Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la data de 28 decembrie 1994, de cãtre 53 de deputaţi, respectiv domnii : Florian Ion Angelo, Barbu Pitigoi, Ion Diaconescu, Gabriel Tepelea, Sergiu George Rizescu, Gavril Dejeu, Constantin Ionescu, Gheorghe Cristea, Ion Dinu, Costel Paunescu, Emilian Bratu, Tudor Gavril Dunca, Ion Cornita, Cornel Protopopescu, Valentin Vasilescu, Otto-Ernest Weber, Ion Strachinaru, Smaranda Dobrescu, Ioan Sorin Marinescu, Doru Mihai Dobrescu, Karoly Kerekes, Francisc Baranyi, Matei Barna Elek, Zoltan Szilagyi, Ilie Ştefan, Teodor Moldovan, Paula Maria Ivanescu, Mihaita Postolache, Vasile Nistor, Bogdan Marinescu, Vasile Lupu, Horia Radu Pascu, Valentin Argesanu, Viorel Pavel, Sorin Victor Lepsa, Mihail Bucur, Vasile Gheorghe Victor Pop, Mircea Ciumara, Ioan Muresan, George Stanca, Ion Hui, Cornel Sturza Popovici, Aurelian Paul Alecu, Radu Livezeanu, Constantin Gheorghe Avramescu, Ion Guvau, Viorel Lixandroiu, Constantin Berechet, Mihai Chiriac, Emil Boros, Georgica Alexandrache, Alexandru Sassu, Dumitru Moinescu, asupra neconstitutionalitatii Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, lege adoptatã de Senat la 20 decembrie 1994 şi de Camera Deputaţilor la 27 decembrie 1994.
Cei 53 deputaţi, autori ai sesizãrii, cer ca Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe sa fie declarata ca neconstitutionala pentru urmãtoarele trei motive:
1. Abilitarea priveşte şi domenii care fac obiectul legilor organice. Astfel, art. 1 lit. a) abiliteaza Guvernul de a reglementa plata de compensaţii pentru încãlzire pe timpul iernii unor categorii de persoane cu venituri mici, aceasta insemnind posibilitatea intervenţiei în domeniul protecţiei sociale, domeniu ce ar fi rezervat exclusiv legilor organice prin art. 72 alin. (3) din Constituţie. Se incalca astfel art. 114 alin. (1) din Constituţie, care interzice abilitarea în domenii care fac obiectul legilor organice. Tot pentru aceste motive sunt criticate şi dispoziţiile din art. 1 lit. g) din lege privind stabilirea regimului pesticidelor, fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar, mai ales ca acest regim a constituit obiect de reglementare printr-o lege organicã şi anume legea mediului. În aceasta motivatie se include şi art. 3 din lege.
2. Abilitarea se referã şi la domenii care nu fac obiectul domeniului de legiferare prevãzut în secţiunea a 3-a din capitolul I al titlului III din Constituţie. În acest sens, se arata ca art. 1 lit. b) şi lit. f) din lege se referã la reglementãri de nivelul hotãrîrilor Guvernului sau chiar al deciziilor, contravenind astfel Constituţiei.
3. Legea de abilitare a fost adoptatã cu majoritatea necesarã pentru adoptarea legilor ordinare, ignorindu-se faptul ca aceasta este o lege organicã. Caracterul de lege organicã se apreciazã ca ar rezulta din art. 114 alin. (1) din Constituţie, care limiteazã domeniul ordonanţelor, precum şi din art. 114 alin. (4), potrivit cãruia Guvernul poate emite ordonanţe şi fãrã existenta în prealabil a unei abilitari.
Curtea Constituţionalã, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa soluţioneze sesizarea, care s-a fãcut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 12 şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, punctele lor de vedere în legatura cu sesizarea primitã.
În punctele de vedere primite de la preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului şi de la Guvern, se considera ca Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe este pe deplin constituţionalã, ea fiind adoptatã atît cu respectarea prevederilor de fond, cît şi a celor de forma ale legii fundamentale.
