Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 199 din 23 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si 10 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 76 din 21 februarie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 şi 10 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, excepţie ridicatã de Leon Nica în Dosarul nr. 19.144/1998 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 16 noiembrie 1999 şi au fost consemnate în Încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 23 noiembrie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 19.144/1998, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 şi 10 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice. Excepţia a fost ridicatã de Leon Nica într-o cauza civilã ce are ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de autorul exceptiei impotriva Procesului-verbal din 10 octombrie 1998, emis de Secţia 8 Poliţie.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 36 privind "libertatea întrunirilor" şi ale art. 150 referitoare la "conflictul temporal de legi".
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece <>art. 6 şi 10 din Legea nr. 60/1991 nu contravin textelor constituţionale invocate, ele fiind "de natura a proteja valorile enumerate expres în art. 49 alin. (1) din Constituţie".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi în deplina concordanta cu art. 11 alin. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care "nu interzice ca restrangeri legale sa fie impuse exercitãrii dreptului la libera întrunire de cãtre membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat".
În punctul sau de vedere Guvernul considera excepţia ca fiind neîntemeiatã, întrucât "libertatea întrunirilor poate fi supusã, prin lege, unor limitãri sau conditionari, îndeosebi pentru a garanta serviciile esenţiale necesare societãţii".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie <>art. 6 şi 10 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, care au urmãtoarea redactare:
- Art. 6: "Organizarea adunãrilor publice se declara la primãriile municipale, orãşeneşti sau comunale, pe teritoriul cãrora acestea urmeazã sa se desfãşoare."
- Art. 10: "Primãriile pot, cu consultarea organului local al poliţiei, sa interzicã organizarea adunãrii publice, dacã deţin date din care rezulta ca desfãşurarea acesteia ar duce la încãlcarea prevederilor art. 2 sau dacã, în perioada, la locul şi pe traseele unde aceasta ar urma sa aibã loc, se executa lucrãri edilitar-gospodãreşti de amploare."
Motivul principal de neconstituţionalitate este acela ca, potrivit art. 36 din Constituţie, mitingurile, demonstraţiile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfasura numai în mod paşnic, fãrã nici un fel de arme, în timp ce dispoziţiile legale criticate restrang exercitarea acestei libertãţi prin cerinta obţinerii unei autorizari prealabile.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã retine ca dispoziţiile art. 36 trebuie corelate cu cele ale art. 49 din Constituţie, în sensul ca exerciţiul libertãţii întrunirilor poate comporta anumite restrangeri şi conditionari, potrivit legii, tocmai pentru ca drepturile şi libertãţile garantate de Constituţie cetãţenilor, interesele acestora şi, implicit, ordinea publica şi securitatea nationala sa nu fie afectate.
Din perspectiva art. 11 şi 20 din Constituţie, Curtea observa ca, de altfel, art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prevede ca exerciţiul dreptului de întrunire poate face obiectul unor restrictii care, potrivit legii, constituie mãsuri necesare într-o societate democratica, între altele, pentru apãrarea ordinii, a moralei sau a drepturilor şi libertãţilor altora. În acest sens, în cauzele "Platform <<Arzte fur das Leben>> contra Austriei", 1985, şi "Rassemblement jurassien contra Elvetiei", 1979, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut ca art. 11 presupune ca fiecare stat este în mãsura sa adopte mãsuri rezonabile şi adecvate pentru a asigura desfãşurarea paşnicã a manifestatiilor licite ale cetãţenilor sãi şi ca pentru întrunirile ce au loc pe cãile publice nu este exagerata impunerea obligaţiei de a se obţine o autorizaţie prealabilã, întrucât autoritãţile au posibilitatea, în aceste condiţii, sa vegheze asupra respectãrii ordinii publice şi sa ia mãsurile necesare pentru ca libertatea manifestatiilor sa fie pe deplin asigurata.
În aceste condiţii Curtea Constituţionalã constata ca dispoziţiile legale criticate, deşi preconstitutionale, nu intra sub incidenta art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii", deoarece nu incalca prevederile constituţionale ale art. 36, criticile aduse nefiind, asadar, întemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 şi 10 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, excepţie ridicatã de Leon Nica în Dosarul nr. 19.144/1998 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 noiembrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
