Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 198 din 17 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicatã de Alice Livia Teodorescu şi Paraschiva Teodorescu în Dosarul nr. 2.635/1999 al Judecãtoriei Ploiesti, judeţul Prahova. La apelul nominal se prezintã Alice Livia Teodorescu, personal şi în calitate de reprezentant al Paraschivei Teodorescu, ambele autoare ale exceptiei, lipsind celelalte pãrţi (Teodor Dinu Adrian Teodorescu, Consiliul Judeţean Prahova, Comisia judeteana Prahova pentru aplicarea <>Legii nr. 112/1995 şi Consiliul Local Ploiesti), fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Alice Livia Teodorescu, personal şi în calitate de reprezentant al Paraschivei Teodorescu, solicita suspendarea soluţionãrii exceptiei pana la intrarea în vigoare a noii legi a caselor naţionalizate. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de suspendare, ca fiind inadmisibila şi incompatibilã cu natura procedurii în fata Curţii Constituţionale, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Curtea, examinând cererea formulatã de autorii exceptiei privind suspendarea soluţionãrii cauzei, precum şi dispoziţiile <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi pe cele ale art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, constata ca dispoziţiile art. 242-244 din Codul de procedura civilã referitoare la suspendarea judecaţii nu sunt compatibile cu natura procedurii în fata Curţii şi, prin urmare, sunt inaplicabile. În consecinta, se dispune respingerea cererii de suspendare. Autorul exceptiei solicita, în nume personal şi în calitate de reprezentant al celui de al doilea autor al exceptiei, admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi cele ale <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 sunt neconstituţionale, întrucât incalca prevederile cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (2), precum şi în art. 135 alin. (1) şi (6) din Legea fundamentalã. Se susţine ca prin textele de lege criticate se creeazã doua categorii de cetãţeni: o categorie de persoane care sunt integral despagubite şi alta care beneficiazã doar de despãgubiri parţiale. Se arata ca în acest mod un numãr important de cetãţeni care au fost alungati din propriile locuinţe în timpul fostului regim nu pot fi despãgubiţi prin restituirea în natura a imobilelor, deoarece, evident, nu ar fi fost posibil sa le fi ocupat la data de 22 decembrie 1989. Se mai considera ca dispoziţiile legale criticate incalca dreptul de proprietate al autorilor exceptiei, moştenitori ai foştilor proprietari deposedati abuziv de imobilele lor, chiar cu încãlcarea decretului de nationalizare emis de regimul comunist, drept garantat de art. 41 şi 135 din Constituţie. Se invoca în sprijinul acestor sustineri jurisprudenta Curţii Constituţionale (Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998 şi Decizia nr. 72 din 5 mai 1998), precum şi aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotãrârea pronunţatã în cauza "Brumarescu contra României", 1999), arãtându-se ca despãgubirile parţiale nu sunt recunoscute de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. În final se subliniaza ca trebuie sa se asigure un tratament juridic egal pentru toţi cetãţenii romani aflaţi în aceeaşi situaţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, considerând ca dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi cele ale <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) şi (6), deoarece dispoziţiile legale criticate nu creeazã doua categorii distincte de cetãţeni. Soluţiile legislative diferite reprezintã o opţiune a legiuitorului, care nu poate forma obiectul controlului de constitutionalitate. Se mai arata ca textele de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, invocandu-se în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995, prin care excepţia de neconstituţionalitate vizând acelaşi obiect a fost respinsã. În final se susţine ca, asa cum a statuat Curtea prin numeroase decizii, principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, pentru situaţii diferite fiind necesare reglementãri juridice diferite. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 noiembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 2.635/1999, Judecãtoria Ploiesti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicatã de Alice Livia Teodorescu şi Paraschiva Teodorescu. Prin cererea adresatã instanţei judecãtoreşti autorii exceptiei au susţinut neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , precum şi a dispoziţiilor art. 12 şi ale art. 13 alin. 1 şi 2 din aceeaşi lege. În temeiul <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, instanta de judecata a constatat ca dispoziţiile art. 12 şi ale <>art. 13 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995 nu au relevanta în cauza şi, în consecinta, a respins ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste texte, sesizand Curtea Constituţionalã numai cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , texte de care, în opinia instanţei, depinde soluţionarea cauzei. Obiectul cauzei îl constituie anularea Hotãrârii nr. 13 din 13 ianuarie 1998 a Comisiei judeţene de aplicare a <>Legii nr. 112/1995 , prin care s-a stabilit dreptul familiei Teodorescu de a beneficia de mãsurile reparatorii prevãzute de <>Legea nr. 112/1995 şi restituirea în natura a unui imobil situat în municipiul Ploiesti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arata ca dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi ale <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 incalca prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 4 alin. (2), referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor romani, fãrã nici un fel de deosebiri, ale art. 16 care consacra principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, ale art. 41 alin. (2) care instituie principiul ocrotirii dreptului de proprietate şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, care consacra ocrotirea şi inviolabilitatea proprietãţii private. Se susţine în esenta ca textele de lege criticate, prin care se prevede "restituirea în natura a imobilului nationalizat cãtre fostul proprietar, numai în situaţia în care acesta locuia la data de 22 decembrie 1989, în calitate de chiriaş", sancţioneazã proprietarii care nu mai locuiau în imobilele care le-au aparţinut, deşi au fost şi situaţii în care proprietarii au fost constransi sa pãrãseascã imobilele, cum este şi cazul lor, care au fost evacuati fortat din casa în anul 1952. Judecãtoria Ploiesti, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, întrucât textele de lege criticate "incalca prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a tuturor cetãţenilor (art. 16) şi la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private în mod egal, indiferent de titular (art. 41)". Totodatã instanta considera ca "aceste dispoziţii legale nu au în vedere situaţia în care foştii proprietari au fost alungati sau evacuati fortat din propriile locuinţe, asa încât nu au mai avut, practic, posibilitatea de a ocupa, în calitate de chiriaşi, aceste imobile". Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 este neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 73/1995, a stabilit, în cadrul controlului a priori, ca art. 2 alin. 1 nu contravine Legii fundamentale, iar prin Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998 a stabilit ca nici <>art. 5 din Legea nr. 112/1995 nu este neconstitutional. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi ale <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, texte care au urmãtoarea redactare: - art. 2 alin. 1: "Persoanele prevãzute la art. 1 beneficiazã de restituirea în natura, prin redobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriaşi sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despãgubiri în condiţiile art. 12."; - art. 5 alin. 1: "Dacã fostul proprietar sau moştenitorii acestuia locuiau la data de 22 decembrie 1989 în calitate de chiriaşi în apartamentele trecute în proprietatea statului, ei devin proprietarii apartamentului locuit, în condiţiile prezentei legi." Aceste dispoziţii legale sunt considerate neconstituţionale de autorii exceptiei, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 4 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins: - art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate."; - art. 4 alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã."; - art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - art. 41 alin. (2): "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."; - art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...] (6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã." Examinând excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele argumente: Adoptarea unor soluţii legislative diferite de reparare a nedreptatilor sãvârşite în timpul vechiului regim politic, prin trecerea în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, dupã 6 martie 1945, a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, în cadrul <>Legii nr. 112/1995 , în raport cu faptul ca foştii proprietari locuiau sau nu, în calitate de chiriaşi, în apartamentele care le-au aparţinut ori dacã aceste apartamente erau sau nu libere, nu este de natura sa determine caracterul neconstitutional al celor doua texte de lege criticate, care exprima opţiunea legiuitorului cu privire la mãsurile reparatorii. Curtea retine ca reglementarea cuprinsã în art. 2 alin. 1 şi în <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu incalca principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi în art. 4 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu aduce atingere statului de drept, democraţiei, demnitãţii omului, drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentalã şi nici nu creeazã inegalitati între cetãţeni pe criterii de rasa, naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã. Curtea constata, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 care consacra la alin. (1) principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, precum şi nediscriminarea. Jurisprudenta Curţii Constituţionale, în deplin acord cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit ca acest principiu nu este sinonim cu uniformitatea şi ca pentru situaţii diferite poate exista un tratament juridic deosebit, recunoscandu-se dreptul la diferenţa. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, printre care se afla Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997. Critica referitoare la încãlcarea alin. (2) al art. 16 din Constituţie este, de asemenea, nefondata, deoarece nu este creata o reglementare "în afarã legii", ci în cadrul legii, dar cu soluţii legislative diferite, şi fãrã a conţine prevederi privind exceptarea anumitor persoane de la aplicarea legii. Curtea constata ca dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (2) şi în art. 135 alin. (1) şi (6), care prevãd protecţia proprietãţii private, nu sunt incidente în cauza, întrucât prin dispoziţiile legale criticate nu se incalca dreptul de proprietate al autorilor exceptiei, drept care nu mai exista, bunurile respective intrand în proprietatea statului cu titlu, ci, dimpotriva, se prevãd mãsuri reparatorii pentru foştii proprietari deposedati de aceste imobile cu destinaţia de locuinţe. Încãlcarea dreptului lor de proprietate s-a produs deja în momentul trecerii în proprietatea statului a locuinţelor care le-au aparţinut, la data când s-au constituit titlurile respective, într-un alt regim constituţional. De altfel, dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi ale <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 au mai format obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, în cadrul controlului de constitutionalitate exercitat conform art. 144 lit. a) din Constituţie, dispoziţiile <>art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 au fost declarate constituţionale. În considerentele acestei decizii Curtea a reţinut ca "legea nu numai ca nu realizeazã «exproprierea individualã» a locuinţelor, aflate în proprietatea statului, dar înfãptuieşte, cu mijloace specifice şi ţinând seama de realitatile economice din prezent, o reparatie în folosul foştilor proprietari, persoane fizice". De asemenea, Curtea s-a pronunţat şi cu privire la dispoziţiile <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , text a cãrui constitutionalitate a fost, de asemenea, contestatã, constatând ca acestea nu contravin prevederilor Constituţiei (Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, şi Decizia nr. 72 din 5 mai 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1996). Astfel, în considerentele <>Deciziei nr. 2 din 3 februarie 1998 Curtea a reţinut ca, "În ceea ce priveşte <>art. 5 din Legea nr. 112/1995 , care consacra restituirea în natura a imobilelor proprietate de stat, ţinând seama de însuşi temeiul constituţional invocat în motivarea exceptiei - art. 41 privind protecţia proprietãţii private şi art. 135 alin. (6) din Constituţie privind inviolabilitatea acestei proprietãţi, rezulta ca excepţia este nefondata. Apare contradictoriu sa se susţinã ca garanţia constituţionalã a dreptului de proprietate a fost incalcata de o dispoziţie legalã ce asigura restituirea în natura a proprietãţii fostului proprietar". Considerentele care au stat la baza soluţiilor pronunţate de Curtea Constituţionalã cu referire la constituţionalitatea celor doua texte de lege îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, neexistand motive pentru a se reveni asupra acestei jurisprudente.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicatã de Alice Livia Teodorescu şi Paraschiva Teodorescu în Dosarul nr. 2.635/1999 al Judecãtoriei Ploiesti, judeţul Prahova. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 octombrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Marioara Prodan
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
