Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 2 din 14 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 130 din 27 februarie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Esan Septar în Dosarul nr. 379/C/2002 al Curţii de Apel Constanta - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arãtând ca asupra constituţionalitãţii textului legal criticat Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 58/2002, statuand ca textul este constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 379/C/2002, Curtea de Apel Constanta - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Esan Septar.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul exceptiei considera ca dispoziţiile criticate incalca numeroase texte constituţionale, şi anume:
- art. 15 alin. (2), întrucât ar fi vorba despre o dispoziţie retroactivã, nulitatea absolutã fiind stabilitã pentru fapte determinate ca ilicite de o lege aparuta ulterior;
- art. 16, întrucât prevederea ar infrange principiul egalitãţii cetãţenilor;
- art. 41 alin. (3), întrucât textul legal consacra o veritabila nationalizare.
Instanta de judecata apreciazã ca prevederile legale criticate nu contravin nici art. 15 alin. (2) şi nici art. 41 alin. (3) din Constituţie, întrucât ele constata expres o nulitate absolutã preexistenta.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând ca dispoziţiile <>art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 , fãcând referire la dispoziţiile imperative prevãzute în <>art. 28 ultimul alineat din Legea nr. 18/1991 , constata expres o nulitate absolutã preexistenta şi dispun desfiinţarea actelor juridice încheiate cu încãlcarea cerinţelor legale. Se arata ca în sensul celor menţionate Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 18/1999.
Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 58/2002, neexistand temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudenţei.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , a cãror redactare este urmãtoarea:
- Art. III: "(1) Sunt lovite de nulitate absolutã, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, urmãtoarele acte emise cu încãlcarea prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 : [...]
h) actele de vânzare-cumpãrare privind construcţiile afectate unei utilizãri sociale sau culturale - case de locuit, crese, grãdiniţe, cantine, cãmine culturale, sedii şi altele asemenea - ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încãlcarea dispoziţiilor imperative prevãzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.
(2) Nulitatea poate fi invocatã de primar, prefect, procuror şi de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenta instanţelor judecãtoreşti de drept comun, care au plenitudine de jurisdicţie."
Textele constituţionale invocate în susţinerea exceptiei sunt cele ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (3), al cãror cuprins este urmãtorul:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 41 alin. (3): "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , cu modificãrile ulterioare, a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, dându-se textelor o noua numerotare, astfel încât art. 28 ultimul alineat a devenit art. 29 ultimul alineat, textele fiind identice. Potrivit acestui text, imobilele afectate unei utilizãri sociale sau culturale, care au aparţinut fostelor cooperative agricole de producţie, au trecut, o data cu intrarea în vigoare a Legii fondului funciar, în proprietate publica, iar sancţiunea nulitãţii absolute în cazul nerespectãrii dispoziţiilor <>art. 29 ultimul alineat din Legea nr. 18/1991 , republicatã, este determinata de caracterul imperativ al acestei norme. Rezulta deci ca sancţiunea nulitãţii absolute în cazul încheierii actelor de înstrãinare a unor astfel de imobile se întemeiazã pe insesi prevederile <>art. 29 ultimul alineat din Legea nr. 18/1991 , republicatã, nulitatea putând fi invocatã de autoritãţile prevãzute de alin. (2) al <>art. III din Legea nr. 169/1997 . Aceste dispoziţii nu aduc nici o noutate din punct de vedere legislativ; ele nu fac decât sa precizeze încã o data sancţiunea nulitãţii actelor translative de proprietate încheiate cu încãlcarea unor norme legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, asemenea acte nu au putut sa constituie temeiuri ale dobândirii valabile a dreptului de proprietate.
<>Art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 , fãcând referire la actele de vânzare-cumpãrare privind construcţiile afectate unei utilizãri sociale sau culturale, care au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative prevãzute la <>art. 29 ultimul alineat din Legea nr. 18/1991 , republicatã, constata expres o nulitate absolutã preexistenta. Pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca între cele doua prevederi sa fie o deosebire, iar noua reglementare sa se aplice situaţiilor juridice anterioare intrãrii sale în vigoare. În cazul de fata însã sancţiunea este aceeaşi, astfel încât continuitatea reglementãrii exclude, prin ipoteza, retroactivitatea celei noi.
În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 18 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, cat şi prin Decizia nr. 58 din 26 februarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 18 aprilie 2002.
Atât soluţia, cat şi considerentele din aceste decizii sunt valabile şi în cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Esan Septar în Dosarul nr. 379/C/2002 al Curţii de Apel Constanta - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
