Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 20 din 10 martie 2008 privind examinarea recursului in interesul legii, referitor la temeiul reducerii pedepsei, pentru infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, in cazul constatarii de circumstante atenuante
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 20 mai 2009
Dosar nr. 3/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la temeiul reducerii pedepsei, pentru infracţiunea de loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, în cazul constatãrii de circumstanţe atenuante.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 91 de judecãtori din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând sã fie admis în sensul de a se stabili cã, atât în cazul infracţiunii de loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, prevãzutã la art. 183 din Codul penal, cât şi al celorlalte infracţiuni sãvârşite cu intenţie care au ca urmare moartea victimei, atunci când se constatã existenţa de circumstanţe atenuante, sunt aplicabile dispoziţiile art. 76 alin. 2 din Codul penal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar cu privire la înţelesul sintagmei infracţiuni sãvârşite cu intenţie "care au avut ca urmare moartea unei persoane", cuprinsã în dispoziţiile art. 76 alin. 2 din Codul penal.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã, atât pentru infracţiunea de loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, cât şi pentru celelalte infracţiuni sãvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea victimei, temeiul reducerii pedepsei, atunci când se constatã existenţa de circumstanţe atenuante, îl constituie, dupã caz, dispoziţiile art. 76 alin. 1 lit. a) sau b) din Codul penal.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã sintagma infracţiuni sãvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane", cuprinsã în dispoziţiile art. 76 alin. 2 din Codul penal, se referã la orice infracţiune cauzatoare de moarte a cãrei formã de vinovãţie este praeterintenţia, astfel cã, în cazul constatãrii de circumstanţe atenuante, sunt aplicabile dispoziţiile acestui text de lege pentru asemenea infracţiuni.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 183 din Codul penal, prin care este incriminatã infracţiunea de loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, "dacã vreuna dintre faptele prevãzute în art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani".
Tot astfel, în cazul infracţiunilor de viol, de act sexual cu un minor, de perversiune sexualã, de tâlhãrie, de piraterie, sunt prevãzute pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei (art. 197 alin. 3, art. 198 alin. 6, art. 201 alin. 6, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3 din Codul penal), iar în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este prevãzutã pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei (art. 189 alin. 6 din Codul penal).
Toate aceste infracţiuni cu caracter agravat, datoritã conţinutului lor concret, prezintã un grad accentuat de pericol social, determinat de efectul ireversibil şi grav al producerii morţii sau sinuciderii victimei, ceea ce a impus sporirea substanţialã a pedepselor prevãzute pentru infracţiunile-tip, ale cãror consecinţe sunt limitate.
În dezvoltarea reglementãrii criteriilor generale de individualizare a pedepselor, astfel cum acestea sunt prevãzute în art. 72 din Codul penal, legiuitorul a instituit, în continuare, dispoziţii referitoare la circumstanţele atenuante legale şi la cele judecãtoreşti, la circumstanţele agravante, la efectele circumstanţelor atenuante şi a celor agravante, la concursul între cauzele de agravare şi de atenuare.
În cadrul acestor dispoziţii, prin art. 76 din Codul penal, privind efectele circumstanţelor atenuante, s-a prevãzut între altele, la alin. 2, cã în cazul "infracţiunilor sãvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane", "dacã se constatã cã existã circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusã cel mult pânã la o treime din minimul special".
Aceastã reglementare imperativã, cu caracter derogatoriu de la regula generalã instituitã la alin. 1 din acelaşi articol, prin care s-a prevãzut posibilitatea reducerii mai substanţiale a diferitelor categorii de pedepse în cazul constatãrii de circumstanţe atenuante, are prioritate de aplicare în situaţiile restrânse la care se referã, fiind justificatã de natura infracţiunilor ce prezintã gradul avansat de pericol social avut în vedere de legiuitor.
Problema ce face obiectul recursului în interesul legii este aceea de a clarifica dacã sintagma "infracţiuni sãvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane" la care se referã textul derogator al art. 76 alin. 2 din Codul penal include şi infracţiuni praeterintenţionate care au avut ca urmare moartea victimei.
Rãspunsul afirmativ sau negativ la aceastã întrebare implicã, în mod necesar, o interpretare logico-raţionalã a sintagmei sus-menţionate, raportat la ceea ce reprezintã praeterintenţia ca modalitate de manifestare a vinovãţiei în cazul infracţiunilor cauzatoare de moarte.
Praeterintenţia, denumitã în doctrinã intenţie depãşitã, este acea formã de vinovãţie mixtã care cuprinde intenţia şi culpa reunite şi care se realizeazã prin sãvârşirea unei fapte cu intenţie şi producerea unui rezultat mai grav decât cel urmãrit ori acceptat de fãptuitor, rezultat care este imputabil sub forma culpei, deoarece fie l-a prevãzut, nu l-a urmãrit şi nici acceptat, dar a socotit fãrã temei cã el nu se va produce, fie cã nu l-a prevãzut, deşi trebuia şi putea sã îl prevadã.
Aşadar, în cazul infracţiunilor praeterintenţionate cauzatoare de moarte, autorul comite cu intenţie o faptã urmãrind un anumit rezultat, care însã se amplificã şi devine atât de grav încât are ca urmare moartea victimei.
Asemenea formã mixtã de vinovãţie care presupune întotdeauna iniţial intenţia în sãvârşirea unei fapte şi care apoi are drept urmare moartea victimei nu se poate situa în afara, ci în interiorul înţelesului pe care l-a voit legiuitorul prin sintagma "infracţiuni sãvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane".
Aceeaşi concluzie este impusã în mod logic şi de interpretarea logico-raţionalã a sintagmei folosite de legiuitor în alin. 2 al art. 76 din Codul penal.
Dacã voinţa legiuitorului ar fi fost în sensul de a crea un sistem derogator de reducere a pedepsei cu cel mult pânã la o treime din minimul prevãzut, doar în cazul acelor infracţiuni ce cauzeazã moartea care se sãvârşesc cu intenţie directã şi indirectã, evident cã legiuitorul ar fi exprimat-o în mod expres, limitându-se la nominalizarea infracţiunilor de omor, fãrã sã adauge infracţiuni sãvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane.
Legiuitorul nu a procedat în acest mod, ci a recurs la sintagma "infracţiuni sãvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane", tocmai pentru cã legiuitorul nu a voit sã circumscrie acest regim derogator la infracţiunile de omor, ci la orice altã infracţiune sãvârşitã cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã sintagma infracţiuni sãvârşite cu intenţie "care au avut ca urmare moartea unei persoane", cuprinsã în dispoziţiile art. 76 alin. 2 din Codul penal, se interpreteazã în sensul cã aceasta se referã şi la orice infracţiune a cãrei formã de vinovãţie este praeterintenţia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Sintagma "infracţiuni sãvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane" conţinutã în dispoziţiile art. 76 alin. 2 din Codul penal se interpreteazã în sensul cã aceasta se referã la orice infracţiune a cãrei formã de vinovãţie este praeterintenţia.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 10 martie 2008.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
p. Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei,
eliberatã din funcţie prin pensionare,
Adriana Daniela White
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