Astfel, în legatura cu primul motiv de neconstituţionalitate, se arata ca art. 72 alin. (3) din Constituţie se referã la regimul general privind raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã. Or, legea în speta abiliteaza Guvernul de a reglementa doar un aspect particular, şi anume acordarea de compensaţii bãneşti unor anumite categorii ale populaţiei cu venituri mici. La aceasta se adauga caracterul limitat în timp, spaţiu şi cu privire la persoane, care exclude aceasta lege din categoria legilor organice. Se arata, de asemenea, ca o lege de abilitare nu poate fi neconstitutionala prin conţinutul ei, ci doar ordonanţele emise în baza legii pot fi neconstituţionale sau se pot abate de la prevederile Constituţiei.
Referitor la art. 1 lit. g) din lege (stabilirea regimului pesticidelor, fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar), se arata ca legea mediului a fost votatã cu majoritatea cerutã pentru legile organice, deoarece are şi dispoziţii de incriminare a unor fapte antisociale. Dar protecţia mediului se realizeazã în aplicarea dispoziţiilor art. 33 din Constituţie privitor la dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, în virtutea cãrora mãsurile de protecţie a sãnãtãţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii ordinare. De aceea prevederile art. 1 lit. g) sunt considerate a fi în deplin acord cu Constituţia.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de neconstituţionalitate, se arata ca în secţiunea a 3-a din capitolul I al titlului III din Constituţie nu exista nici o limitare pentru Parlament de a interveni cu reglementãri juridice primare în orice domeniu al relaţiilor sociale. Mai mult, legiuitorul poate interveni şi acolo unde legea este incalcata sau rau inteleasa de administraţia publica, pentru a aduce acţiunea acesteia la exigenţele voinţei legiuitorului. De asemenea, Camera Deputaţilor apreciazã ca, din moment ce legiuitorul a reglementat competentele acesteia, el le poate şi modifica sau poate chiar sa se substituie acestora în mãsura în care le exercita potrivit voinţei sale, dar aceasta atribuţie poate fi delegatã Guvernului în mãsura în care nu afecteazã domeniul rezervat legii organice. În legatura cu acest aspect, Senatul subliniaza ca Parlamentul nu se poate substitui de exemplu, Guvernului în exercitarea funcţiei sale executive şi nu poate sa emita acte cu caracter executiv, dar el poate sa intervinã pe calea unor legi chiar în problemele ce privesc administraţia publica. Chiar dacã argumentele din punctele de vedere diferã parţial, concluzia comuna este în sensul ca dispoziţiile art. 1 lit. b) şi lit. f) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe sunt constituţionale şi rãspund şi unui principiu de eficienta a acţiunii statale.
Referitor la cel de-al treilea motiv de neconstituţionalitate se arata ca în Constituţie legile organice sunt strict determinate şi ele sunt de stricta interpretare. Legile de abilitare nu sunt cuprinse în categoria legilor organice şi, ca atare adoptarea lor se supune regulilor prevãzute la art. 74 alin. (2) din Constituţie.
În punctul sau de vedere Guvernul mai subliniaza ca opoziţia a initiat pe aceasta tema a patra contestaţie, care se înscrie în atitudinea permanent distructiva promovata de unele forte politice ale opoziţiei parlamentare, exprimind în acest fel dorinta împiedicãrii Guvernului de a-şi exercita mandatul încredinţat. În exprimare juridicã, se arata în punctul de vedere al Guvernului, aceasta conduce la ideea abuzului de drept şi la încãlcarea obligaţiei de exercitare cu buna-credinţa a drepturilor constituţionale, prevãzutã de art. 54 din Constituţie.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere sesizarea grupului de deputaţi, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor precum şi prevederile Constituţiei, retine urmãtoarele:
Sesizarea grupului de 53 de deputaţi priveşte Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în întregime, mai ales prin cel de-al treilea motiv de neconstituţionalitate invocat şi, în special, citeva articole ale sale, şi anume art. 1 lit. a), lit. b) şi lit. f), precum şi art. 1 lit. g) în coroborare cu art. 3.
Se cere Curţii Constituţionale sa se constate concordanta acestora cu dispoziţiile art. 72 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (1) din Constituţie.
