Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 2*) din 13 ianuarie 1993 exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9, 17 lit. a) si 41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971 privind regimul armelor, munitiilor si materiilor explozive si ale art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 privind economia vinatului si vinatoarea, pe motiv ca ar fi contrare prevederilor art. 37 alin. (1) din Constitutia Romaniei si ale art. 20 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul de asociere
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 18 februarie 1993
Preşedinte Mihai Constantinescu
Judecãtor Viorel Mihai Ciobanu
Judecãtor Ioan Muraru
Magistrat-asistent Mihail-Antoniu Roman
-----------
*) Decizia este definitiva.
Convocat potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , completul de judecata, dupã prezentarea raportului de cãtre domnul judecãtor Viorel Mihai Ciobanu şi având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, deliberind, retine urmãtoarele:
În fata Tribunalului judeţean Bacau, reclamanţii Gingut Gheorghe şi Ardeleanu I Ioan au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9, 17 lit. a) şi 41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971 privind regimul armelor, muniţiilor şi materiilor explozive şi ale <>art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 privind economia vinatului şi vinatoarea, pe motiv ca ar fi contrare prevederilor art. 37 alin. (1) din Constituţia României şi ale art. 20 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul de asociere.
Potrivit art. 9 lit. a), combinat cu <>art. 7 din Decretul nr. 367/1971 , autorizarea de a purta arme de vanatoare se da, în ce priveşte pe vinatori, numai membrilor fostei Asociaţii Generale a Vinatorilor şi Pescarilor Sportivi, în prezent Uniunea Vinatorilor şi Pescarilor Sportivi. În mod corespunzãtor, potrivit art. 17 lit. c) din acelaşi decret, autorizarea şi permisul de port al armei de vinatoare se retrag dacã titularul nu are calitatea de membru al acestei organizaţii.
De asemenea, <>art. 41 din Decretul nr. 367/1971 , reglementind comerţul cu arme de vinatoare, prevede, la alin. 2 lit. a), ca acesta este permis în cazul în care se exercita de asociaţia sus-menţionatã sau de asociaţiile judeţene ale acesteia.
În ce priveşte <>Legea nr. 26/1976 , la art. 10 alin. 3 se prevede ca fondurile de vinatoare se pot da în folosinta, pe perioada de cel puţin 10 ani, unitãţilor aceleiaşi asociaţii.
Reclamanţii considera ca aceste dispoziţii legale sînt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art. 37 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere şi prevederilor art. 20 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, potrivit cãrora orice persoana are dreptul la libertatea de reuniune şi de asociere paşnicã şi ca nimeni nu poate fi obligat sa facã parte dintr-o asociaţie; acest din urma motiv se întemeiazã pe prioritatea recunoscuta normelor internaţionale fata de cele interne, potrivit art. 20 din Constituţie. Este de observat, însã, ca textul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului nu cuprinde nici o prevedere în plus fata de cel al art. 37 din Constituţie care sa intereseze soluţionarea exceptiei.
Instanta, conformindu-se prevederilor alin. (5) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , a apreciat ca "susţinerile referitoare la dreptul membrilor asociaţiilor de vinatoare legal constituite de a primi permis de portarma şi de a deţine arme de vinatoare sînt întemeiate, independent de asociaţia din care aceştia fac parte şi, în consecinta, dispoziţiile art. 9 şi ale art. 17 lit. c) contravin dispoziţiilor art. 37 din Constituţie referitoare la dreptul de asociere, ca aceeaşi concluzie se poate trage şi în ce priveşte dispoziţiile <>art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 referitoare la închirierea fondurilor de vinatoare; în ceea ce priveşte comerţul cu arme de vinatoare, tir, muniţii, acesta trebuie strict reglementat de lege".
Drept urmare, prin încheierea din 12 noiembrie 1992, instanta de judecata, în temeiul <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , a înaintat spre soluţionare Curţii Constituţionale excepţia de neconstituţionalitate, suspendind, totodatã, judecarea cauzei.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Luind act de susţinerile pãrţilor şi opinia instanţei, avînd în vedere prevederile <>art. 150 alin. (1) din Constituţie şi ale Decretului nr. 367 din 18 octombrie 1971 , cu modificãrile aduse prin <>decretele nr. 17/1976 şi 18/1986, precum şi prevederile <>Legii nr. 26/1976 stabileşte urmãtoarele:
Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, legile şi celelalte acte normative anterioare intrãrii sale în vigoare sînt abrogate în mãsura în care contravin prevederilor acesteia.
