Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 199 din 13 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 si ale art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile ulterioare
Costica Bulai - preşedinte Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi ale <>art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bon & Ami Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.341/CA/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de munca şi litigii de munca. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Cu privire la <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , arata ca, în jurisprudenta sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale prealabile sesizãrii instanţei de judecata nu constituie o încãlcare a art. 21 din Legea fundamentalã, care consacra accesul liber la justiţie. De asemenea, pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate şi în privinta <>art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, deoarece aceste prevederi legale nu au legatura cu art. 43 şi 134 din Constituţie, invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.341/CA/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de munca şi litigii de munca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 şi ale <>art. 28 din Legea nr. 50/1991 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bon & Ami Impex" - S.R.L. din Bucureşti într-un litigiu cu primarul municipiului Bucureşti şi primarul sectorului 2 Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 ingradesc exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, deoarece conditioneaza posibilitatea sesizãrii instanţei judecãtoreşti, pentru anularea unui act administrativ ori pentru obligarea organului administrativ la eliberarea unui act, de depunerea, în prealabil, a unei reclamaţii la autoritatea administrativã respectiva. De asemenea, considera ca fiind neconstituţionale şi dispoziţiile <>art. 28 din Legea nr. 50/1991 , astfel cum au fost modificate prin pct. 28 din <>Legea nr. 453/2001 , întrucât acestea prevãd dreptul "autoritãţilor administraţiei publice locale sa desfiinteze construcţiile amplasate pe domeniul public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor fãrã sesizarea instanţei judecãtoreşti, permitand astfel naşterea unor abuzuri şi a unor decizii arbitrare ale autoritãţilor administraţiei publice". Apreciazã ca aceste reglementãri sunt contrare prevederilor art. 43 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de munca şi litigii de munca considera ca nu poate fi analizata constituţionalitatea <>art. 5 din Legea nr. 29/1990 , întrucât acest text de lege a intrat în vigoare anterior adoptãrii Constituţiei. De altfel, "instituirea unei proceduri prealabile investirii instanţei nu echivaleaza cu îngrãdirea accesului la justiţie, ci doar conditioneaza acest acces de sesizarea organului administrativ emitent cu o cerere privind desfiinţarea propriului act". În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 28 din Legea nr. 50/1991 , instanta apreciazã ca "desfiinţarea pe cale administrativã a construcţiilor edificate fãrã autorizaţie pe domeniul public sau privat al unitãţilor administrativ-teritoriale nu poate constitui în nici o situaţie un abuz al autoritãţii, ci un mijloc de asigurare a respectãrii legii de cãtre cetãţeni". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul apreciazã ca textul <>art. 5 din Legea nr. 29/1990 nu contravine accesului liber la justiţie, întrucât "instituirea unei proceduri administrative prealabile sesizãrii instanţei judecãtoreşti este în interesul persoanei vãtãmate printr-un act administrativ, şi anume acela de a obţine mai rapid din partea autoritãţii emitente a actului o recunoaştere a dreptului sau a interesului legitim pretins", fãrã a impiedica persoana nemultumita de modul de rezolvare a reclamaţiei administrative sa se adreseze instanţei judecãtoreşti. Prevederile <>art. 28 din Legea nr. 50/1991 , respectiv sancţiunea desfiinţãrii construcţiilor efectuate cu încãlcarea dispoziţiilor legale, nu contravin Constituţiei, iar deciziile organelor administraţiei publice pot fi atacate la instanta de contencios administrativ. Astfel, excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei îl constituie urmãtoarele dispoziţii legale: - <>Art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, potrivit cãruia: "Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vãtãmat se va adresa pentru apãrarea dreptului sau, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevãzut la art. 1 alin. 2, autoritãţii emitente, care este obligatã sa rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta."; - <>Art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997 şi modificatã prin <>Legea nr. 453/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, care