În legatura cu primul motiv de neconstituţionalitate, se constata ca art. 1 lit. a) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe se referã la "acordarea de compensaţii pentru încãlzire pe timpul iernii unor categorii de persoane cu venituri mici". Autorii sesizãrii considera ca aceasta activitate se înscrie în categoria protecţie socialã, iar reglementarea acesteia este de domeniul legii organice. Cît priveşte art. 1 lit. g), el priveşte "stabilirea regimului pesticidelor fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar".
Art. 72 alin. (1) din Constituţie stabileşte ca Parlamentul poate adopta trei categorii de legi, şi anume: legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. Cît priveşte legile organice, art. 72 alin. (2) stabileşte domeniile, iar la lit. l) arata ca prin asemenea legi se reglementeazã "regimul general privind raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã". Este deci evident ca folosirea termenului general circumscrie domeniul legilor organice la principiile (regulile) comune, fundamentale, care privesc raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã. Firesc, aspectele parţiale, particulare, eventual mai marunte, pot fi reglementate şi prin legi ordinare sau chiar prin acte normative inferioare acestora, în conformitate însã cu acest regim general. Lectura art. 72 alin. (2) din Constituţie evidenţiazã ca în mai multe alineate se practica acest procedeu juridic, ca de exemplu: regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii [lit.k)]; organizarea generalã a învãţãmîntului [lit. m)]; regimul general al cultelor [lit. n)]. Ca atare, art. 1 lit. a) trebuie considerat ca fiind constituţional. În legatura cu susţinerea din punctul de vedere potrivit cãruia reglementarea cu caracter limitat în timp, spaţiu şi cît priveşte persoanele nu poate face parte din categoria legilor organice. Curtea retine ca ea nu poate fi luatã în considerare deoarece caracterul de lege organicã rezulta din conţinutul reglementãrilor, precum şi din procedurile de adoptare sau, eventual, din calificarea constituţionalã. Timpul, spaţiul şi persoanele la care se referã sunt o problema de aplicare a legii. De asemenea, nici argumentul în sensul cãruia "o lege de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe nu poate fi neconstitutionala prin conţinutul ei, ci doar ordonanţele emise în baza legii pot fi neconstituţionale sau se pot abate de la prevederile Constituţiei" nu poate fi reţinut. O asemenea teza, dacã ar fi acceptatã, ar prezenta un mare risc, şi anume s-ar stabili inutilitatea controlului de constitutionalitate asupra legilor de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe. Evident ca nu aceasta este soluţia ce rezulta din interpretarea Constituţiei, fiind neîndoielnic ca şi o lege de abilitare poate fi neconstitutionala prin conţinutul sau sau prin modul ei de adoptare. Este adevãrat ca Guvernul, el însãşi, trebuie sa manifeste exigenta necesarã în adoptarea ordonanţelor, dar aceasta este de fapt o a doua problema care nu o absoarbe pe prima. Sub acest aspect, Curtea Constituţionalã reaminteste ca regulile privind acordarea de compensaţii, cuprinse în deciziile sale anterioare, sunt obligatorii.
Cît priveşte art. 1 lit. g), Curtea retine ca solide argumentele cuprinse în punctele de vedere, deşi legea mediului este încã în faza de elaborare parlamentarã. Faptul ca legea mediului a fost adoptatã de cãtre Camera cu majoritatea cerutã legilor organice se datoreazã conţinutului sau complex (care include şi reglementãri de domeniul legii organice). Acesta nu este un argument în sensul cãruia ar avea caracter organic oricare reglementare privitoare la mediu. Corelatia art. 1 lit. g) cu art. 3 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe este puţin forţatã, mai ales ca art. 3 stabileşte o regula pentru Guvern în sensul de a respecta reglementãrile sau propunerile de legi, eventual rapoartele comisiilor parlamentare. De aceea şi art. 1 lit. g) urmeazã a fi considerat constituţional. Reglementãrile sale nefiind de nivelul legii organice, nu se incalca art. 114 alin. (1) din Constituţie.
