Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 197 din 12 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 543 din 1 noiembrie 2000
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Victor Stroe, Dan Constantin, Ioan Florin Condurateanu, Aura Titiriga, Catalin Antohe şi "Jurnalul Naţional" în Dosarul nr. 16.064/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constata lipsa autorilor exceptiei, precum şi a celorlalte pãrţi: Octavia Dragusin şi Eliza Monica Ciurlin, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 din Constituţie, deoarece nu sunt incalcate nici principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice şi nici dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã al inculpatului, autor al exceptiei. Mai arata ca textul de lege criticat nu conţine dispoziţii discriminatorii sau de natura sa lezeze principiile şi drepturile constituţionale invocate ca temei al exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 16.064/1999, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Victor Stroe, Dan Constantin, Ioan Florin Condurateanu, Aura Titiriga, Catalin Antohe şi "Jurnalul Naţional".
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 din Constituţie, deoarece "persoana impotriva cãreia se formuleazã o astfel de plângere penalã devine automat inculpat, fãrã existenta vreunei probe care sa ateste vinovãţia sa" şi astfel "se creeazã un privilegiu pentru partea vãtãmatã şi o discriminare pentru persoana reclamata care devine inculpat, fãrã a exista probe sau indicii temeinice impotriva sa, cei doi nemaifiind egali în fata legii". Totodatã, se mai susţine de acelaşi autor, "este afectat şi dreptul la integritate psihicã al persoanei reclamate, drept garantat de stat, cãreia i se conferã calitatea procesuala de inculpat, adicã de persoana urmãritã penal şi fata de care se exercita acţiunea penalã, care are ca obiect tragerea la rãspundere penalã, fãrã existenta unor verificãri prealabile, plângerea penalã neavând caracterul unui act de inculpare".
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale, întrucât prevãd ca acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prelabila a persoanei vãtãmate în cazurile în care legea cere o asemenea plângere. Se mai arata ca "legea reglementeazã aceasta procedura de excepţie, caracterizatã prin disponibilitate, prin limitare a oficialitatii, numai în cazul anumitor infracţiuni şi în aceste situaţii, o data ce partea adversa devine parte în proces, drepturile şi garanţiile sale sunt cele reglementate de lege pentru desfãşurarea tuturor proceselor penale". De altfel, opineaza instanta, "inculpatul fata de care s-a pus în mişcare acţiunea penalã nu este cu nimic prejudiciat în drepturile sale, invocarea art. 16 şi a art. 22 din Constituţie fiind fãrã relevanta în cauza".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã este nefondata, întrucât aceste dispoziţii nu incalca dreptul la viata şi dreptul la integritate fizica şi psihicã prevãzute la art. 22 din Constituţie. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca "activitatea procesuala care se desfãşoarã dupã punerea în mişcare a acţiunii penale de cãtre organele judiciare competente este cea de drept comun. Prin urmare, are loc fie o cercetare în faza de urmãrire penalã, fie o cercetare judecãtoreascã. În ambele situaţii persoana inculpata are la dispoziţie suficiente garanţii pentru a-şi asigura dreptul la apãrare, pentru a combate acuzatiile ce i se aduc, inclusiv prin exercitarea cãilor de atac". În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie Guvernul arata ca "se da o interpretare eronatã principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii, în vãditã contradictie cu modul în care a statuat Curtea Constituţionalã în nenumarate decizii". În acest sens se invoca Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul cuprins: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã astfel de plângere."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt:
- art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã."
Curtea observa ca, deşi autorii exceptiei invoca întregul text al art. 22 din Constituţie, din examinarea cererii prin care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate rezulta ca în realitate au fost avute în vedere numai prevederile alin. (1) al art. 22.
Autorii exceptiei considera ca este neconstitutionala instituţia plângerii prealabile, condiţie necesarã pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, deoarece persoana impotriva cãreia se formuleazã o astfel de plângere devine automat inculpat, fãrã existenta vreunei probe care sa ateste vinovãţia sa. Se mai susţine ca "în aceste condiţii se creeazã un privilegiu pentru partea vãtãmatã şi o discriminare pentru inculpat", fiind totodatã "afectat şi dreptul la integritate psihicã al persoanei reclamate, drept garantat de stat", întrucât acesta urmeazã sa fie tras la rãspundere penalã, deşi plângerea penalã nu are caracterul unui act de inculpare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, Curtea constata ca nu pot fi reţinute sub nici un aspect criticile formulate, pentru urmãtoarele considerente:
Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vãtãmate reprezintã o excepţie de la regula generalã a oficialitatii procesului penal, înscrisã la art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Cazurile în care este necesarã plângerea prealabilã se împart în doua categorii: în cazul anumitor infracţiuni prevãzute expres şi limitativ de lege, plângerea prealabilã se depune direct la instanta de judecata, iar în cazul altor infracţiuni, determinate, de asemenea, prin lege, plângerea trebuie adresatã organului de urmãrire penalã competent, sesizarea instanţei urmând sa se facã prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Stabilirea infracţiunilor în cazul cãrora este necesarã plângerea prealabilã, a celor în care trebuie efectuatã urmãrirea penalã, precum şi a celor în cazul cãrora sesizarea instanţei de judecata se face prin plângerea prealabilã directa a persoanei vãtãmate este lãsatã de Constituţie la libera opţiune a legiuitorului.
Curtea observa ca în orice proces penal, începând din momentul declansarii sale (începerea urmãririi penale sau sesizarea instanţei de judecata), sunt implicate diferite pãrţi: invinuit, inculpat, parte vãtãmatã, parte civilã, parte responsabilã civilmente, pãrţi care au drepturi şi obligaţii egale. Norma procedurala penalã criticata nu prevede privilegii sau îngrãdiri ale exercitãrii drepturilor procesuale pentru nici una dintre pãrţile procesului penal, iar distincţiile fãcute între calitatea pãrţilor nu înseamnã nici privilegii şi nici discriminãri.
Calitatea procesuala de inculpat este definitã la art. 23 din Codul de procedura penalã, potrivit cãruia "Persoana impotriva cãreia s-a pus în mişcare acţiunea penalã este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat". Aceasta calitate de inculpat nu reprezintã o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevãzutã la art. 23 alin. (8) din Constituţie, conform cãruia "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate care, la fel ca şi oricare parte din procesul penal, îşi poate exercita dreptul la apãrare şi poate solicita administrarea oricãror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare. În vederea apãrãrii impotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendenţioase inculpatul are la dispoziţie şi mijloace de drept penal, având posibilitatea tragerii la rãspundere penalã a celor care l-au reclamat, pentru sãvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasã, prevãzutã la art. 259 din Codul penal.
Curtea constata, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la viata, precum şi a dreptului la integritate fizica şi psihicã ale persoanei, deoarece în mod evident nu conţine dispoziţii de natura sa aducã atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementãrii constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã o astfel de plângere.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Victor Stroe, Dan Constantin, Ioan Florin Condurateanu, Aura Titiriga, Catalin Antohe şi "Jurnalul Naţional" în Dosarul nr. 16.064/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 octombrie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
