convenţiilor şi tratatelor europene pe care România şi le-a însuşit. Depune note scrise la dosar.
Pentru partea Maria Leah (Iordãnescu), mandatarul acesteia solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã prevederile <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu contravin Constituţiei. În acest sens, invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 76/2010.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 41.374/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de George Romulus de Pratto şi Ana Maria Adela Ştefãnescu într-o cauzã civilã având ca obiect revendicare imobiliarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate, întrucât limiteazã expres posibilitatea de a cere în justiţie constatarea nulitãţii absolute a unor acte juridice de înstrãinare ce au ca obiect imobile preluate în mod abuziv de stat. Totodatã, întrucât excepţia de la principiul imprescriptibilitãţii acţiunii în revendicare este aplicabilã numai celor deposedaţi în mod abuziv în timpul regimului comunist, şi nu altor cetãţeni, se aduce atingere şi egalitãţii cetãţenilor în faţa legii.
De asemenea, considerã cã aceleaşi prevederi de lege criticate aduc atingere şi liberului acces la justiţie, întrucât persoanele îndreptãţite se aflã în imposibilitatea de a dovedi fraudarea legii ca urmare a încheierii unui act juridic nul absolut. Autorii excepţiei susţin, totodatã, faptul cã prevederile criticate creeazã o inegalitate între foştii chiriaşi care au cumpãrat imobilul de la stat şi proprietarii imobilului naţionalizat, protejându-i pe primii în detrimentul ultimilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au urmãtorul conţinut:
"Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private. Totodatã, invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 6 din aceeaşi convenţie, referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã reglementarea criticatã a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, şi având o motivare similarã.
În acest sens este <>Decizia nr. 76/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 25 februarie 2010, <>Decizia nr. 11/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, sau <>Decizia nr. 1.703/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2010, prin care Curtea a constatat cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã.
<>Art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulitãţii absolute a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigurã posibilitatea valorificãrii acestuia în cadrul unui termen, impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stãri de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilitãţii şi securitãţii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. Împrejurarea cã persoana interesatã, deşi cunoştea sau trebuia sã cunoascã termenul de introducere a acţiunii în constatarea nulitãţii, precum şi consecinţele juridice ale nerespectãrii acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale lipseşte de îndreptãţire critica reglementãrii în cauzã, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Curtea a mai reţinut cã imprescriptibilitatea, ca instituţie juridicã, consfinţitã în anumite cazuri cu titlu de principiu în legislaţia civilã, nu este consacratã ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, sã deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusã controlului, fãrã a îndreptãţi calificarea reglementãrii respective ca fiind neconstituţionalã.
Analizând compatibilitatea <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, raportate la art. 20 din Constituţie, Curtea a reţinut, în esenţã, cã textul de lege criticat se armonizeazã cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilitãţii şi securitãţii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de George Romulus de Pratto şi Ana Maria Adela Ştefãnescu în Dosarul nr. 41.374/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
