Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 199 din 17 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 1 si alin. ultim si a celor ale art. 582 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 74 din 13 februarie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Fundaţia pentru tineret Iaşi în Dosarul nr. 3.061/1999 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercialã.
La apelul nominal se prezintã Corneliu Prepelita, reprezentantul Fundaţiei pentru tineret Iaşi, şi avocat Nicolae Volovat pentru Societatea Comercialã "Juventus"-S.A. Iaşi. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Fundaţiei pentru tineret Iaşi solicita admiterea exceptiei şi constatarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedura civilã printr-o decizie de interpretare, în sensul constatãrii caracterului vremelnic al ordonanţei preşedinţiale pana la rãmânerea definitiva şi irevocabilã a hotãrârii pronunţate asupra fondului procesului. Se arata ca aceste dispoziţii contravin şi prevederilor <>Decretului-lege nr. 150/1990 . Se depune în copie proiectul Legii privind reglementarea situaţiei juridice a administrãrii patrimoniului fostei Uniuni a Tineretului Comunist din România, aprobat de Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 octombrie 2000. În final, se arata ca Fundaţia pentru tineret Iaşi îşi menţine motivele de neconstituţionalitate invocate cu ocazia ridicãrii exceptiei.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "Juventus"-S.A. Iaşi arata ca solicitarea autorului exceptiei privind pronunţarea de cãtre Curtea Constituţionalã a unei decizii de interpretare, în sensul ca ordonanta preşedinţialã este vremelnicã şi executorie pana în momentul în care hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã, contravine dispoziţiilor <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Se mai arata ca excepţia a fost ridicatã pentru tergiversarea soluţionãrii în fond a cauzei, iar nu pentru ca textele de lege criticate ar fi neconstituţionale. Se mai susţine ca ordonanta preşedinţialã este o procedura specialã prin care instanta, la cererea partii interesate, poate lua mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, mãsurile având caracter provizoriu şi nebeneficiind de autoritate de lucru judecat. În final, se arata ca textele criticate nu incalca nici una dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul exceptiei. De aceea se solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei. În ceea ce priveşte solicitarea autorului exceptiei referitoare la pronunţarea de cãtre Curtea Constituţionalã a unei decizii de interpretare se arata ca potrivit <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". Textul art. 582 din Codul de procedura civilã, prevãzând posibilitatea exercitãrii cãilor de atac impotriva ordonanţei preşedinţiale, demonstreaza ca principiul accesului liber la justiţie este respectat. Se solicita respingerea exceptiei ca fiind nefondata.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 aprilie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.061/1999, Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Fundaţia pentru tineret Iaşi.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), referitoare la statul de drept, art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21, privind accesul liber la justiţie, art. 49 alin. (2), privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 51, privind respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 54, referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertãţilor cu buna-credinţa, şi a celor cuprinse în art. 123, privind înfãptuirea justiţiei.
Se arata ca textele criticate nu circumstantiaza caracterul vremelnic şi executoriu al ordonanţei preşedinţiale şi nici exercitarea cãilor de atac impotriva soluţiei pronunţate asupra fondului dreptului. Astfel ordonanta preşedinţialã, dintr-un instrument de drept cu scop reparatoriu, se transforma într-un instrument de cauzare de pagube, "de golire a unui drept de substanta sa". Se solicita Curţii Constituţionale sa pronunţe "o decizie de interpretare" în sensul vremelniciei ordonanţei preşedinţiale pana la rãmânerea definitiva şi irevocabilã a hotãrârii pronunţate asupra fondului dreptului. De asemenea, se considera ca aceasta interpretare se impune şi cu privire la posibilitatea exercitãrii cãilor de atac asupra ordonanţei preşedinţiale.
Autorul exceptiei considera ca judecãtorul care aplica legea trebuie sa aibã în vedere nu numai textul în sine al procedurii civile, ci, înainte de toate, textele constituţionale ce au forta juridicã suprema. De asemenea, se arata ca prin normele criticate se incalca şi dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie, deoarece sunt lezate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, se arata ca textul art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civilã stabileşte doua dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanta preşedinţialã, şi anume urgenta şi caracterul vremelnic al mãsurii ce se solicita a fi luatã pe aceasta cale, iar din aceasta din urma decurge şi cea de-a treia condiţie, aceea ca mãsura luatã sa nu prejudicieze fondul cauzei. În pofida caracterului vremelnic al mãsurilor luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, acestea pot sa rãmânã definitive dacã partea impotriva cãreia au fost luate nu mai urmeazã calea dreptului comun. Aceasta lipsa de diligenta a partii nu schimba caracterul vremelnic al ordonanţei preşedinţiale. De aceea se arata ca textele criticate nu intra în contradictie cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul exceptiei: art. 1 alin. (3) referitor la principiul statului de drept, art. 16 referitor la "egalitatea cetãţenilor", art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 49 alin. (2) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 51 privind respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 54 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor şi art. 123 privind înfãptuirea justiţiei. În aceeaşi opinie se mai arata ca, "în lumina principiilor constituţionale mai sus expuse, prin art. 582 din Codul de procedura civilã au fost inserate cai de atac, tocmai pentru a se asigura accesul liber la justiţie al fiecãrei pãrţi şi a nu fi îngrãdite drepturile şi libertãţile de care se bucura fiecare cetãţean al României". În fine, se apreciazã ca textele art. 581 şi 582 sunt în concordanta cu prevederile constituţionale invocate.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca mãsurile dispuse prin ordonanta preşedinţialã prevãzutã la art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civilã au un caracter vremelnic, iar urgenta acestora este cerutã în scopul de a nu se prejudicia drepturi şi interese legitime. Ratiunea reglementãrii nu este aceea de a se soluţiona fondul cauzei, ordonanţele neavând putere de lucru judecat. Art. 582 din acelaşi cod reglementeazã exercitarea cãilor de atac: apel, recurs şi contestaţie la executare, prin care se realizeazã accesul liber la justiţie al celui interesat. Se mai arata ca procedura ordonanţei preşedinţiale, ca procedura de judecata, în întregul ei, este stabilitã prin lege în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, astfel încât nu se poate admite ca reglementarea acestei instituţii ar fi contrarã principiilor constituţionale invocate în motivarea exceptiei.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile celeilalte pãrţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi pe cele ale art. 582 din Codul de procedura civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 581 alin. 1 şi alin. ultim: "Instanta va putea sa ordone mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri. [...]
