Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 2.970 din 11 iunie 2007 privind examinarea recursului declarat de Sorin Simion impotriva Sentintei civile nr. 2.984 din 15 noiembrie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal
La data de 15 mai 2007 s-a luat în examinare recursul declarat de Sorin Simion împotriva Sentinţei civile nr. 2.984 din 15 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal. Dezbaterile au fost consemnate în Încheierea din data de 15 mai 2007, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 22 mai 2007, 29 mai 2007, 5 iunie 2007 şi apoi la 11 iunie 2007.
CURTEA, asupra recursului de faţã, din examinarea lucrãrilor din dosar, constatã urmãtoarele: Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2.984 din 15 noiembrie 2006, a respins acţiunea în contencios administrativ formulatã de reclamantul Sorin Simion, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sãnãtãţii, prin ministrul Gheorghe Eugen Nicolãescu. Pentru a hotãrî astfel, prima instanţã a reţinut, în esenţã, urmãtoarele: Reclamantul a deţinut funcţia de director general al Spitalului Clinic Colentina în baza Dispoziţiei nr. 159 din 17 aprilie 2002 a Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, iar prin Contractul de administrare nr. 11.771 din 14 septembrie 2004, încheiat cu consiliul de administraţie al spitalului, s-au stabilit condiţiile privind organizarea şi conducerea activitãţii spitalului pentru o perioadã de 4 ani, precum şi cele de încetare a contractului. Prin Acţiunea înregistratã sub nr. 7.820/2/4 august 2006 acesta a atacat <>ordinele nr. 576/2006 şi nr. 180/2006 emise de pârât, apreciindu-le ca fiind nelegale şi de naturã a aduce atingere intereselor sale legitime prin revocarea abuzivã din funcţia deţinutã. Prin <>Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 576/2006 pentru stabilirea unor mãsuri cu caracter tranzitoriu privind conducerea unitãţilor sanitare publice cu paturi din reţeaua Ministerului Sãnãtãţii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 29 mai 2006, s-a dispus încetarea activitãţii consiliilor de administraţie şi a comitetelor directoare ale unitãţilor sanitare publice, încetarea aplicabilitãţii contractelor de administrare şi încetarea de drept a numirilor în funcţia de director general, precum şi asigurarea conducerii unitãţilor sanitare publice cu paturi de cãtre un comitet director interimar, condus de un manager numit prin ordin al ministrului. Începând cu data de 29 mai 2006 a fost numit un comitet director interimar, prin Ordinul nr. 180/2006 , pe o perioadã de 6 luni, comunicându-se reclamantului încetarea numirii în funcţia de director general. Reclamantul a atacat aceste acte pe calea procedurii prealabile, conform <>art. 7 din Legea nr. 554/2004 , la data de 22 iunie 2006, primind rãspuns nefavorabil la data de 20 iulie 2006. Actele administrative în discuţie sunt emise în baza şi în executarea dispoziţiilor <>Legii nr. 95/2006 . Astfel, contractul de administrare la care a fãcut referire reclamantul a fost încheiat în conformitate cu dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Legea nr. 270/2003 , lege abrogatã prin <>Legea nr. 95/2006 , care prevede o altã conducere a spitalelor. Potrivit <>art. 178 din Legea nr. 95/2006 , spitalul public este condus de un manager persoanã fizicã sau juridicã, iar conform art. 183 în cadrul spitalelor publice se organizeazã şi funcţioneazã un comitet director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul de cercetare-dezvoltare pentru spitale clinice, directorul financiar-contabil şi, dupã caz, directorul de îngrijiri, precum şi alţi directori, potrivit normelor interne de organizare a spitalelor. În consecinţã, numirea reclamantului a încetat de drept, prin efectul legii, operând principiul aplicãrii imediate a legii noi, concluzie bazatã şi pe dispoziţiile <>art. 200 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 , din care rezultã cu claritate cã managerul interimar va fi numit de ministrul sãnãtãţii publice. În acest sens a fost emis <>Ordinul nr. 576/2006 care constatã încetarea de drept a numirii în funcţia de director general, stabilitã de <>Legea nr. 95/2006 , iar data aplicãrii acestuia a fost 29 mai 2006, în condiţiile în care titlul VII din <>Legea nr. 95/2006 a intrat în vigoare la 28 mai 2006. Ordinul nr. 180/2006 a fost emis tot în aplicarea <>Legii nr. 95/2006 , care dã dreptul ministrului sãnãtãţii publice de a emite ordine prin care sã numeascã manageri generali, prin actele administrative atacate reclamantul nefiind vãtãmat în drepturile sale recunoscute de lege. Împotriva acestei hotãrâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Sorin Simion, solicitând modificarea ei în tot în sensul admiterii acţiunii şi anulãrii ordinelor atacate. În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţã, cã aceste ordine au fost emise cu încãlcarea <>Legii nr. 95/2006 , inserând practic noi articole şi contrar termenelor stabilite imperativ prin aceasta, respectiv celui de 90 de zile prevãzut pentru numirea unor noi manageri. Astfel, susţine recurentul, în cuprinsul <>Legii nr. 95/2006 , în titlul VII cap. III şi V nu sunt cuprinse menţiuni cu privire la posibilitatea Ministerului Sãnãtãţii de a emite ordine în aplicarea acesteia prin care sã revoce numirea din funcţia de director general a persoanelor care au asigurat conducerea spitalelor şi sã numeascã, pânã la data selectãrii prin concurs a managerilor, comitete directoare interimare, iar, potrivit art. 206 din lege, numirea managerilor selectaţi prin concurs se face în termen de maximum 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a respectivului titlu. În aceste condiţii, în raport cu dispoziţia tranzitorie conţinutã de art. 206 din lege, cu referire şi la art. 178, conchide recurentul, pânã la numirea prin ordin al ministrului sãnãtãţii a managerilor de spitale, selectaţi prin concurs sau licitaţie publicã, îşi continuã mandatul foştii directori de spitale. Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispoziţiilor art. 304 din Codul de procedurã civilã şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatã cã în speţã este incident motivul de recurs prevãzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedurã civilã, hotãrârea atacatã fiind datã cu aplicarea greşitã a legii, pentru considerentele în continuare arãtate. În sensul <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , actul administrativ are semnificaţia unui act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publicã în vederea executãrii ori a organizãrii executãrii legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice. Elementul central al regimului juridic al actelor administrative îl reprezintã legalitatea, înţeleasã ca fiind conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament, precum şi cu actele administrative cu o forţã juridicã superioarã, principiul legalitãţii în sistemul constituţional actual fiind unul dintre principiile fundamentale ale administraţiei publice. Prezumţia de legalitate stã la baza întregului edificiu al fundamentãrii forţei juridice deosebite a actelor administrative, ca acte administrative de autoritate, care implicã şi executarea lor, precum şi a teoriei regimului juridic administrativ. În virtutea acesteia, atâta vreme cât fiinţeazã actul administrativ, se prezumã cã a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi formã prevãzute de lege, obligativitatea respectãrii lui fiind desprinsã din aceea a respectãrii legii. Aceastã prezumţie are însã un caracter relativ, actele administrative fiind supuse controlului principial de legalitate al instanţelor judecãtoreşti. Momentul de la care actul administrativ produce efecte este cel al publicãrii actelor normative şi, respectiv, al comunicãrii actelor individuale. Cu toate acestea, ca efect al aplicãrii principiului legalitãţii în activitatea organelor administrative publice, se impune a se admite, ca regulã a regimului juridic al actelor administrative, faptul cã, pentru organul emitent, actul creeazã obligaţii din momentul adoptãrii lui, în sensul cã trebuie sã-l aducã la cunoştinţa celor interesaţi şi nu-l mai poate revoca decât în condiţiile legii. Cu alte cuvinte, pentru organul emitent, actul administrativ intrã în vigoare din momentul în care existã, adicã din momentul în care s-a produs manifestarea expresã de voinţã, cu respectarea condiţiilor procedurale prevãzute de lege. Tocmai de aceea condiţiile de legalitate a actului administrativ se examineazã prin raportare la data emiterii lui şi nu numai în raport cu momentul de la care acesta produce efecte. Una dintre condiţiile generale de legalitate este aceea ca actul administrativ sã fie emis în litera şi spiritul legilor adoptate de Parlament. În speţã, prin <>Ordinul nr. 576/2006 s-a dispus cã începând cu 29 mai 2006 îşi înceteazã activitatea consiliile de administraţie şi comitetele directoare ale unitãţilor sanitare publice cu paturi, cu aceeaşi datã încetând de drept şi numirile în funcţia de director general. Potrivit art. 4 din acest ordin, conducerea unitãţilor sanitare publice cu paturi va fi asiguratã de un comitet director interimar, condus de un manager numit prin ordin al ministrului sãnãtãţii, pânã la finalizarea concursurilor sau licitaţiilor organizate în vederea ocupãrii funcţiei de manager, potrivit legii. Ordinul a fost emis în baza <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii. Titlul VII al acestei legi privind spitalele a intrat însã în vigoare numai la data de 28 mai 2006, respectiv la 30 de zile de la publicare, astfel cum se prevede prin art. 863 lit. b). Analizând comparativ data emiterii ordinului şi cea a intrãrii în vigoare a legii în executarea cãreia a fost emis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatã cã ordinul a fost emis în baza unei legi care nu intrase în vigoare şi, ca urmare, nu putea produce efecte juridice. În conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, ale art. 1 din Codul civil şi cu principiile generale de drept, legea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivã. Titlul VII al <>Legii nr. 95/2006 a intrat în vigoare la o datã ulterioarã prevãzutã în textul ei, şi anume la 30 de zile de la publicare, în speţã, la data de 28 mai 2006, cum s-a arãtat mai sus. Anterior acestei date, legea nu avea putere şi nu se puteau emite acte şi mãsuri în baza ei pentru cã nu intrase în vigoare. Prin urmare, aceasta nu putea constitui temei al adoptãrii unor acte administrative, impunându-se anularea <>Ordinului nr. 576/2006 pentru neîndeplinirea condiţiei de legalitate anterior arãtate. Întrucât anularea unui act administrativ are ca efect nulitatea tuturor actelor juridice ulterioare care au fost condiţionate, sub aspectul egalitãţii, de existenţa acestui act administrativ, aceeaşi soluţie se impune şi în privinţa Ordinului nr. 180/2006 prin care s-a numit un comitet interimar pe o perioadã de 6 luni.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 312 alin. 1) din Codul procedurã civilã, coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedurã civilã, va admite recursul declarat de reclamantul Sorin Simion, modificând în tot hotãrârea atacatã, în sensul admiterii acţiunii şi anulãrii celor douã ordine emise de ministrul sãnãtãţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE:
Admite recursul declarat de Sorin Simion împotriva Sentinţei civile nr. 2.984 din 15 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modificã în tot, în sensul cã: - admite acţiunea formulatã de reclamantul Sorin Simion; - anuleazã <>ordinele nr. 576/2006 şi nr. 180/2006, emise de ministrul sãnãtãţii. Irevocabilã. Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 11 iunie 2007.
