Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 2 din 26 ianuarie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 4 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 22 februarie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gheorghe Batranu - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.068/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Preşedintele declara dezbaterile deschise.
La apelul nominal rãspunde Nicolae Paicu, procuratorul reclamanţilor-intimaţi Sarbu Ilie, Amzulescu Georgeta, Zoller Elena Suzeta şi Ştefan Eugenia Angela, lipsind Societatea Comercialã "Morarit Service" - S.A. din Craiova şi Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Dolj, pentru care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza aflându-se în stare de judecata, se da cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicita admiterea exceptiei. În sustinere se arata ca dispoziţiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale, deoarece transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin Ministerului Public.
Luând cuvântul, procuratorul Nicolae Paicu solicita admiterea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 mai 1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Ministerul Public în Dosarul nr. 1.068/1997 aflat pe rolul acestei instanţe.
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca, "întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform art. 130 din Constituţie, o prerogativa care aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de cãtre initiatorul ei, conform art. 330 4 teza întâi din Codul de procedura civilã, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat şi având ca efect stingerea litigiului respectiv". De aceea se apreciazã ca dispoziţiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedura civilã, care permit pãrţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac "pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituţionale, întrucât transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin exclusiv Ministerului Public şi se exercita numai prin procurorii constituiţi în parchete". Autorul exceptiei mai susţine ca art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetãţenilor "în raport cu autoritãţile publice şi nici preluarea de cãtre cetãţeni a atribuţiilor care revin respectivelor autoritãţi".
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, instanta arata ca aceasta este nefondata.
În temeiul dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 4 teza a doua din Codul de procedura civilã este nefondata, invocandu-se în acest sens practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr.
47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind sesizatã legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Potrivit prevederilor art. 330 4 din Codul de procedura civilã, "pana la închiderea dezbaterilor procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, pãrţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Aceasta dispoziţie legalã a fost integral atacatã, în repetate randuri, pe calea exceptiei de neconstituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţionalã a decis ca dispoziţiile art. 330 4 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale. În considerentele deciziei se precizeazã ca "art. 330 4 din Codul de procedura civilã arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra totodatã dreptul pãrţilor din proces de a stãrui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusã în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Dispoziţiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedura civilã nu au fost atacate cu recurs, astfel încât, sub acest aspect, decizia a rãmas definitiva.
Aceeaşi soluţie a constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 330 4 din Codul de procedura civilã a fost pronunţatã în mod constant în practica jurisdicţionalã a Curţii.
Ulterior, fiind sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în teza a doua a art. 330 4 din Codul de procedura civilã, Curtea s-a pronunţat în acelaşi sens, respingând excepţia. Astfel sunt deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998.
Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca prevederile legale care reglementeazã recursul în anulare, deci şi cele ale art. 330 4 teza a doua din Codul de procedura civilã, sunt elaborate în conformitate cu dispoziţiile art. 125 şi 128 din Constituţie.
Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre pãrţi, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu incalca dispoziţiile constituţionale menţionate.
Aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci o chestiune de politica legislativã a autoritãţii legiuitoare, opţiune legislativã care nu poate fi consideratã ca neconstitutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituţiei.
Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi, care sa determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmeazã ca excepţia privind dispoziţiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedura civilã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.068/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 ianuarie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
