Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 199 din 29 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 si 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 31 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Rodica Neagu în Dosarul nr. 3.120/2003 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei. Lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 19D/2004, privind excepţia de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 1.007/2003 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei. Lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect şi de pãrţi a acestora.
Autorul excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 19D/2004 la Dosarul nr. 18D/2004, care a fost primul înregistrat.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia. Se susţine cã dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã contravin art. 21 din Constituţie, republicatã, deoarece nu obligã instanţa sã suspende judecata în situaţiile prevãzute de text. Totodatã, se apreciazã, referitor la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, cã aceasta nu poate fi luatã în consideraţie, deoarece prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate se raportau la alte texte constituţionale decât cele invocate în cauzã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã art. 21 din Constituţie, republicatã. În acest sens, este invocatã jurisprundenţa Curţii Constituţionale, care s-a pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect. Cu privire la invocarea, în susţinerea excepţiei, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (1), se aratã cã acestea nu au legãturã cu prevederile criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 30 octombrie 2003, pronunţate în dosarele nr. 3.120/2003 şi nr. 1.007/2003, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Rodica Neagu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identicã în ambele dosare, autorul acesteia aratã cã textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind dreptul de acces liber la justiţie şi ale art. 123 alin. (1), devenit art. 124 alin. (1) dupã republicarea Constituţiei, privind înfãptuirea justiţiei. Se susţine, în acest sens, cã datoritã prevederii caracterului facultativ pentru instanţele judecãtoreşti al suspendãrii judecãrii cauzelor în situaţiile prevãzute de textul criticat, instanţele "îşi manifestã din plin puterea discreţionarã respingând sub diferite motive inventate cererile de suspendare întemeiate...". Autorul excepţiei apreciazã cã "accesul liber la justiţie prevãzut de art. 21 din Constituţie [...] nu poate fi lãsat la discreţia magistratului, el trebuind sã fie obligat printr-un text imperativ de lege la [...] respectarea drepturilor şi intereselor şi [la] realizarea actului de dreptate".
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti, formulându-şi opinia asupra excepţiei, apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât "hotãrârea pronunţatã în situaţia în care instanţa nu dispune suspendarea judecãţii cerutã de o parte litigantã poate fi modificatã la cererea pãrţii interesate, prin mijloace procedurale legale".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã textele criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere, se aratã cã "instanţei îi revine îndreptãţirea şi obligaţia sã analizeze şi sã se pronunţe asupra temeiniciei şi legalitãţii fiecãrei cereri ce i se adreseazã - cum este cererea în cauzã de suspendare a judecãţii - ţinând seama, totodatã, de drepturile şi interesele legitime ale tuturor pãrţilor şi dacã acestea sunt exercitate conform scopului în care au fost recunoscute de lege".
Conform punctului de vedere al Guvernului, "aprobarea automatã a cererii de suspendare a judecãţii formulatã numai de una dintre pãrţi, cum sugereazã autorul excepţiei, ar fi o soluţie nelegalã, de ignorare flagrantã a rolului şi sarcinilor instanţei, de încurajare a abuzului de drept şi, evident, contrarã şi prevederilor constituţionale [...], precum şi regulilor generale ce guverneazã desfãşurarea procesului civil - dintre care de menţionat sunt cele privind respectarea contradictorialitãţii, egalitãţii pãrţilor în folosirea mijloacelor procedurale, exercitarea depturilor cu bunãcredinţã, sancţionarea abuzului de drept, asigurarea celeritãţii în judecarea cauzelor".
Avocatul Poporului susţine cã excepţia nu este întemeiatã. În motivarea acestui punct de vedere se aratã cã "suspendarea legalã facultativã a judecãţii reprezintã un incident în cursul desfãşurãrii acesteia, ce constã în oprirea vremelnicã a procedurii de judecatã din cauza unor împrejurãri independente de voinţa pãrţilor. Pe cale de consecinţã, cazurile de suspendare legalã a judecãţii ţin de stabilirea procedurii de judecatã, care, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, este de competenţa exclusivã a legiuitorului". Totodatã, se aratã în acest punct de vedere, împotriva încheierii, partea interesatã poate face apel sau recurs, potrivit prevederilor art. 282 alin. (2) din Codul de procedurã civilã, asigurându-se astfel respectarea principiului constituţional al accesului liber la justiţie. Pe de altã parte, textele criticate nu încalcã nici dispoziţia constituţionalã privind înfãptuirea justiţiei, ci, în realitate, dã expresie acestui principiu, judecãtorul având posibilitatea "sã aprecieze asupra oportunitãţii suspendãrii, evitându-se prelungirea artificialã şi nejustificatã a procesului".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
"Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi;
2. când s-a început urmãrirea penalã pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra hotãrârii ce urmeazã sã se dea."
Critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe susţinerea cã textele de mai sus încalcã principiul liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21, şi cel al înfãptuirii justiţiei în numele legii, consacrat de art. 124 alin. (1) din Constituţie, republicatã, întrucât stabilesc facultatea, iar nu obligaţia pentru judecãtor de a suspenda judecarea cauzei.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele criticate din Codul de procedurã civilã, raportate la dispoziţiile constituţionale invocate, nu numai cã nu sunt incompatibile, ci, dimpotrivã, dau expresie deplinã principiului liberului acces la justiţie şi celui al înfãptuirii justiţiei în numele legii.
Dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã au mai format obiect al criticii de neconstituţionalitate.
Prin deciziile: nr. 72 din 28 mai 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, nr. 262 din 15 octombrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 noiembrie 2002, şi nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, Curtea a stabilit cã textele respective sunt constituţionale.
În considerentele <>Deciziei nr. 29/2004 , s-a reţinut, în esenţã, cã suspendarea reprezintã un incident procedural survenit în cursul desfãşurãrii judecãţii şi are ca efect sistarea temporarã a procedurii de judecatã ca urmare a apariţiei unor împrejurãri voite de pãrţi sau independente de voinţa lor. În consecinţã, "lãsarea mãsurii suspendãrii la aprecierea judecãtorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui proces aflat în curs, este menitã sã-i permitã acestuia sã-şi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ".
Aceste considerente, aplicabile în cazul ambelor situaţii prevãzute de textele criticate, îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Rodica Neagu în dosarele nr. 3.120/2003 şi nr. 1.007/2003 ale Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti. Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 aprilie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