Ordonanta este vremelnicã şi executorie. Instanta va putea hotãrî ca executarea sa se facã fãrã somaţie sau fãrã trecerea unui termen.";
- Art. 582: "Ordonanta este supusã apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacã s-a dat cu citarea pãrţilor, şi de la comunicare, dacã s-a dat fãrã citarea lor.
Instanta de apel poate suspenda executarea pana la judecarea apelului, putând sa oblige partea la depunerea unei cauţiuni.
Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare pentru pãrţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsa.
Apelul şi recursul se judeca de urgenta şi, cu precãdere, cu citarea pãrţilor.
Impotriva executãrii ordonanţelor preşedinţiale se poate face contestaţie."
Textele constituţionale invocate în motivarea exceptiei sunt urmãtoarele:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20 alin. (2): "Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 49 alin. (2): "Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi.";
- Art. 123: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii. (2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedura civilã, Curtea constata ca reglementarea prin aceste texte de lege a unei proceduri speciale prin care instanta de judecata poate ordonã mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, precum şi prevederea cãilor de atac impotriva ordonanţei preşedinţiale (apel, recurs, contestaţie la executare) nu contravin în nici un mod textelor constituţionale invocate în motivarea exceptiei de cãtre autorul acesteia, ci, dimpotriva, constituie o expresie a aplicãrii acestora.
Astfel sunt respectate prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", întrucât textele de lege criticate cuprind norme procedurale, iar acestea sunt stabilite printr-o lege (care, în speta, este Codul de procedura civilã).
Curtea constata ca sunt respectate şi prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, referitoare la statul de drept, deoarece reglementarea instituţiei ordonanţei preşedinţiale prin dispoziţiile art. 581 alin. 1 şi alin. ultim, precum şi prin cele ale art. 582 din Codul de procedura civilã nu contravine nici uneia dintre valorile supreme garantate prin acest text (demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic).
Din aceeaşi perspectiva Curtea retine, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi, prin urmare, nici prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie (referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale în cazul în care exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne), deoarece nu conţin prevederi prin care sa fie încãlcat dreptul oricãrei persoane "[...] la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege". Într-adevãr, instanta de judecata (instituitã de lege, independenta şi impartiala) poate ordonã mãsuri vremelnice în cazuri grabnice (prevãzute de art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civilã), într-un termen mai scurt decât "termenul rezonabil" cerut de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea mai constata ca principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu are nici o legatura cu cauza, pentru ca art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi art. 582 din Codul de procedura civilã nu creeazã privilegii sau discriminãri între cetãţeni.
Referitor la critica privind încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea constata, de asemenea, ca nici aceasta nu poate fi primitã, întrucât prin procedura de urgenta instituitã de art. 581 din Codul de procedura civilã nu numai ca nu se aduce vreo ingradire dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotriva, se creeazã o posibilitate în plus pentru cel vãtãmat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei prin cerere de ordonanta preşedinţialã (în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri).
Totodatã, posibilitatea atacarii cu apel şi cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestarii executãrii acesteia, posibilitate prevãzutã de art. 582 din Codul de procedura civilã, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectari a accesului liber la justiţie.
Curtea mai constata ca nu au incidenta în cauza prevederile art. 49 alin. (2) din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu restrang exerciţiul unor drepturi sau libertãţi fundamentale şi, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proportionalitatii unei restrangeri.
De asemenea, nu sunt incidente în speta nici prevederile art. 54 din Legea fundamentalã, care se referã la exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea şi exercitarea unor asemenea drepturi.
Curtea observa ca invocarea de cãtre autorul exceptiei a încãlcãrii prevederilor art. 123 din Constituţie nu are nici o relevanta, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanţei preşedinţiale, nu este de natura sa aducã atingere infaptuirii în numele legii a justiţiei şi, totodatã, nici independentei judecãtorilor şi a supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constituţional amintit.
Curtea constata ca solicitarea autorului exceptiei privind pronunţarea de cãtre Curtea Constituţionalã a unei decizii de interpretare este inadmisibila, deoarece, în conformitate cu prevederile <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã "Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".
Pe de alta parte, Curtea constata ca susţinerile autorului exceptiei privind necesitatea interpretãrii de cãtre Curte a dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedura civilã, întrucât unele hotãrâri judecãtoreşti ar fi nedrepte, inechitabile şi abuzive, nu constituie argumente în favoarea pronunţãrii unei decizii în acest sens, îndreptarea acestora fiind posibila, potrivit art. 128 din Constituţie, prin exercitarea cãilor de atac ("Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, prevãzute de lege").
Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Fundaţia pentru tineret Iaşi în Dosarul nr. 3.061/1999 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 octombrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
Întrucât magistratul-asistent
Laurentiu Cristescu
se afla în incapacite
temporarã de munca,
în locul sau semneazã,
în temeiul art. 261
din Codul de procedura civilã,
magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