În legatura cu al doilea motiv de neconstituţionalitate care priveşte dispoziţiile art. 1 lit. b) - decontãri, dobinzi, alocarea de fonduri etc. -, precum şi cele de la lit. f) - stabilirea regimului formularelor tipizate din domeniul financiar -, Constituţia stabilind trei categorii de legi, determina totodatã şi domeniile de reglementare, dar numai pentru legile constituţionale şi legile organice. Cît priveşte legile ordinare, Constituţia nu le rezerva un anumit domeniu, ci lasa la aprecierea Parlamentului posibilitatea de intervenţie. Ca atare, Parlamentul, în calitatea sa de unica autoritate legiuitoare a tarii, are dreptul dar şi obligaţia de a determina, chiar el, acele relaţii sociale care, nefiind de domeniul legilor constituţionale sau organice, trebuie reglementate prin lege ordinarã. Acesta este sistemul Constituţiei romane, iar cît priveşte reglementãrile ca atare, nimeni, în afarã de Parlament, nu poate face aceasta selecţie valoricã. Autoritãţile administrative pot emite acte normative, dar numai în executarea legilor, emiterea de reglementãri primare fiind de competenta Parlamentului. Ca atare, dispoziţiile art. 1 lit. b şi lit. f) nu contravin Constituţiei. Curtea retine ca argumentul Camerei Deputaţilor în sensul cãruia legiuitorul s-ar putea substitui autoritãţilor administrative nu poate fi primit, deoarece el vine în conflict cu separaţia/echilibrul puterilor şi cu regulile constituţionale care stabilesc atribuţiile autoritãţilor publice.
În legatura cu cel de-al treilea motiv de neconstituţionalitate, susţinerea în sensul cãreia Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe ar fi o lege organicã nu se sprijinã nici pe litera, nici pe spiritul Constituţiei. De aceea solicitarea de a fi declarata neconstitutionala pentru ca a fost adoptatã cu procedura legilor ordinare apare ca neîntemeiatã.
Faptul ca art. 114 alin. (1) din Constituţie limiteazã domeniul ordonanţelor nu poate conferi legii de abilitare caracterul legii organice. Prin acest articol Constituţia urmãreşte împiedicarea Guvernului de a interveni în domeniul rezervat legilor organice. Cît priveşte art. 114 alin. (4) din Constituţie, el face parte din categoria dispoziţiilor constituţionale care permit luarea de mãsuri operative în cazuri urgente, mãsuri care obligatoriu trebuie apoi cunoscute de cãtre Parlament, pentru ca numai acesta decide în ultima instanta.
Asa fiind, susţinerea în sensul cãreia legile de abilitare sunt legi organice nu se poate sprijini pe art. 114 din Constituţie. De altfel, art. 114 alin. (5) arata ca aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege şi nu printr-o lege organicã, regula ce ar fi fost obligatorie, pe principiul simetriei juridice, dacã prin Constituţie s-ar fi dat legilor de abilitare caracterul de legi organice. Mai mult, potrivit Constituţiei, legi organice sunt cele ce se emit în domeniile nominalizate prin art. 72 sau pentru celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice [art. 72 lit. r)]. Or, evident, art. 114 din Constituţie nu prevede un atare lucru.
Deşi obiecţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi înlãturatã pentru motivele de fond menţionate, Curtea Constituţionalã constata, în acelaşi timp, ca buna-credinţa a fost ridicatã prin Constituţie la nivelul categoriilor constituţionale, ea impunindu-se astfel tuturor subiectelor de drept şi tuturor raporturilor juridice, fãrã deosebire de natura lor. De aceea justiţia şi, desigur, şi justiţia constituţionalã este obligatã s-o aibã în vedere în judecarea oricãror procese. Curtea nu retine ca, în cauza de fata, obiecţia de neconstituţionalitate ar fi fost facuta cu rea-credinţa.
Avînd în vedere considerentele expuse,
vazind şi dispoziţiile art. 144 lit. a) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile art. 20 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constata ca Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, lege adoptatã de Senat la 20 decembrie 1994 şi de Camera Deputaţilor la 27 decembrie 1994, este constituţionalã.
Prezenta decizie se comunica Preşedintelui României şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 5 ianuarie 1995 şi la ea au participat : Viorel Mihai Ciobanu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
acad.prof.dr.doc. Ion Filipescu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