Rezulta, deci, ca instanta de judecata, în scopul aplicãrii unei dispoziţii legale anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei, este obligatã ca, în prealabil, pentru a stabili dacã aceasta prevedere mai este în vigoare sau a fost abrogatã, sa determine mãsura în care prevederea respectiva contravine Constituţiei. În cazul în care dispoziţia legalã contravine Constituţiei, ea este abrogatã, în conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie şi principiului general de soluţionare a conflictului legilor în timp, potrivit cãruia legea posterioarã abroga dispoziţiile contrare ale legii anterioare. De aceea, întrucât instanta, asa cum a prevãzut expres în încheierea din 12 noiembrie 1992, opineaza ca prevederile art. 9 şi <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 şi ale art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1971 sînt contrare prevederilor art. 37 din Constituţie, ţinînd seama de art. 150 alin. (1) din Constituţie, rezulta ca le considera abrogate. Aceasta consecinta este imperativa, întrucît orice contrarietate între o prevedere legalã anterioarã Constituţiei şi normele acesteia nu poate sa aibã, potrivit art, 150 alin. (1) din Constituţie, un alt efect decît abrogarea prevederilor anterioare contrare.
Deci, în mod "vadit nefondat", în sensul <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , instanta de judecata, în loc sa constate ea ca sînt aplicabile dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie, întrucît opinia sa este ca prevederile mai sus menţionate sînt contrare art. 37 din Constituţie, a sesizat Curtea Constituţionalã, ca şi cum le-ar considera în vigoare.
Constatarea abrogãrii în cazul în care instanta apreciazã ca o norma anterioarã Constituţiei este contrarã acesteia nu poate fi decît de competenta exclusiva a instanţei de judecata, Curtea Constituţionalã neputindu-se substitui instanţei în stabilirea legii aplicabile litigiului. De asemenea, reclamanţii nu pot justifica un interes legitim, în sensul art. 21 din Constituţiei, pentru susţinerea exceptiei, deoarece, cît timp instanta a fost de acord cu contradictia pe care au invocat-o, ea este obligatã se deducã, în vederea stabilirii legii aplicabile, consecinţele ce rezulta din prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971 , instanta a considerat ca ele nu sînt contrare prevederilor Constituţiei şi, deci, ţinînd seama de art, 150 alin. (1) din Constituţie, implicit a apreciat ca sînt în vigoare. De aceea, sub acest aspect, se justifica trimiterea exceptiei Curţii Constituţionale şi interesul reclamanţilor de a o susţine.
Însã, între dreptul la libera asociere, prevãzut de art. 37 alin. (1) din Constituţie, şi comerţul cu arme de vinatoare nu este o legatura nemijlocitã şi necesarã ce ar implica, în mod inevitabil, liberalizarea comerţului cu asemenea arme ca o consecinta a libertãţii de asociere în domeniul vinatorii. Interese de ordin public pot justifica reglementarea stricta a comerţului cu arme, inclusiv cu arme de vinatoare, iar dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii şi nu impotriva ei, deci, cu referire la articolul în discuţie, numai cu respectarea regimului juridic pentru producerea, confecţionarea, prelucrarea, prepararea, experimentarea, comerţul, importul sau exportul de arme de vinatoare, nu cu încãlcarea lui. De aceea, sub acest aspect, excepţia este "vadit nefondata", libertatea vinatorilor de a se asocia în organizaţii proprii neavînd drept consecinta, în mod necesar, liberalizarea comerţului cu arme de vinatoare în beneficiul acestor asociaţii.
În concluzie, Curtea Constituţionalã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este "vadit nefondata", întrucît, cu referire la art. 9 şi <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 , soluţionarea, ţinînd seama de opinia instanţei, este de competenta acesteia, iar cu referire la <>art. 41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971 , nu exista o contradictie între libertatea de asociere şi regimul mai strict al comerţului cu arme de vinatoare, fiecare corespunzind unor cerinţe şi scopuri diferite, şi anume: dreptului de asociere, exigenţelor pluralismului în societate, iar regimul comerţului cu arme de vinatoare, cerinţelor legate de apãrarea unui interes public.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 13 lit. A/c şi al <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţionalã, în unanimitate,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate formulatã de Gingut Gheorghe, domiciliat în comuna Blagesti, judeţul Bacau, şi de Ardeleanu Ioan, domiciliat în Buhusi, str. A.I. Cuza, bloc 2, sc. E, ap. 10, judeţul Bacau, în dosarul nr. 29/C/1992 aflat pe rolul Tribunalului Judeţean Bacau.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la 13 ianuarie 1993.
PREŞEDINTE
Dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Mihai-Antoniu Roman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
