Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 198 din 13 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Laurenţiu Grigore, Carlo Marius Dragomir şi Societatea Comercialã "Anca - Irina" - S.A. din Venus în Dosarul nr. 1.776/2003 al Judecãtoriei Vãlenii de Munte.
La apelul nominal este prezentã partea Ionel Corne, asistatã de avocat Viorica Chelmuş. Acelaşi avocat reprezintã în cauzã pãrţile Societatea Comercialã "Corex Imperial" - S.R.L. din Constanţa, Societatea Comercialã "Valmaria" - S.R.L. din Constanţa şi Valeria Corne. Pentru Societatea Comercialã "Anca - Irina" - S.A. din Venus se prezintã Nicolae Viereanu, împuternicit sã solicite acordarea unui termen în vederea angajãrii unui apãrãtor. Lipsesc autorii excepţiei Laurenţiu Grigore şi Carlo Marius Dragomir, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã Laurenţiu Grigore a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Având cuvântul cu privire la cererea formulatã, avocatul pãrţilor prezente solicitã respingerea acesteia, apreciind cã se vizeazã tergiversarea cauzei.
Nicolae Viereanu, având cuvântul, solicitã, de asemenea, amânarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.
Având cuvântul cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, avocat Viorica Chelmuş solicitã respingerea acesteia ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã ceea ce se criticã, în realitate, este o omisiune de reglementare, dorindu-se crearea unui nou mijloc de realizare a justiţiei, în sensul reglementãrii posibilitãţii de a recuza întreaga instanţã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.776/2003, Judecãtoria Vãlenii de Munte a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Laurenţiu Grigore, Carlo Marius Dragomir şi Societatea Comercialã "Anca - Irina" S.A. din Venus în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã îngrãdesc accesul liber la o justiţie echidistantã şi dreptul la un proces echitabil prin aceea cã "este imposibil sã poatã fi recuzaţi judecãtorii unei instanţe", mai ales în situaţia unor instanţe cu un numãr mic de magistraţi. Principiile constituţionale enunţate sunt încãlcate şi prin imposibilitatea recuzãrii pentru acelaşi motiv a magistratului care soluţioneazã cauza, "fiind de neconceput ca pentru situaţii noi create în succesiunea termenelor de judecatã sã nu poatã fi recuzat un judecãtor pentru chestiuni evidente din care rezultã interesul acestuia în cauzã şi care apar cu prilejul invocãrii unor cereri în probaţiune", întrucât "motivul de recuzare a mai fost invocat la termenele anterioare."
Judecãtoria Vãlenii de Munte considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã scopul avut în vedere de legiuitor la instituirea unor norme procedurale mai restrictive în ceea ce priveşte formularea şi soluţionarea unor cereri de recuzare a fost acela de a se înlãtura posibilitatea formulãrii unor cereri şicanatorii, introduse în scopul tergiversãrii soluţionãrii cauzelor penale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au urmãtorul cuprins:
"Recuzarea se formuleazã oral sau în scris, cu arãtarea pentru fiecare persoanã în parte a cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzãrii. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecãtori care compun completul de judecatã.
Nerespectarea condiţiilor prevãzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulãrii unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsã atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constatã de completul în faţa cãruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecãtorului recuzat."
Autorii excepţiei susţin cã aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind Egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru considerentele expuse în cele ce urmeazã.
Astfel, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului pãrţilor la un proces echitabil. Dimpotrivã, reglementarea modului de formulare a cererilor de recuzare, realizatã prin aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina realizare a drepturilor constituţionale invocate. Stabilind cã "cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecãtori care compun completul de judecatã", precum şi faptul cã este inadmisibilã recuzarea aceleiaşi persoane "pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulãrii unei cereri anterioare de recuzare", legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept şi a posibilitãţilor de tergiversare a soluţionãrii cauzelor, în deplinã concordanţã cu cerinţele dreptului la un proces echitabil.
De altfel, reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectã preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritãţii acestei proceduri, respectiv pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversãrii acestora, corespunzãtor cerinţelor impuse de art. 21 din Legea fundamentalã.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile privind încãlcarea, prin aceleaşi texte de lege, a prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, deoarece art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Laurenţiu Grigore, Carlo Marius Dragomir şi Societatea Comercialã "Anca - Irina" S.A. din Venus în Dosarul nr. 1.776/2003 al Judecãtoriei Vãlenii de Munte.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