prevede ca: "(1) Prin derogare de la prevederile art. 27, construcţiile executate fãrã autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, vor putea fi desfiinţate pe cale administrativã de cãtre autoritatea administraţiei publice locale competenta, fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti şi pe cheltuiala contravenientului. (2) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) consiliile locale comunale, orãşeneşti, municipale ori judeţene, dupã caz, pot contracta efectuarea acestor servicii cu societãţi comerciale, în condiţiile legii." Potrivit susţinerilor autorului exceptiei, dispoziţiile legale criticate contravin urmãtoarelor prevederi constituţionale: - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent."; - Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". Examinând textele de lege criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea Constituţionalã retine urmãtoarele: Cu toate ca <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 este anterioarã Constituţiei din 1991, art. 5 din aceasta lege a rãmas în vigoare, în sensul dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, întrucât prevederile sale nu contravin actualei Legi fundamentale. În jurisprudenta sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca instituirea prin lege a unei proceduri administrative ori administrativ-jurisdicţionale prealabile sesizãrii instanţelor judecãtoreşti nu este de natura sa ingradeasca exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, ci, dimpotriva, constituie o mãsura de protecţie care nu poate avea ca efect, în nici un mod, limitarea accesului la justiţie. De altfel, este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, sa asigure soluţionarea mai rapida a unor categorii de litigii, descongestionarea instanţelor judecãtoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceasta cale şi evitarea cheltuielilor de judecata (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 134 din 20 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 9 februarie 1999). În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la <>Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, aceasta prevede obligativitatea obţinerii, de la organul administraţiei publice locale competent, a unei autorizaţii corespunzãtoare pentru executarea lucrãrilor de construcţie, iar executarea unor lucrãri fãrã autorizaţie este consideratã contravenţie şi sancţionatã ca atare. Pe lângã sancţiunea amenzii, legea prevede şi sancţiunea desfiinţãrii construcţiilor edificate fãrã autorizaţie. Conform regulii generale înscrise în art. 27 din lege, în cazul în care contravenientul nu se conformeazã dispoziţiei privind desfiinţarea construcţiei realizate, autoritatea administraţiei publice locale se adreseazã instanţei judecãtoreşti competente, pentru a-l obliga pe contravenient sa desfiinteze construcţia. Art. 28 deroga de la aceasta regula generalã, prevãzând ca, în situaţia neexecutãrii benevole de cãtre contravenient a obligaţiei de desfiinţare a construcţiei edificate pe domeniul public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, construcţia respectiva va putea fi desfiintata pe cale administrativã de cãtre autoritatea administraţiei publice locale competenta, fãrã a mai sesiza instanta judecãtoreascã, pe cheltuiala contravenientului. Curtea observa ca aceste reglementãri legale nu au nici o legatura cu prevederile art. 43 sau 134 din Constituţie, a cãror încãlcare a fost susţinutã de cãtre autorul exceptiei. Aplicarea şi executarea unei sancţiuni contravenţionale, inclusiv cea de confiscare a unor bunuri ori de desfiinţare a unor lucrãri de construcţie, chiar dacã au ca efect diminuarea patrimoniului contravenientului, nu pot fi considerate ca fiind contrare principiilor înscrise în art. 41 din Constituţie, privitoare la ocrotirea proprietãţii private. De asemenea, nici aplicarea şi executarea sancţiunilor contravenţionale de cãtre autoritatea administraţiei publice locale în cadrul cãreia activeazã agentul constatator nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei. Pentru prevenirea ori eliminarea unor eventuale abuzuri, contravenientul are acces neingradit la justiţie pentru a contesta realitatea constatãrilor referitoare la sãvârşirea contravenţiei, sancţiunea aplicatã, precum şi dispoziţia autoritãţii administraţiei publice locale privind desfiinţarea construcţiilor edificate.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi ale <>art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bon & Ami Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.341/CA/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de munca şi litigii de munca. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 mai 2003.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
